Ce mai facem

20 Nov 2013 by Ada

Ieri am căutat prin casă cutii de pantofi. Irina e fericită să pregătească un cadou într-o cutie de pantofi pentru o fetiţă de vârsta ei. Asta se întâmplă fiindcă în urmă cu 7 ani, un puşti de trei ani şi un pic s-a apucat să povestească la grădi că el cu mami şi cu tati au pregătit două cadouri pentru doi copii săraci, deşi fusese instruit să nu dea din casă. Tuturor părinţilor li s-a părut o idee grozavă, aşa a început povestea Shoebox pe care o găsiţi aici. Mi se pare o ocazie fantastică pentru Irina să înveţe că nu toţi copiii sunt la fel de norocoşi pe lumea asta. 

Lia e ocupată să împrăştie prin casă un puzzle de 1000 de piese, cu Mickey şi gaşca. Vă mulţumesc frumos, din inimă, încă o dată, celor ce ni l-aţi dăruit, sunteţi în gândurile noastre mai des decât vă închipuiţi. 

În dimineaţa asta am printat balerine. O idee grozavă, de aici. Irina a plecat cu trei în geantă, le decupează în pauză, iar diseară ne ocupăm şi de fulgi, cât e Laur la şedinţa cu părinţii. 

Tot în dimineaţa asta părintele Danu Florin pleacă spre cătunul Lada, unde sunt copiii aceia ai căror părinţi nu s-au învrednicit să le dea o casă cum se cuvine şi acum, uite, îi scot la produs. 

Am transferat ieri 1770 de lei, azi se cumpără soba, revin cu poze şi vă mulţumesc încă o dată că nu m-aţi întrebat niciunul dintre voi, cei ce aţi donat, despre cv-ul părinţilor, aş fi fost în mare încurcătură, căci părintele Danu n-avea la el cv-urile când a venit să-i dau pantofii şi cizmele vechi ale Irinei pentru Alexandra.

Şi aş mai avea de spus chestii, dar am treabă şi azi începe târgul Gaudeamus şi tare aş vrea să ajung şi eu pe acolo şi de-aia acum mă grăbesc, dar nu mă grăbesc aşa de tare cât să nu apuc să vă mai mulţumesc o dată, că ajutaţi pentru că puteţi şi aveţi ocazia.

Revin cu pozele cu soba.