Ce cărți citesc copiii de-a doua?
Mama lui Matei mă întreba ce cărți citește Irina. Ea zice că există copii de clasa a doua care citesc deja Legendele Olimpului ,de exemplu.
Irina are o bibliotecă impresionantă. Au fost ani în care cumpăram cărți săptămânal, îi citeam zilnic, a fost mai mult decât încurajată să respecte cărțile, să nu le rupă paginile, să le iubească. Are cărți frumoase, cărți utile, cărți din bibliografia obligatorie… Dar ei îi plac cărțile cu Barbie.
Nu citește de plăcere, citește pentru că trebuie. Când nu are încotro, citește din cărțile de la Gama, cele care sunt pentru nivelul de începători în ale cititului, un desen, trei cuvinte, alt desen, încă patru cuvinte. De Legendele Olimpului nici măcar n-am adus vorba, aș fi fericită dacă din proprie inițiativă ar deschide o carte din cele pe care le știe pe de rost și ar încerca să o citească singură.
Dar nu se întâmplă asta decât in visele mele frumoase… Adoră în schimb să i se citească și e pasionată de teatru radiofonic.
Copiii voștri citesc? Ce citesc? Și cum i-ați convins?
Related Posts
Tags
Share This
OK, fi-mea e a 1-a deocamdata dar citeste cu placere exclusiv cartile cu My little pony, revista omonima si inca una, Capsunica parca. A, si mai are o carte despre un pisoi pe care o reia din cand in cand.
Reviste citeste si Irina. carti cu my little pony nu avem.
Carla e mare fan de my little pony, deocamdata. Tot astept sa-i treaca dar am inceput sa intrezaresc posibilitatea ca ii va lua cu ea cand se va marita 😀
Al meu a citit Legendele… inca anul trecut.. :”> Nu stiu daca acum tine exact tot ce a citit, dar sper ca i s-a asezat undeva in minte, si la o recitire ulterioara isi va aminti.
Ii place mult sa citeasca, are genuri preferate deja: diverse enciclopedii pt copii, aventuri, dar cel mai mult ii plac cartile cu umor, de ex. Sambata cand vine Sambo si Uriasul cel prietenos sint cartile lui preferate.
Nu a fost nevoie de convingere, asa a fost el mereu curios sa afle ce scrie intr-o revista, carte.
Insa i-am citit si noi mult, de ex. sotul avea ritual sa-i citeasca seara inainte de somn cite un capitol, doua dintr-o carte “mai mare”. Astfel i-a citit Tom Sawyer, Huck Finn, Singur pe lume, Print si cersetor, si altele, nu-mi mai amintesc acum.
Acum daca vreau sa-l conving sa citeasca ceva, e de ajuns sa-i citesc un fragment ca sa-l incit.
Problema cea mai mare e ca nu citeste constant, si trebuie sa-i tai jocurile la calculator/telefon, altfel este clar ce alege pentru distractia din timpul liber. In schimb daca il prinde vreo carte, foarte greu o lasa din mina.
Acum citeste Ciresarii, ii place mult.
Din pacate, cred ca depinde mult si de copil, fata mea nu pare ca va fi la fel de pasionata de citit, desi depun aceleasi eforturi in acest sens.
Wow! Sunt impresionata.Ciresarii? La 7 ani? Wow. Auziti, e o serie noua de legende ale Olimpului cu multe desene sau vorbim de varianta aia din tineretea noastra?
8 ani si 3 luni de fapt. Legendele au fost editia scoasa cu un ziar anul trecut, in 2 volume, Zeii si Eroii. N-are prea multe desene. Si repet, nu stiu cit i-a ramas in cap din toate povestile citite, pentru ca ma intreba intruna, ce-i aia, amfora, da’ ciclop, da’ vestala? etc. Dar cind va reciti dupa ce mai creste, n-o sa-i sune complet necunoscut.
Un stimulent la citit a fost si faptul ca vroia sa se uite la emisiunile de pe Discovery/Animal planet si sa-si citeasca singur titrele. Poate ii pui Irinei vreun desen animat titrat, eventual unul pe care il stie deja, ca sa se concentreze mai bine la citit titrele.
Am incercat, nu tzine.
Si noi tot la clasa a II-a suntem.
Citeste enciclopedii din proprie initiativa si cu drag.
Mai citeste povesti dintr-o colectie pe care o avem mai de mult (venea cu un ziar) “Cele mai frumoase povesti”.
Si mai avem tot felul de carti pentru copii cu desene frumoase si putine cuvinte pe care le mai agata din cand in cand din biblioteca si le citeste.
