Ce m-a învăţat Irina
– Trebuie să recunoşti că şi eu te-am învăţat pe tine câte ceva…
E aproape şapte seara. Mergem spre casă, după o zi năucitoare, la fel de năucitoare ca toată luna decembrie, ce pare să nu se mai termine. Stau pe scaunul din dreapta şi încerc să răspund calm. Ziua nu e gata. Încă mai trebuie să mergem la cumpărături. În casă sunt pe terminate lucruri esenţiale, ca de exemplu rolele de hârtie igienică. Şi n-am nici cadouri pentru toţi cei de pe listă. Frustrant. Mă-ntorc spre Irina.
– Tu m-ai învăţat pe mine un lucru foarte important.
– Da? Ce?
– M-ai învăţat să fiu mamă.
– Cum aşa?
– Păi, ca să te cresc a trebuit să învăţ. Nimeni nu se naşte părinte, învăţăm de la copii.
– Ce?
– Să avem răbdare. Să ascultăm. Să nu ne grăbim. Să nu ne fie frică. Să ne bucurăm. O mulţime de lucruri, dacă stai să te gândeşti.
La serbarea Irinei, mi-am dat seama că lecţia cea mai importantă pe care fetiţa asta de nici şase ani mi-a oferit-o anul ăsta a fost: Ascultă-ţi copilul.
Am să vă explic de ce trebuie din când în când ascultat copilul.
Irina iubeşte dansul. Baletul. Costumele de dans şi de balet. Pantofii de dans şi de balet. La grădi, în taxă e inclus un curs de dans săptămânal. În acest mod simplu, la serbare toţi copiii ştiu cel puţin două dansuri. Când am primit oferta de cluburi extra-şcolare am judecat rece: dacă am de ales între club de dans şi mindlab, sigur nu voi alege dans, de vreme ce deja îl face.
Am judecat pentru ea. Ea a miorlăit. Că vrea la dans. Că pe ea n-o lasă să danseze decât două dansuri şi apoi rămân doar fetele de la club. Că toate fetele din grupa ei merg, doar ea nu. Că mindlab nu-i place, se tot joacă aceleaşi jocuri, ea vrea la dans, dans, dans. Nix! Mergi matale la mindlab, lasă cha-cha-cha-ul.
Ziua serbării de Crăciun. Clubul de franceză urcă pe scenă. Urmează clubul de engleză. Apoi grupa mică. Apoi grupa mijlocie. În cele din urmă, se produce şi grupa Irinei. Serbarea culminează cu valsul fulgilor de nea. Copiii sunt îmbrăcaţi în alb şi-s frumoşi foc. A mea n-are beteală în păr, abia am reuşit să-i prind bretonul, dar beteala… La final, rămân pe scenă fetele de la clubul de dans. Singura care coboară e Irina. Toate fetele sunt îmbrăcate la fel, în costume de dans alb-sclipitoare, aşa cum eu nu i-am cumpărat Irinei. Fetiţa vine la mine şi dansează perfect cha cha şi jive, la fel de frumos ca fetele de la clubul de dans, deşi ele sunt pe scenă, iar ea dansează în intervalul dintre scaune.
Mi se pun un nod în gât şi văd cu ochii minţii toate zilele în care după cele 25 de minute de dans incluse în taxă, ea trebuia să părăsească sala în care se desfăşurau orele clubului. Şi-i simt cumva amărăciunea şi regretul şi stau să mă întreb de ce nu mi-am ascultat copilul şi de ce i-am răpit o bucurie la îndemână, de ce am scos-o dintre “copiii ei” doar ca s-o duc de două ori pe săptămână la cursul de balet de lângă casă, acolo unde nu şi-a făcut prieteni, cu un profesor ursuz şi bătrân, pe aceiaşi bani.
Irina dansează foarte frumos. De Crăciun, pe lângă toate darurile cerute Moşului, i-am explicat că va mai primi un cadou. De la mine şi de la Laur. Un costum de balet, exact ca al celorlalte fetiţe. Pentru că şi părinţii fac daruri copiilor şi copiii fac daruri părinţilor. Şi din ianuarie va merge la clubul de dans. Lăsăm baletul de lângă casă. Moşul îi va lăsa şi invitaţia de a participa la cursurile clubului de dans, dar ea încă nu ştie decât de costum. I-au sclipit ochii când a auzit. Printr-o întâmplare (deşi nu cred în întâmplări), atunci când Cosmina a cumpărat costumele fetiţelor de la clubul de dans, a luat unul în plus. Mărimea M. Acum costumul alb e în şifonierul meu, îşi aşteaptă rândul la împachetat. Şi aşa am învăţat că uneori e bine să asculţi ce spune copilul şi să pui în balanţă nu doar ce crezi tu ca părinte că e bine pentru el, ci şi ce s-ar putea să-l bucure sau să-l întristeze peste măsură.
