Calendar de Advent 3 Decembrie 2011 – Secretul Piramidelor

3 Dec 2011 by

Eram în clasa a 12-a. Sau să fi fost a 11-a? Cine mai știe, dar pe-acolo. Eram la un festival pe stadonul Lia Manoliu. Așteptam să cânte o trupă mare. Să fi fost Scorpions? Sau… O fi fost la concertul lui Joe Cocker? Cine mai știe? Tipul ăsta, rocker, nu foarte înalt dar cu un păr lung și inelat cum nu mai văzusem, se plimba prin mulțime cu un teanc de afișe în brațe. S-a ferit cu grație de băieții din gașca noastră care “se bestializau” – adică dădeau din cap ca apucații și săreau de ziceai că a dat strechea în dânșii, erau foarte periculoși, deși pe vremea mea nu se purta alt drog decât alcoolul, interzis pe stadioane, așa că ne mulțumeam cu muzica – și s-a oprit în dreptul fetelor.

– Salut, sunt Octav Teodorescu. Sigur ați auzit de mine. Am o trupă, Octave. Vreți un autograf?

Pe vremea aia încă aveam pick-up. Pe vremea aia, un LP românesc cu altceva decât Iris, Compact, muzică clasică sau populară era sigur cu Gabriel Cotabiță sau cu Angela Similea. Pe vremea aia purtam bocanci și tricouri negre, părul pe ochi și chitara pe umăr. Pe vremea aia, să vină la tine un tip autoproclamat music god, cu un LP la subraț și cu un teanc de afișe și să te-ntrebe dacă nu vrei un autograf, era o chestie inimaginabilă.

Eu nu mai știu exact cum m-am împrietenit cu Octav(e.)Știu că zicea că avea un studio la el acasă și că la un moment dat i-am făcut cunoștință cu Andi, blonda noastră care sigur avea să ajungă o mare voce a României (eheee, pe vremea aia nici nu exista Pro TV, vă puteți închipui asta?). El și Andi au filmat împreună un videoclip sau au făcut ceva poze pentru un afiș/copertă de disc. Pe urmă noi am plecat la facultate și el s-a cărat din țară. Ne-am reîntâlnit acum un an sau doi pe net, el era în Germania și voia să știe ce mai face Andi.

După cum vedeți, memoria îmi joacă feste, nu mai țin minte exact detaliile, ce știu e că la un concert rock, un zeu al muzicii electronice românești m-a întrebat dacă nu vreau sa ne împrietenim. Mai știu că muzica lui a fost multă vreme pe genericul unei emisiuni care a durat cam trei ani, că am ținut LP-ul lui în brațe, că l-am tras pe bandă magnetică în studioul 19 de la etajul 1 al SRR, că s-a plimbat cu Andi pe motor (și Andi avea o geacă de piele meseriașă) și că de câteva săptămâni îi aud muzica la Rock FM și m-am tot chinuit să-mi aduc aminte de unde cunosc eu muzica asta, de unde știu ce urmează, de ce-mi cântă în cap.

Ziua asta de Advent îi este dedicată acelui zeu al muzicii, nu prea înalt, dar cu un păr lung și inelat cum nu mai văzusem niciodată. Și tinereților noastre, când muzica ne era drogul.

Kudos, Octav(e)!

 

http://www.youtube.com/watch?v=4NAaUgMB9Lw&feature=related

2 Comments

  1. Dan

    ca sa vezi. si eu care tocmai am redescoperit un cd cu Octave si tare fericit am fost. suna bine si acum. cine stia acum nu stiu citi ani sa aprecieze asa muzica buna? am eu un prieten care imi spunea:asculta aici ca o sa iti placa dar eu nu, batman,batman. despre Octave ne mai poti spune ceva? a mai scos ceva muzica s-au s-a reprofilat?

  2. Nu mai stiu nimic de el. Ultima oara era in Germania.

css.php
Privacy Policy