Câteva precizări necesare
Scria zilele trecute cineva, într-un comentariu, că literatura mea, “per se”, nu face prea multe parale. Domnul pretinde că ne știm din viața reală, deși nu-și dezvăluie identitatea. Probabil nu i-am fost prea simpatică nici în viu, de crede că e ok să mă muștruluiască în public și să-mi atragă atenția că, de unde mă privește dânsul, par autosuficientă, arogantă și lipsită de profesionalism.
Tare m-a amărât genul ăsta de comentariu venit de la o cunoștință neidentificată, curioasă să vadă ce mai facem, dar supărată că nu pun în titlu un p încercuit, ca să știe, să nu se mai obosească să dea click pe un articol publicitar. Am stat mult să mă gândesc dacă până la urmă mai are vreun sens să fac ce fac.
În fond, acesta nu este un reality show. Nu am sponsori care să îmi plătească “dezvăluirile” și intenția mea nu este să fac din viața noastră un spectacol. Eu scriu, așa de bine cum mă pricep, despre lucruri care ne bucură sau ne întristează, despre ce ne place și ce ne e util. N-am pretins că fac literatură, nici nu m-am ascuns după degete. Am făcut și campanii de informare, am avut și testări de produse, am avut și apeluri umanitare. E modul meu de a fi utilă, de a mă exprima, de a folosi bruma de influență pe care am acumulat-o în zece ani de internet. E joaca mea, e colțul meu.
Și dacă ne cunoaștem, după cum spui, domnule, și chiar voiai să vezi doar ce mai facem, scrie-mi un mail și întreabă-mă. Și dacă par așa cum zici, de ce mai treci pe aici? Nu sunt eu mereu arogantă și autosuficientă? Ba, probabil că sunt.
Pentru cei ce sunt deranjați de articolele publicitare de pe acest site, atâtea câte sunt, multe sau puține, am un link din 2008. Nu s-a schimbat mare lucru de atunci. Și, ca o informație din culise, am dăruit mai mult decât am câștigat pe blog. În maratoanele de Advent. În giveaway-uri. În timpul alocat scrisului, șchiop cum s-o vedea el de departe. În imagini. În emoții. În sentimente.
Cu asta, sper că ne-am lămurit. Și dacă e ceva ce vă deranjează, serios, e plin de bloguri. Și mai bune, și mai rele. Exact ca ăsta, însă, nu mai e nici unul.
Pierdut comentariu! Poate e mai bine ca era cam lung si cum multe vorbe “dulci” (la adresa comentatorului) 🙂
Nu ca ar fi treaba mea sa ma bag in discutie si sa comentez parerea omului respectiv, dar presupun ca sti ca ai o multime de oameni care te citesc constant si care au o parere cum nu se poate mai diferita. Pt mine esti in top 3 bloggeri (la egalitate cu ceilalti doi :)) ), am zis! 🙂
btw “stii” nu “sti”
si falsa, priveste in adancul eului tau daca ai curajul
de ce am mai trecut pe-aici? pai inca era whatever. Dar s-au adunat si cind s-a umplut picatura am zis pa!
si pa va fi
Gata. Suficient. Nu mai esti binevenit aici, domnule, iesi afara.
iar evaluarea “per se” e pentru ca “Tu l’as Voulu, George Dandin”
sau in traducere http://www.infoplease.com/dictionary/brewers/tu-las-voulu-george-dandin.html
my last two cents: sper ca noua ta patrie sa te invete macar lectia tolerantei
Lasa-neeeeeee! 😀