Cea mai curajoasă maşinuţă din lume

15 Jul 2009 by

– Bună dimineaţa, Costică!
– Bună dimineaţa, Irina!
– Ai dormit bine, Costică?
– Daaaa, Irina.
– Şi ce-ai visat?
– Aaaa, am visat iar visul ăla cu şoseaua.
– Ăla cu semaforul?
– Daaaa, Irina!
– Mi-l povesteşti?
– Păi, se făcea că mami mă ducea la benzinărie…
– Şiiii?
– Şi îmi dădea să pap benzină d-aia buuuunăăăă, fără apă în ea… Şi pe urmă îmi punea şi ulei şi apăăă. Şi plecam pe o şosea cu 7 benzi! Şi nu era niciun semafor! Şi mergeam reeeepedeee, ca vântul şi ca gândul.
– Şi eram şi eu acolo?
– Daaa, Irina, şi tu, şi mami!
– Costică, dar cum ai devenit tu maşina noastră?
– A, asta e o poveste lungă.
– Mi-o spuuuui?
– Altă dată, Irina, că acum trebuie să mă concentrez la drum.
– Costicăăăă, nărăvaşule! Nu mai merge aşa de reeepedeee, Costiiică! Costiiicăăăă, nu eşti în visul tău, uite semaforul, Costică.

Discuţia asta avea loc acum o săptămână. Când am plecat spre Bran, după ce am ieşit pe E60, Irina a exclamat:
– Mami! I s-a îndeplinit visul lui Costică! A ajuns pe lună!
– Cine, mamă?
– Visul lui Costică!

Aşa cum probabil vă daţi seama, Costică e un Tico vechi, obosit. E un amalgam de piese noi puse pe o caroserie ruginită, pocnit nasol în bot de unul dintre proprietarii anteriori, revopsit, repus în circulaţie, pocnit iar. Are discuri de frână noi, amortizoare noi, ambreiaj nou, bloc de semnalizare nou, radiator nou, ştergătoare noi. Din păcate nu are aer condiţionat, macaraua de la două geamuri nu mai funcţionează, un far e ciobit, motorul ar trebui segmentat şi dacă stau bine să mă gândesc, lui Costică i-ar sta tare bine undeva într-o curte, cu umbră şi verdeaţă, ca să nu zic că mă bătea gândul să-l duc la Remat.
– Mami, dar o să-mi fie dor de Costică! Eu nu vreau să renunţăm niciodată la Costică. Eu îl iubesc pe Costică, maaaami!E cea mai curajoasă maşinuţă din lume, nu se sperie nici de tunete!
Sigur că-l iubeşte. În ciuda tuturor defectelor, Costică are o mare calitate: Costică vorbeşte. Are o voce ştrengărească, e drăguţ, e dispus să înveţe poezii şi să lălăie, visează şi îi plac poveştile.
Ei, câte din maşinile alea lucioase, dotate cu aer condiţionat şi dvd portabil ştiu să facă asta? Câte visează autostrăzi fără semafoare şi benzină fără apă? Câte ştiu să cânte “Podul de piatră s-a dărâmat” şi “un elefant se legăna”? Câte ştiu exact cum îi cheamă pe toţi fraţii lor gemeni? Câte îşi amintesc cum era la grădiniţa de maşini şi pe urmă la şcoala de maşini? Nu multe. Dar mai presus de toate, Costică e cea mai bună maşină din lume, pentru că e a noastră. Şi adevărul e ca alta n-avem.
Din păcate, ieri Irina a spus:
– Mami… Costică nu vorbeşte. Tu răspunzi!
– Vaaaai, Irina, ce jignire! a răspuns Costică, extrem de trist.
Apoi a tăcut. Şi a continuat să tacă şi azi dimineaţă. Eu mi-am petrecut seara gândindu-mă că fetiţa a crescut şi începe să sesizeze că de fapt cea mai curajoasă maşinuţă din lume e un cazan pe roţi, care abia se mai ţine, numai bun de casat. Şi am fost şi mai tristă decât Irina, pentru că mie chiar îmi place de Costică, aşa părăginit cum e el, mai ales după ce a mers brici pe serpentine.
Dar azi dimineaţă, Irina s-a plâns că nu mai vorbeşte Costică deloc cu ea, nu-i mai răspunde.
– Costică e trist. Ai spus că nu-l crezi că el vorbeşte cu tine. Tu ştii ce greu e pentru o maşină să vorbească pe limba oamenilor?
– Ba-l creeed! Costică, te creeed!

