Ce-am învăţat de la Gheorghe în doar câteva zile
Nu v-aţi plictisit de Gheorghe, nu?
De fapt, eu mă agăţ de imaginea lui, ca să nu mai văd trotuarele topindu-se sub roţile vechii mele maşini.
Gheorghe m-a rugat să-i fac un om de “iambă”. Dacă se poate om de zăpadă, de ce nu s-ar putea şi unul de iarbă?
Nu mi-a ieşit.
În prima zi pe munte cu Gheorghe am aflat că o rază de soare sclipind într-un bob de rouă pe o frunză de iarbă în vârf de munte poate fi numită cu seninătate “becu’!”, fără teama de a greşi prea tare.
Am avut ocazia să stau puţin cu el într-o dimineaţă, cât Tata căuta pastile pentru maşina de spălat vase (aşa ceva nu s-a pomenit încă în Buşteni). Şi a venit momentul critic.
“Fac pipi!”
Da. Cât m-am ferit! Eu sunt mamă de fată… eu nu ştiu ce ştie Mara şi ce mai ştiu şi toate mamele de băieţi. Dar trebuia să mă descurc.
– Hai la baie.
– Vreau la gand.
– Hai la gard.
– Nu aici! sunt unzici!
– Bine, nu în urzici, mai la dreapta. Aici e bine?
– Da! Fac pipi!
– Fă pipi! Stai să dăm jos pantalonaşii să nu-i uzi!
– Gata!
– Bravo!
– Am puţa maie!
Şi uite-aşa, Gheorghe de trei ani a prins în trei cuvinte esenţa masculinităţii, gândul ce probabil îl va obseda toată viaţa. Ce era să fac? Să-i distrug copilului imaginea de sine? Până la urmă, de unde ştiu eu ce-nseamnă “mare”, la vârsta de trei ani?
– Da, Gheorghe, aşa e, ai puţa mare. Hai, du-te şi te spală pe mâini.
Apoi l-am învăţat trucul cu hocus pocus, cel care la Irina deja nu mai ţine.
“Veau să faci postus postus!”
Se ia o piatră si se face pierdută după ce spui hocus pocus şi copilul suflă ceremonios peste pumnii strânşi.
“Unde e piata? E-n uechea meaaaa?”
Mirarea din ochii lui, de câte ori piatra apărea ba de după ureche, ba din glugă, ba din buzunar, ba din cele mai neaşteptate locuri…
Apoi el vrea să fie zână, ca Fofia, şi pentru asta e gata să străbată toată camera de zi cu puşculiţa Fofiei pe cap. “Sunt o zâââânăăăă!” strigă încântat.
“Gheorrrrrrrrrrghe! Lasă-mi puşculiţa! Să nu mai pui mâna pe ea, ai auzit!?”
“Taaaaaaaaaaataaaaaaaaaaa! Fofiaaa m-a bătuuuuut!”
Nu, zânele nu-s toate bune şi drăguţe. Gheorghe a aflat asta pe pielea lui.
Related Posts
Tags
Share This
Trebuia sa ma vezi pe mine cu un baitel de 2 ani care vroia sa faca pipi din picioare dar nu stia ca trebuie sa utlizeze si mana pentru pozitia aceasta :))
:))))))
Deci da. Eram pe fir. Ada n-a avut trac.
🙂
cred ca se nasc cu expresia asta in gand. ideea e sa nu le-o ”taiem” ca de aici vine complexul lui Adler 😀