Când ți se naște o carte…

23 Nov 2015 by Ada

… înțelegi mai bine ce înseamnă așteptarea de dincolo de sala de naștere.

Azi, când Mihaela făcea ultimele retușuri înainte de tipar, eu nu mai puteam face absolut nimic. Corectasem textul o dată. L-a corectat și Laur. Să aibă toate virgulele. Să fie toate diacriticele la locul lor. Să fie toate fonturile potrivite.

Dar parcă e prea albastră, zice Mihaela. Ce-ar fi să mai prelucrez puțin pozele…

Desigur. Cum vrei tu. E cam albastră

Nu trebuie tulburați artiștii.

Dar parcă ar fi mișto ca la dedicație să scriem cu fontul ăla cursiv.

Da, de ce nu. Dar stai, e o problemă, fontul ăla nu are diacritice.

Ok, lasă doar semnăturile să fie cursive.

Trebuie o virgulă după și, pe coperta 4, anunță capul limpede.

Am pus-o.

Dar parcă ar fi fain să fie fulgi de nea și pe coperta 4. E greu? Nu musai, doar dacă poți.

Pot, dacă nu pot, zic.

Șșșșșș trebuie să fim atenți, să nu respirăm prea tare, să nu se sperie artiștii. 

Zicea Laur să fie așa ca într-un fel de oglindă, știi, fulgii de pe coperta 4 cu ăia de pe coperta 1.

Da, aia încerc, să se continue cumva.

Gata, mai uită-te o dată, să nu ne trezim cu sute de exemplare cu vreo greșeală, că și mor.

Stai liniștită, m-am uitat. S-a uitat și Laur. Ne mai uităm odată.

Gata, salvez. Urc fișierul în drive.

Bine. Am sharuit folderul.

Stai, nu e bine, mi-a scăpat un ă pe pagina cu caseta tehnică.

Ada, șterg folderul actual și îl încarc pe cel cu doamna diacritică, cu tot cu pălărie

Charge. 250.

Gata.

Ești sigură?

Da, e gata. Am înlocuit folderul. O singură observație … acolo unde paginile se întâlnesc una cu alta nu există bleed

Habar nu am ce spune.

Te rog, fă un document cu observații.

Da, există.

Ok, îl sharuiesc iar.

Am zis virgulă după și nu înainte de și pe coperta 4, se trezește capul limpede.

Asistolă. Atropină!

Eu nu mai am curaj să-i zic, zi-i tu.

I-am zis.

Ada, gata, am modificat.

Charge. 300.

 

 

Bip. Bip. Bip. Bip.

Să respirăm.

Acum nu mai avem ce face. În România e patru dimineața. Așteptăm să se trezească oamenii de la tipografie. Două ore cel puțin nu avem ce face.

6.30 la București.

Am primit mesajul.

Zi-mi doar dacă se vede folderul.

Văd un pdf.

Trebuie să fie un folder întreg.

Nu văd de pe telefon, abia m-am trezit.

Ok, când poți, doar să știu că se vede totul.

Stai, că se vede. E corect. Are bleed și croma. Pare ok. Ne auzim după-masă, dacă e ceva.

Scrie-mi, nu cred că dorm prea mult în seara asta, am de lucru.

Dacă totul e bine, mâine e gata.

Când ți se naște o carte e ca și cum se naște un copil. Doar că de data asta nu mai ești în sală, ci pe coridor.

Și ești singur. Nu poți decât să speri că va fi bine.