"Când jucăriile spun… pa!" – cronică la cald
Am să încep prin a spune că am ajuns cu 30 de secunde înainte de începutul spectacolului, deşi ne-am învârtit prin zonă de pe la patru, tot aşteptând să înceapă, când începe, dar mai e mult? Aşteptarea a fost însă cu folos, am descoperit un loc vechi de 35 de ani despre care habar nu aveam că există şi pe care-l voi povesti mâine.
Spectacolul merită văzut, mai ales dacă aveţi copii mai mărişori. Are de toate: lumini, confetti, desene animate, muzică, jucării de modă veche dar şi vreo trei eroi ai zilelor noastre care-şi fac numărul pe hard-rock. Piesa durează cam o oră şi jumătate din câte mi-am dat seama, cu o pauză de 10 minute.
Irina s-a speriat de prestaţia motociclistului, a tanchistului şi a pilotului de curse (cei cu hard rock-ul) şi n-a avut nici o reacţie vizibilă la păpuşa Barbie, spre bucuria mea. La finalul spectacolului era toată numai zâmbet.
Mesajul piesei e foarte util: Nu mai stricaţi/chinuiţi jucăriile.
Am apreciat câteva jocuri fine de cuvinte, detectate strict de adulţi (minus scena în care Barbie şi motociclistul dansează niţel cam languros pentru publicul din sala) şi muzica, în mare parte o re-aranjare a unor piese vechi, din câte mi-am adus eu aminte despre acorduri. Am recunoscut fără probleme tema de la “Iubire, bibelou de porţelan”.
Finalul este foarte bine gândit – fiecare păpusă are momentul său de aplauze la scenă deschisă.
Copiii din sală erau entuziasmaţi. Irina l-ar fi luat acasă pe soldăţelul de plumb. Eu aş fi luat-o pe Alexandrina Halic, care a jucat rolul şoricelului cu cheiţă. Ne-a mai plăcut foarte tare şi raţa. Şi păpuşa-mamă. Barbie şi-a jucat foarte bine rolul. Simpatici au fost şi Ursul şi Hopa Mitică. Păpuşa făţarnică (iată un cuvânt de explicat)ne-a fost antipatică, pentru că “nu s-a purtat păpuşeşte”.
Am auzit doi băieţei discutând la ieşirea din teatru. Lor le-a plăcut motociclistul.
Şi tanchistul era ok, dar după cu totul alte criterii, poate mai puţin ortodoxe decât cele ale copiilor.
Una peste alta, adulţii s-au hlizit onest, copiii erau cu gura până la urechi şi-au năvălit pe scenă să culeagă de pe jos rămăşiţele de confetti.
Nouă ne-a plăcut.
Related Posts
Tags
Share This
