Ce să NU cumpăraţi de la Gaudeamus
Nici o carte care începe cu fraza “Câteodată stau şi mă întreb dacă mamei mele îi funcţionează creierul” nu are cum să fie o carte pe care eu, mamă, dau bani. Nici 3 lei, nici 30 de lei.
“Însemnările unei puştoaice” este un best seller în America. A avut parte de cronici laudative în New York Times şi a fost tradusă şi în România. A apărut la editura Arthur din Grupul Editorial ART şi a ajuns întâmplător la fetiţa de 8 ani a prietenei mele, Marcela. Au citit împreună prima pagină şi s-au privit lung. 
Nu vă imaginaţi că mai încolo se îmbunătăţeşte ceva. Să răsfoim până la pagina 39.
Chiar asa, Ce naiba ??!!
Prezentarea cărţii pe site-ul editurii:
Povestiri dintr-o viaţă nu chiar atât de fabuloasă.
Dumnezeule, ţii un JURNAL!
Nikki, eşti o RATATĂ ABSOLUTĂ!
MacKenzie, dacă trag apa o să dispari?
Altă şcoală. Altă ticăloasă.
Altă pasiune. Alt jurnal.
Aşa că Nikki poate mărturisi totul…
Acest jurnal îi aparţine lui
Nikki J. Maxwell
INTIM ŞI CONFIDENŢIAL
Dacă-l găsiţi, vă rog sa mi-l returnaţi!
Găsitorului recompensă!
(Nu trageţi cu ochiul!!)
Bestseller New York Times.
Nikki, nu eşti o ratată absolută şi nici nu trebuie să-ţi faci un scop în viaţă din a fi populară. Nici nu trebuie să faci o obsesie din diete şi fitness, Nikki, şi se poate trăi foarte bine fără iphone. Jur. Uite, vezi, toţi oamenii din jurul tău au trăit bine merci fără iphone zeci de ani de zile…
Iată şi părerea cititorilor de pe Amazon.com
Bottom line – if it’s for an honest to goodness middle schooler who has watched R movies and been exposed to tons of MTV shows and older teen stuff, this is a fine book and series. But if the reader is a younger, less exposed, more naive child – hold off for a few years and let them keep their innocence a while longer.”
Related Posts
Tags
Share This
Hahahaha, Runa a zis ca aceasta carte e oribila si nu intelege de ce colegii ei se dau in vant dupa ea, dupa ce a primit-o cadou de ziua ei! :)) Ce critic bun am in casa!
Zi-i Runei ca ii apreciez inteligenta. Si ferice de tine.
Eu ma intreb daca celor care i-au facut cartea cadou chiar le functioneaza creierul…
Ei, la cata reclama s-a facut acestei serii, nu cred ca s-au mai uitat in interior. Sa nu uitam ca e in ton cu “valorile” zilei.
Bai daca valorile zilei spun ca iphone=oxigen, we’re screwed.
Eh… o sa vezi mult mai multi oameni la lansari de Iphone-uri, decat oameni mergand in parc sau la munte, sa-si improspateze oxigenul din creier. Avem Iphone&google, nu ne mai trebuie creier. Yep, we’re screwed.
Apropo’: http://www.youtube.com/watch?v=icmRCixQrx8 (filmul in sine e stupizel, nu-l recomand) Yep, we’re screwed.
CU SIGURANTA cartea nu e pentru un copil de 8 ani, e suficient sa citesti titlul ca sa-ti dai seama de asta(o “pustoaica”, mai ales una din generatia actuala, sigur nu va scrie amintiri din copilarie). Mie insa mi se pare destul de utila pentru parinti de pre-puberi, pentru a-i ajuta sa inteleaga ce-i influenteaza pe adolescenti si pentru a-i pregati pentru diverse reactii ale acestora. Pentru ca, din pacate, dorinta de a fi “cool” si parintii naspa chiar sunt teme centrale in universul adolescentilor.
Pe de alta parte, eu, ca “ne-parinte”, as vedea-o ca pe o parodiere a societatii actuale, cu un sistem de valori complet rasturnat fata de cel din mintea mea. Sau, daca as citi-o intr-o zi proasta, m-as deprima definitiv.
Ok atunci sa nu o vanda ca o carte recomandata de la 9 ani in sus. Really. La 9 ani nu stii ce e aia parodie.
Aia nu stiam, ca e recomandata peste 9 ani. Eu n-as lasa asa ceva pe mainile cuiva mai tanar de 20 de ani(sau chiar mai mult, in unele situatii).
Vaaai, cartea asta se vrea diary of a wimpy kid pentru fete!
Totul e la fel, coperta, desenele, stilul… doar ca rateaza esentialul…
Mai, uite ce coincidenta ciudata: ieri am trecut pe la Biblioteca(sectia de copii), si intamplator mi-a cazut privirea pe exact aceasta carte, care era pe masa bibliotecarei, nu pe raft (semn ca cineva tocmai o returnase).
Am rasfoit-o 10 sec, intrigata de aspectul de jurnal, si dupa inca o pag si inca o pag, si inca una, am zis sa trag aer in piept si sa ma desprind de ea.
Stiu ca ma voi sidera peste ani, cand dra mea va fi adolescenta, si sigur va avea multe “valori” foarte diferite de ale mele (ca doar e inevitabil), dar cartea asta … prea mi s-a parut impinsa la extrem!
Din punctul meu de vedere, nu vreau sa cred ca este o oglindire a realitatii, dar sincer, cam spre asta ne indreptam, daca se tot continua cu aceste false “valori” care ne sunt prezentate, in mare parte, prin media.
Sunt multe discutii dureroase de purtat pe tema asta, dar cartea asta nu are ce cauta in casa unui parinte cu copii, decat pt oferit ca exemplu de “asa nu”, dar pt asta nu trebuie sa cheltui bani, “modelele” gratuite, din pacate, sunt destul de numeroase.
Din ce am vazut in poze, problema principala e ca e scrisa foarte prost si neverosimil. Un copil nu intreaba “intamplator” daca poate primi ceva. si nici nu o sa aiba expresii ca e al 2-lea ca importanta dupa oxigen. si nici nu zice ca “din pacate” nu a citit un anume bilet, cand mai erau alte 138 pe care oricum le desconsidera. Mai mult decat valorile pe care le promoveaza, care sunt oricum promovate peste tot, e mai deranjat din punctul meu de vedere (de om fara copii) ca NYT ajunge sa scrie despre cartea asta.
perfect de acord. daca un astfel de ziar ajunge sa recomande aceasta carte atunci e urit pentru noi. nu conteaza ce beneficii au facin publicitate la asa ceva. generatiile care vin au nevoie de moralitate mai mult decit am avut noi vreodata. internetul poate naste monstrii si nimic nu ii mai poate indrepta. parerea mea.
Adevarat. Suntem tot mai inconjurati de carti si filme proaste,la televizor mizerii si tampeni, pe internet mizerii si tampenii.
Anti-educatie. Pseudocultura. Gunoiul si prostia apreciata. Iar legat de carte, din pacate astea-s cartile la mare cautare.
Jurnalul unui pusti/pustoaice, Jurnalul lui Adrian Mole, Generala si alte mizerii.
Apropo, asta este singurul blog pe gustul meu.
Multumesc, Valentina!