Cand il vad ca trece o saptamana-doua fara sa deschida nici o carte singur, ii citesc eu seara. Dupa una doua seri in care ii citesc eu citeste singur.
A, si a mai citit singur Pinocchio in varianta completa pe Kindle-ul meu. A fost fascinat. Ii setasem literele mai mari si i s-a parut foarte usor.
Legendele Olimpului eu le-am citit la 12-13 ani si am fost fascinata de ele, ne impartiseram personajele intre noi in clasa si a duram aproape un an febra cu Legendele Olimpului.
Eu nu i-am lasat Kindle-ul pe mana, mi se pare important sa citeasca mai intai carti clasice.
benzi desenate. atât.
Tu esti de-a mea.
La noi au avut mare succes cartile din seria Magic Lilli:
http://www.edituraaramis.ro/carti/magic-lilli–i1723
Am avut si perioade cand le citeam eu pana aproape de final ca sa ii fac curiosi, apoi lasam cartea la indemana. Nu i-am fortat sa citeasca ceva ce nu le-a placut si am avut noroc pana acum ca nici de la scoala nu au avut de citit ceva ce sa ii chinuie prea tare. Foarte util a fost programul de lectura de seara, cand ii trimit la culcare, dar le dau totusi voie sa mai citeasca un pic, iar ei fericiti ca scapa de somn se afunda fiecare in cartea lui. Am trecut si de momentul cand Cristi mai mult comenta ce citea decat citea, iar uneori imi iau si eu cartea si ma cuibaresc langa ei.
Mihai a citit acum Legendele Olimpului si i-au placut, desi mie mi se par greoaie pentru varsta lui. Dar a avut un an plin de istorie pe aici, plus ca i-a mai facut reclama cartii si finul nostru de 9 ani…
Si da, si ai mei imi cer inca sa le citesc. Si le mai citesc.
Ok, am retinut Magic Lilli.
Ada, pe vremea mea se citeau seriile alea de “Povesti Nemuritoare” – mai exista?
Eu mi-aduc aminte ca am inceput (logic) cu “Legendele”, dupa aia tot ce erau “Povesti nemuritoare” sau “Basmele Romanilor” (astea nu prea mi-au placut, cam lungi). Iar prima carte de “adult” a fost ceva de Jules Verne… Ai mei mi-au pus cartile in brate, am decis singura ca imi place sa citesc, pe la vreo 6 ani.
Sora-mea s-a indragostit de lectura pe la sfarsitul clasei a 7a-a 8a, nu mai stiu sigur.
Eu nici macar nu am legendele in casa, incep sa ma ingrijorez. ramane fata in urma.
Sa ne intelegem, eu vorbesc de acum 26 de ani (jeeez).
Cred ca gasesti cartile astea pe la anticariate 🙂 desi mi se par cam periculoase din punct de vedere al sanatatii pentru un copil.
Sau pe la Biblioteca Municipala
Heidi, Pinocchio, Buratino, Alice in Tara Oglinzilor (s-a caznit sa o citeasca)
Really? variante comprimate sau alea full length?
Versiunile lungi, de la editura Herra si Cartex
Da, da, subscriu la seria Magic Lilli. Cu ea a invatat Ana sa citeasca. Sunt super haioase povestile, scrise cu drag si umor. In rest, nu prea citeste. Ii place sa-i citim pentru ca reusim sa “facem voci”.
Ioana adu-mi si mie un volum din Magic Lili pls!
Subscriu si eu la Legende, tot printr-a 2a. Ai mei incepeau sa-mi citeasca, dupa care lasau povestea neterminata: daca voiam sa aflu ce se intampla, trebuia sa citesc singura. Facuta schema asta la 2-3 carti, dupa mi s-a luat si nu-i mai asteptam pe ei sa citeasca. Oricum imi citeau numa’ seara la culcare si ratam juma’ de poveste ca adormeam.
Ciresarii (primele 2 volume) tot pe atunci. Tot asa, cat sa-mi trezeasca interesu dupa care ma abandonau:))
POvestile Nemuritoare m-au plictisit. Repetitive. Valabil si pt 1001a de nopti. M-au prins in schimb colectia BPT: Baietii din strada Pal, Circul Padurii, Pe drumuri de munte.. etc
Baietii din strada Pal? Really? :)) Nu pot sa cred! Asta era carte veche pana si in copilaria mea:)
Ah, da, veche si pe vremea noastra! Eu am recuperat-o dar nu i-as da-o Carlei s-o citeasca, avand in vedere ca eu si acum lesin de plans cand o citesc 🙁
Eu la Medeleni am bocit cu spor. Oricum, la 15 ani cand am ajuns la Budapesta pe strada Pal, si i-am vazut pe baieti in bronz, a fost o experienta super tare. Am uitat sa zic de Timur si baietii sai, elevul Dima dintr-a 7a si alte carti roase de timp..dar astea deja de la a 3a in sus.