Am învăţat foarte multe de la fetiţa mea. Şi mă pregătesc de încă o călătorie. Cu încă o fetiţă. Care cine ştie ce mă va mai învăţa.
Ascultaţi-vă copiii. E un dar uriaş, pe care cu siguranţă îl vor aprecia toată viaţa. Nu-l puteţi împacheta, nu-i puteţi pune fundă, dar va fi un dar de neuitat.
Crăciun fericit!
Related Posts
Tags
Share This
Ai mare dreptate. Chiar azi am avut o discutie despre asta cu tati. La Viena. Chiar daca suntem in concediu.
Ieri am fost la Schonbrunn, azi am fost la targul de Craciun, maine mergem sa vedem lipitanii si la concertul de Craciun.
Va recomand Viena ca destinatie de vacanta, indiferent de anotimp, inclusiv pentru copii. Cand veti creste indeajuns de mari 🙂
Craciun Fericit va dorim!
Si sa ne vedem cu bine anul viitor!
Hai ca m-ai facut sa plang…
Va pup si va doresc un Craciun minunat!
Cu ocazia sarbatorilor care se apropie cu pasi repezi va dorim un Craciun Fericit alaturi de cei dragi voua si fie ca Mos Craciun sa treaca pe la fiecare dintre noi si sa ne aduca ceea ce ne dorim.
Craciun fericit!
La multi ani!
ai ajuns la vorba mea 🙂 dar acu e mai simplu, ca e si Laur. Nu uita de postarea asta cand o sa vrea Lia sa suga din 20 in 20 de minute :)))
Crăciun cald şi la mulţi ani faini, ducesă!
Mi-au dat lacrimile…of, micutii nostri mari!
Craciun fericit, Ada!
*sniff sniff
Desi nu-ti mai poti imagina privindu-ma acum:D, si eu am fost la cursuri de balet cand eram mica si le iubeam din tot sufletul, chiar daca eram foarte timida si faceam eforturi sa ma integrez printre copii. Si eu cred ca e foarte important sa iti lasi copilul sa faca niste alegeri singur, sa isi asume responsabilitatea macar pentru o particica din viata lui, sa stie ca, la trecerea fiecarui an, i se acorda inca o decizie in plus de luat, pana cand va fi singura care va decide pentru ea. Mi-e tare dor de voi si de lectiile de engleza cu Irina chind o fost ea mica…:)
Pai mai treci p-aici:D
Ma alatur si eu in clubul inlacrimatelor de Craciun … ai stors iar ochii mei! Cat ma bucur pentru Irina!!! Si pentru voi …
Spor la treburi!
Sarbatori fericite! Cu sanatate si bucurii!
Oh, da! Am aflat din mai multe carti de psihologie ca un copil, in momentul in care nu este ascultat, sufera mai mult nu pentru ca nu i se implineste dorinta, ci pentru ca se simte neinteles. De aceea incerc de foarte multe ori sa privesc lucrurile din perspectiva copilului.
Din suflet si cu mult drag va doresc un Craciun asa cum ati visat!
Craciun fericit!
Ce post grozav si ce mare realizare s-a intamplat! Ma bucur ca ai ascultat-o pe Irina si ca mindlab va ceda locul lectiilor de balet. Cand o sa fiu mare imi doresc sa-mi ascult fetita, chiar daca asta va insemna sa-mi calc pe ambitia mea. Craciun fericit, Ada, Irina, Laur si bebeLIA!
Fie ca Sf. Mc. Irina sa o vegheze si sa o calauzeasca in excursia vietii!Sa ii dea puterea si curajul Ei pentru a-I raspandi mesajul mai departe! La multi ani plini de pace si credinta!
Ma bucur ca exista inca parinti care sa constientizeze ca au ce invata de la copiii lor.
Cand am citit acest articol parca ma vedeam pe mine cand eram micuta…imi placea dansul si gimnastica…
Multumim, Irina. La multi ani si tie.