Când Bob se face roz

29 May 2017 by Ada

În grădina mea cât o batistă, crește tufa numită Bob. O cheamă Bob pentru că așa a vrut Irina. Și e o tufă de păducel. Mi-a luat cam un an să aflu ce nație e, acum știm. Când am cunoscut-o pe Bob (știu, treaba asta cu genurile e destul de confuzantă, probabil Bob e hermafrodit și de fapt nu are gen că e doar o tufă cu nume de băiat) era cam sălbatică și neprietenoasă, plină de țepi și de crengi spinoase ce atârnau amenințător, doar pe jumătate rupte. Nu te puteai apropia prea tare de ea. Împreună cu Irina l-am curățat pe Bob cât de bine am putut. L-am tăiat cu foarfeca, ba chiar și cu un fierăstrău mic și a durat destul de mult până ne-am prins că una din crengile groase ce nu se lăsa dovedită, putea fi trasă pur și simplu dintre celelalte, că n-o mai ținea nimic atașată de trunchi. Cum să vă spun, după ce ne-am chinuit vreo trei ore, a venit Laur, s-a uitat în sus, a întins mâna și a tras zdravăn de ea și gata, pac, s-a terminat cu creanga uscată. 

Peste vară, Bob s-a umplut de niște bobițe mici și roșii despre care Lia susținea că-s “poison berries”. N-am contrazis-o, dar veverițele s-au bucurat să le roadă și încă mișună pe autostrada suspendată, nu par să le fi durut vreun pic burtica. După o iarnă destul de lungă, abia pe la început de mai a început Bob să înfrunzească și săptămâna trecută s-a umplut de flori albe, minunate, buchete, buchețele, parcă să ne mulțumească (îmi place mie să cred) că l-am curățat de uscături și l-am udat toată vara trecută. 

Era tare frumos așa ca o mireasă cu pletele lăsate pe spate, și floricele prinse printre cosițe. Eu îi sunt tare recunoscătoare tufei ăsteia, că face un pic de umbră și e căsuță pentru multe păsări. Anul trecut am avut un cuib de turturele printre crengile ei. Nu sunt eu fan mare al veverițelor, dar de chipmunks îmi place și uneori ne vizitează și câte un raton și câte o pereche de cardinali (ăștia umblă doar câte doi). Ce să mai, Bob e important pentru un întreg ecosistem. Satul zânelor e tot la umbra lui Bob, pisicii îi place tare să se cocoațe în el când scapă din lesă, am atârnat tot felul de spinnere și clopoței în el, e ca un pom de Crăciun. 

De două zile însă Bob se face roz !?! 

Florile albe se transformă încet, încet în roz pal și asta ne confuzează foarte tare. Cum să-i mai zici Bob, când el e roz. Nici măcar Salmon Pink, ci Roz. 

Nu vând nimic, doar mă laud, că am un păducel roz în grădina mea cât o batistă. E un pic de poezie ascunsă undeva prin rândurile astea și o rugă secretă că se vor duce ploile și vom putea să ne bucurăm de flori, fie ele si roz. 

Altfel, toate sunt bune, ceea ce vă dorim și dumneavoastră. 

PS: Episodul 3 din Aventurile Pisifiarei e în lucru. Tragem tare să fim gata după vacanța de 1 iunie. Vă mulțumim pentru înțelegere și răbdare.