Cât e ceasul acasă?
Nu e timp. Serios, nu sunt destule ore în zi și destule zile în săptămână, nu știu ce se întâmplă cu timpul dar nu îmi mai ajunge pentru toate cele pe care aș vrea să le fac.
Și mai e ceva. Nu știam niciodată cât e ceasul acasă.
Și Laur se mai trezește întrebându-se cât o fi ceasul acasă, ce-or face fetele, sunt momente când uită că acum nu ne mai despart 7 ore și mii de kilometri, pentru doar câteva fracțiuni de secundă, apoi se scutură și zâmbește, “stai puțin că fetele sunt acasă, abia am plecat de lângă Lia care mereu se agață de gâtul meu când o pup de la revedere”.
E rău să nu știi cât e ceasul acasă. Poate o să vă întrebați de ce mai e relevant, acum că suntem toți patru aici.
Ani de zile ne-am amuzat, avem un prieten care ne suna frecvent, isi aducea aminte ca sunt 7 ore intre noi, dar nu reusea sa tina minte in ce sens. Asa ca scena s-a repetat pana la absurd cu “Salut, ce faceti?” “Dormim!” “La ora asta?!!!” “Pai e 3 dimineata!!!” 😀 Acum a invatat sa socoteasca mai bine, i-am facut si noi figura de cateva ori intre timp (poate si asta l-a ajutat la socotit, haha). Pe mine ma ajuta si faptul ca la munca lucrez cu lume de pe toate continentele, deci reflexul cu “cat e ora la ei” e o a doua natura, de aia nu mi se mai pare un efort sa ma gandesc…