Ilinca, la 6 ani, in clasa I, citeste Basmele padurii, Povesti cu printese, Mos Craciun, toate de la Cartea Copiilor, dar primele carti adevarate, fara poze :), citite de ea in primavara, au fost cele trei volume din seria Pippi Sosetica. Nu le mai lasa din mana in vacanta de Pasti. Intr-o saptamana jumate le-a citit pe toate 3. Si adevarul e ca sunt foarte haioase. I-am pus si un videoclip cu o scena din film http://www.youtube.com/watch?v=wuIltiOMjDU si o adora pe Pippi.
La noi, clasa a II-a 8 ani luna asta, a mers numai Jurnalul unui pusti – toate volumele, chiar si Jurnalul unei pustoaice. L-a prins asa de bine, ca a completat si ultimul volum (acolo se cerea sa citesti si sa scri). In rest ne luptam cu lecturile obligatorii (de genul neaparat 5 pagini pe zi ca altfel nu termini), ca lor la scoala le da astfel de teme: pana la mijlocul lui noiembrie toata lumea citeste Cheita de Aur, pana la mijlocul lui decembrie toata lumea citeste Pinochio.
Acum ca s-a cam terminat cu Jurnalele astea, cautam si noi ceva care sa-i placa atat de tare incat sa citeasca singur pentru ca asa vrea..
Eu in clasa a 2-a am citit prima carte si anume “Capitan la 15 ani “.Imi placea ca era mare , groasa , din fericire mai avea si poze , mi-a luat ceva timp pana am terminat-o dar a fost mai mult orgoliul ca citesc o chetie asa complicata ( erau notele de subsol , multe cuvinte ciudate ,marinaresti, stateam cu dex-ul langa mine ).
Nu am citit povesti cand eram in scola primara ( de fapt mi le citisera ai mei si nu prea mai aveam nevoie …le cam stiam pe toate ), mi se parea ca sunt prea mare , mi-ar fi fost rusine sa citesc asa ceva .
Dintr-a doua pana intr-a patra am citit la greu Verne pt ca-mi placea grozav ( cel putin cand am dat peste “Doi ani de vacanta ” si m-am mai si indragostit de aia 2 …nu mai vorbesc 🙂 ! ).
Legendele Olimpului ar trebui intelese si retinute , parerea mea, plus ca aia sunt cam iubareti pe acolo…
Cartea junglei cred ca e foarte frumoasa pt un copil , apoi povestirile alea istorile ale lui Alexandru Mitru .
Favorita fiului meu, de pe la 8 ani si până pe la 10, a fost “A doua carte a junglei” de Kipling, aia cu povestiri despre animale 🙂 A iubit cartea aia extraordinar o recomand oricărui copil de vârsta respectivă. I-a plăcut aproape la fel de mult “Micul Prinț”, îmi amintesc că a fost prima carte pe care a citit-o singur, în cls I, după ce a învățat să citească cursiv. Se citeste foarte usor, asa că îl recomand si pe Micul Prinț.
În afară de astea, ca orice băiat care se respectă, avea o obsesie cu dinozaurii si cu planetele, asa că citea absolut orice era pe temele respective. 🙂
Vladimir Suteev, Betisorul fermecat. Are si multe poze, care sunt foarte frumoase. Cand am vazut-o in librarie, mi-am dat seama ca am avut-o si eu. Unele povesti sunt cu multe poze si putine cuvinte. Dar sunt frumoase si Sofiei ii plac- nu citeste foarte bine, e clasa 1.
Nu mai stiu exact in ce clasa eram, dar tot in ciclul primar, si eram indragostita de cartile cu Marry Poppins!erau la editura RAO parca..Plus Copiii capitanului Grant. Legendele Olimpului mi-au fost bagate pe gat mai tarziu, insa nu le puteam suporta, mi se pareau grele si plictisitoare!
Si uite asa se ingrijoreaza o mamamica de copil de 6 ani (clasa 0). Dom`le dar citesc, nu gluma copiii in ziua de azi. De la 6 ani citesc cursiv. Felicitari mamicilor. A mea inca e fascinata de decupat, lipit, colorat, facut tot felul de chestii, iar de citit doar atunci cand chiar nu e nimeni pe langa ea sa o ajute. Dar pe magic lili mi-am notat-o si o sa o cumpar si eu.