Cântec de leagăn

15 May 2012 by

Probabil că i-a fost frig duminică în parc sau poate că suferă de o combinaţie ciudată de măsele în erupţie cu un guturai cules de pe leagăne, nu ştiu exact ce i se întâmplă, cert e că Lia e bine. Aşa i-am spus ieri lui Zu când m-a întrebat.

– Ce face Lia?

– E bine. Are 37.6, când strănută i-ajung mucii până la pământ, mai şi băleşte, dar e bine.

A izbucnit în râs.

– Aşa o definiţe a stării de bine numai o mamă putea să dea.

– Păi, da, am mai văzut d-astea, ştiu ce am de făcut.

Ştiu, dar tot verific cu doamna pediatru. Antitermice la 6 ore, supozitoare la temperaturi peste 39, apă de mare, oscillococcinum, vitamina C, stat la căldură şi multă dragoste de mamă. Să nu daţi copiilor medicamente fără să discutaţi cu doctorul, mulţi fac asta şi e greşit.

Dar nu despre medicamente voiam să vă povestesc, ci despre Lia pe care aseară am adormit-o în braţe, am plimbat-o, am legănat-o, şi-am cântat, eu ei şi ea mie, fiecare cu propria melodie, dar aşa de frumos îmi cânta şi aşa de frumos mă luase cu braţul pe după gât, că am impresia că aş ajunge cel puţin până în Militari şi-napoi dacă ar fi să adun câţi paşi am făcut. Creşte bebeluşul, se face copilaş drăgălaş, care fură stafidele din farfuria mamei şi amestecă iute cu linguriţa în orice căpăcel de plastic pe care-l prinde. E fascinată de biroul tatei, orice de pe acel birou e bun de tras pe canapea, de studiat şi apoi de morfolit. Dar ultima achiziţie e impulsul de a dansa pe muzică şi de a imita orice sunete aude, cântecul de leagăn, miorlăitul Surorii mai Mari care nu vrea să scrie lecţia dacă n-are pic, râsul mamei, exclamaţiile bonei. Dintre toate, cel mai drag mi-e cântecul ei de noapte bună şi liniştea cu care mă priveşte în ochi după al treilea Tatăl Nostru, când o pun în pat şi o învelesc. Fiecare seară în care Lia adoarme liniştită e un balsam pentru sufletul de mamă nedormită. Azi noapte s-a trezit o singură dată, pe la două. I-am dat antitermicul, i-am dat apă, am ţinut-o în braţe câteva minute şi am pus-o iar în pătuţ. A dat trezirea abia la şase şi jumătate. Se cheamă că azi noapte am dormit mult. 3 ore de la 11 la 2. Alte 4 de la două şi jumătate la şase şi jumătate. Adunate, fac şapte. Mă simt chiar odihnită.

Bună dimineaţa, tuturor.

Related Posts

Share This

5 Comments

  1. Iolanda

    Buna dimineata mama minune !

  2. Si eu cam tot atat am dormit si nu am copil mic si mucios, ci unul mare cu o batatura in talpa pe care vrea musai sa o studiem impreuna noaptea pe la unu. Pupam si va uram sanatate si cantecele minunate!

  3. Zu

    😀 “umor de mama” – sunt unele poante pe care doar mamele le inteleg si cumva tare-mi mai place asta, e un univers aparte, nebun si haotic dar frumos rau.

css.php
Privacy Policy