Can’t keep quiet!

10 Feb 2017 by Ada

În fiecare marți și miercuri, într-un bar din Toronto se strâng niște oameni cărora le place să cânte. Vin acolo, dau cinci dolari, primesc o foaie cu niște versuri, își iau un suc de ceva (uneori de secară, alteori de portocale) și apoi așteaptă cuminți să înceapă muzica. Muzica începe pe la opt și se termină pe la zece și când se termină, se termină glorios. 

Am fost și noi, Lunea trecută, la un eveniment mai mare, organizat la un teatru de data asta, am plătit un bilet ceva mai scump și am stat la o coadă imensă să apucăm să intrăm în sală. Acolo, am cerut voie să o proptesc pe Lia pe un colț de bar, cu spatele lipit de balustrada scării ce ducea la balcon. Barmanița ne-a dat un suc de portocale pe gratis și ne-a zâmbit, după vreo 10 minute o doamnă bodyguard a venit și ne-a invitat să stăm jos la balcon, avea două locuri pentru noi. 

A durat mult. Lia a fost copleșită de mulțime și de zgomote dar până la urmă s-a destins și chiar a cântat și ea. Are o vocișoară tare frumoasă.  Laur și Irina au stat și ei lipiți de un zid și au cântat după puterile lor. 

A fost o experiență fantastică pe care aș vrea să o repet, fără copii, eventual cu mai mulți prieteni. Choir!Choir!Choir! a cântat lunea asta “Can’t keep quiet” al lui Milck, cu Connie Lim pe scenă. Un alt fel de protest, într-o perioadă în care nici iarna nu ne poate ține pe loc, oriunde am fi. 

E grozav să faci parte dintr-o mulțime cu aceleași interese. Să ai ceva în comun cu o grămadă de necunoscuți. Să pleci la fel de singur cum ai venit, dar cu speranța că, dacă te ții de treabă, poate-poate ai să-ți mai faci niște prieteni. 

Textul ăsta nu e așa cald și colorat cum l-aș fi vrut, mai ales după o tăcere așa de lungă. Dar când voi posta video-ul (imediat ce apare) o să înțelegeți că întâmplarea în sine nici nu mai contează, importantă e muzica și senzația că aparții. O ocazie extraordinară de a discuta cu Irina despre drepturi și cât de repede le poți pierde, cât ai bate din gene. Despre datorie civică și despre apartenența la o categorie socială discriminată prin tradiție. Character building. 

Poate că interesele noastre par frivole, acum când țara fierbe. Dar să știți că am făcut baie de mulțime și duminică la Toronto, eu și Irina, tot pentru character building. Și-am povestit despre separația puterilor în stat și cum funcționează el, Statul și de ce trebuie amendați politicienii când o iau pe arătură. 

Altfel, suntem bine. Ceea ce vă dorim și dumneavoastră. Vă rugăm, mai poftiți pe la noi să ne auziți cântând, noi și alți 800 de oameni. Cause we can’t keep quiet.