Cartea săptămânii – Super-căsuţa păpuşilor
Nici nu-mi mai amintesc bine când am cumpărat cartea asta, dacă era o ocazie specială sau nu. Cel mai probabil nu. Este o carte destul de scumpă dar pentru că e în 3 dimensiuni, părerea mea e că-şi merită banii. Costă aproximativ 30 RON şi dacă reuşiţi s-o oferiţi la o ocazie, sigur va fi printre preferatele fetiţelor îndrăgostite de păpuşi şi de pasteluri.
Noi am citit-o de nenumărate ori, mai ales că e în aşa fel făcută încât eşti tentat chiar tu, om mare, s-o întorci pe toate părţile ca să vezi “ce are înăuntru”. Irina de obicei trage de paginile suprapuse, nu se poate abţine să nu îşi vâre degeţelele, dar e un bun prilej pentru a discuta pe tema: “trebuie să avem grijă de cărţi şi să le respectăm, pentru că-s preţioase”. Lectura cărţii poate dura peste un sfert de oră, cu tot cu explicaţii.
De ce merită s-o cumpăraţi? E nevinovată. E o poveste despre o păpuşă cam mofturoasă care îşi dorea foarte tare o căsuţă a ei. Deşi fetiţa a văzut o casă de păpuşi foarte frumoasă într-o vitrină, tăticul ei a luat o căsuţă veche. (Mică problemă: tăticul nu apare în nici o imagine, Irina vrea să ştie unde e şi de ce nu-l vede. N-am găsit soluţie încă!). Tăticul a reparat căsuţa iar fetiţa şi păpuşa au redecorat-o după pofta inimii. Fiecare cameră are altă culoare şi alte decoraţiuni interioare.
La final, păpuşa dă o petrecere pentru toţi prietenii. Irina aşteaptă cu sufletul la gură să-i citesc propoziţia în care fetiţa deschide această uşă, ca s-o deschidă şi ea.
Concluzii – e o carte preţioasă pentru Irina. Îi place de Ana-Maria şi îi place gândul că şi păpuşile au o căsuţă a lor. E frumos colorată, paginile sunt făcute foarte inteligent şi n-am depistat nicio greşeală în ea.
Posibile consecinţe: Irina îşi doreşte şi ea o casă de păpuşi. Pentru că mama nu vrea să-i ia căsuţă din plastic mai aşteptăm până vom putea face rost de una de lemn. Căsuţele pentru păpuşi sunt obiecte foarte costisitoare şi dacă veţi cumpăra una, veţi avea mereu de luat ba mobile, ba decoraţiuni, ba mai ştiu eu ce. E genul de jucărie-fluviu, dar fetiţelor se pare că le place să se joace cu aşa ceva. Totuşi, o casă serioasă pentru păpuşi e recomandată peste 6 ani.
Papusile pot sta, provizoriu, si “la cort”- trebuie doar un cearsaf lung pus peste o masa mare (gen aia din sufragerie)- iar sub masa se instaleaza papusile cu toate lucrusoarele lor si se aranjeaza cat pot ele de bine. Eu asa faceam cand eram mica 🙂
I-am luat si eu lui Rayan de Mos Nicolae una care se cheama “Casuta lui Mos Craciun”. Dupa ce o deschizi se transforma intr-o casutza … foarte foarte frumoasa. Exact asa cum iti imaginezi casa Moshului: cu un semineu cu focul arzand in el, bradutz impodobit, cadouri sub brad, garaj si grajd pe reni parca …
Abia astept sa i-o dau!
@raluca: avem cort. n-avem masa din sufragerie. Pe mamzel papusile si lucrurile lor inca o lasa rece, isi doreste casuta.
@andreea: am vazut si eu casuta cu pricina la Gaudeamus. Frumusica. Dar mi s-a parut fragila. Si cum mam’zel e semi-furtuna… Oricum sunt sigura ca Rayan o va aprecia.
Ada, abia azi mi-a picat fisa, pe blogul Andreei, că de Sf Andrei a fost și ziua ta – cu mare întârziere, LA MULȚI ANI și de tot ce-ți dorești să ai parte, îți urăm și noi!
E cam greu cu asocierile astea la mintea mea de gravi – Ada=Andreea!!! :))
Te pup!
Multumesc, Alina, Andreea e in buletin si la munca, Ada e numele de suflet.
Au … pe tine te cheama de fapt Andreea? Habar n-am avut …
Pe sora mea o stie toata lumea de Ada, dar in buletin o cheama Alexandra, de-aia nici prin cap nu mi-a trecut vreo secunda ca Ada poate sa vina si de la Andreea.
La multi ani si tie atunci, sa fii sanatoasa si fericita alaturi de mica ta minune si ne cerem scuze ca n-am stiut si ca-ti uram cu atata intarziere!
Merci Andreea!