Costică a tăcut demn, până pe la Răzoare. Când Irina şi-a cerut scuze pe un ton atât de jalnic, că nu s-a mai putut abţine.
– Mbiiiine, mbiiiine… am să mai vorbesc cu tine.

Mă-ntreb dacă Irina a înţeles că pierde un prieten şi a ales să creadă în prietenul ei, Costică. Sau doar îmi face jocul. Mă mai gândesc.

Related Posts

Tags

Share This

9 Comments

  1. papadie

    Am ramas asaaaaaaaaa cu un zambet lataret pe fata:-)

  2. Ada Demirgian

    Da, lasa ca te vad eu cand ti-o zice Soficu maaami nu exista mos craciun!

  3. papadie

    Sofia de cand a inceput sa cuvante isi alege singura cadourile de Craciun. Ii fura bucuria si Catrinei:-) Care Catrinuta din bunatate ma lasa sa scriu eu lista pentru Mos! Da, lasa, ca exista pastile mici si roz care ne ajuta sa depasim situatiile de criza:D

  4. bp

    foarte simpatic!cu atit mai mult cu cit si eu am un var de costica, dar nu are nume si nici nu vorbeste. il cheam doar tico. si intr-adevar e o masina brava, care a suportat si inca suporta multe. cum la noi e a doua masina, si o folosesc doar in oras, chiar daca mi-as permite, nu as schimba-o. nu ma intrece nimeni cind plec de la stop. si asta e ceva :))

  5. oanaboncu

    Am cam lipsit de pe aici… dar imi pare bine sa va regasesc, asa, ca totdeauna: strengari (tu, Irina si Costica) si veseli … cat se poate.
    Multumesc pentru zambetul pe care mi-l aduci pe buze de fiecare data cand trec pe aici.

  6. Ada Demirgian

    Oana, esti binevenita oricand. Zambetele nu costa:)

  7. alina

    Hmmm … eu cred că Irina a intuit realitatea de mai multă vreme, dar n-a vrut să strice atmosfera magică. Chiar dacă știm că sunt imaginare, iubim personajele de basm, până și noi, adulții.
    Poate ea visează la o lume în care Costică să vorbească de-adevăratelea, așa "ca-n desene animate", cum zice Maria … așa că și-a adus contribuția la clipa de magie inițiată de tine. 🙂

  8. Lorelei

    Salut! Bine te-am gasit!
    Si eu am crescut cu astfel de jucarii si prieteni. Probabil ca am trecut prin faza 'realismului' dar cu siguranta mi-am pastrat partenerii de dialog. Mi-a placut sa cresc stiind ca e viata in orice lucru, chiar si obiect, am invatat sa le respect altfel. Chiar si acum, cea mai dulce voce a mamei e atunci cand i-o imprumuta ursuletului de plus batran de vreo 24 de ani…
    Cred in sinea mea ca si Irina peste vreme o sa aprecieze o mama creativa si care pana la urma, in afara magiei, i-a oferit o perspectiva mai bogata asupra a ceea ce o inconjoara.

  9. Ada Demirgian

    Bp: ce ma bucur ca nu-s singura care apreciaza o masina buna:) Noi, proprietarii de masini coreene, vorba bancului, stim exact ce valoare are un tico mic intr-un oras cu insuficiente parcari:))
    alina, in dimineata asta iri n-a mai vorbit cu costica deci …
    Lorelei, bine ai venit. Da, sper sa ii placa de mine si cand o creste.

css.php
Privacy Policy