Ce mai gătim? Ce mai gătiți?

13 May 2014 by Ada

De ceva vreme mersul la cumpărături nu îmi mai place. Nu m-am omorât eu niciodată după shopping dar acum când toată viața mea e “pe foarte repede înainte” cu atât mai puțin mă bucur de rutina aprovizionării săptămânale. Noroc că am magazine pe-aproape, sigur, iau mai scump totul decât dacă m-aș duce la piață, dar asta e.

De la o vreme nu mai știu ce să gătesc. Copiii s-au cam plictisit de aceleași meniuri mereu, mai jonglez eu cu mici chestii însă până la urmă totul poate fi destul de monoton oricât de colorate ar fi farfuriile mele. Uneori comand pizza. Da, știu că îngrașă. Alteori le dau la cină și “crenguști”. Da, știu că nu e bine, sunt moartea. Sunt o pastă din te miri ce într-o membrană din te miri ce. E ok, copiii sunt vii. Sunt zile în care zic merci că vor lapte cu cereale și atât.

Dar sunt și zile în care parcă aș mânca așaaaa cevaaaa nu știu ce… Și caut rețete pe net și încep să mă oftic. Aia am, aia am, de-aia nu am.

Aș face o salată tabouleh, dar niciodată n-am destul pătrunjel, dacă mă duc hotărâtă să iau nu știu cât să iau și pe urmă sigur se întâmplă ceva și se ofilește pătrunjelul sau descopăr că-mi trebuie bulgur or cuș-cuș sau n-am energie pur și simplu la naiba cu atâta tabouleh, dar, vai, ce bun ar fi.

Pește. Peștele e bun. Să fie însă de captură, nu de fermă. Și nu din Pacific, că e iradiat. Și să n-aibă oase. E minunat peștele la abur, copiilor mei le place, am mereu pește în congelator. Da, proaspăt mai rar, că nu se găsește la colț.

Ce bune ar fi niște frigărui… Dar nu știu niciodată ce carne de vită să cumpăr, habar nu am diferența între vrăbioară și alte bucăți de vită, zău, e un chin și sigur n-o să aibă gustul vitei ĂLEIA de ne place nouă s-o mâncăm de două ori pe an într-un anume loc.

Ce bine ar fi dacă s-ar duce altcineva la cumpărături în locul meu. Da, există magazine on line cu livrare la domiciliu dar… parcă trebuie să fie acolo o mână de mamă care alege carnea, laptele, ouăle, chestiile astea sensibile.

Ce bine ar fi dacă ar găti altcineva în locul meu. Doamne, să scap de “Tu ce mai gătești”, că toată lumea gătește la fel.

Ce bine e să ai nevastă, până la urmă, să te aștepte cu masa pusă, să nu-ți bați capul cu “ce mai gătesc și azi, am tot ce-mi trebuie, oare ce să mă fac…”

Și uite-așa ajung iar la clasicele 15 feluri de mâncare pe care le tot sucesc. Sau la pizza. Sau la cremwurst. Sau la… chifle cu unt, șuncă și cașcaval.

Și pe urmă mă gândesc și la Laur. Oare el ce-și mai face de mâncare? Să-i mai trimit și lui niște rețete… Cu ingrediente nu prea exotice, rapide, că vine omul obosit de la muncă, să nu presupună prea multe operații, că nu-i place să gătească, șamd.

Well… Până azi. Azi mi-a sunat la ușă Geami.

Geami s-a gândit deja la ce am putea noi mânca azi.

A făcut listă,

s-a dus la cumpărături,

a porționat tot ce era de porționat,

a pus în pliculețe și păhărele etanșe diverse chestii, și totul într-o cutie

și mi-a adus-o la ușă.

Aaaaaaaaaaaaaaaaaa.

A fost dragoste la prima vedere.

Geami e mamă. Geami știe să aleagă carnea și legumele. Geami știe ce înseamnă să n-ai timp și poate nici prea mult chef. Și mi-a adus caiet de rețete. Mi-a printat rețetele cu poze. A pus etichete pe tot ce era în cutie. Și mi-a scris bilețel de dragoste. Și mi-a dăruit și o mânușă de bucătărie.

Și ne-am așezat pe scaun în bucătăria mea și mi-a povestit cum e cu zugravul român care promite că face într-o lună și face în trei. Și cum e cu furnizorii de produse eco, mai ales ăia cu carnea, care livrează pui vii crescuți în bătătură dar n-au abator și masă de tranșare și atunci n-ai ce face tu, întreprinzător inventiv, cu puiul lui viu, că nici tu nu ai autorizație pentru tăiat și tranșat carnea. Cum au spart ziduri ca să facă două uși și cum au instalat trei chiuvete, dintre care una se acționează cu genunchiul cumva, ca să nu pui tu mâna, venit de pe stradă, pe obiectele din laborator. Despre multe am vorbit cu Geami. Despre legume proaspete, amicii mei de anul trecut care aduc la ușă tot felul de verdețuri și rădăcinoase, despre facturi, despre hypermarket-uri, planuri de afaceri pe cinci ani, studii de marketing și de concurență pe plan local și internațional și ….

Și la sfârșit amândouă aveam ochii în lacrimi, nu știu de ce, așa suntem noi, mamele.

Doamnelor și domnilor, dați-mi voie să vă prezint Cutia pentru Gătit de la Cooku Bau.