Cel mai bun măr din lume
Ne-am petrecut duminica în aer curat, printre dealuri acoperite de păduri colorate mai frumos decât veţi vedea în puţinele poze pe care le-am făcut cu telefonul.
N-am stat decât câteva ore, ore minunate în care copilul de la oraş a adunat o comoară de nuci şi mere mici şi roşii, cu care şi-a umplut buzunarele până la refuz.
S-a cocoţat în pomii crescuţi cam în ciuda vântului.
A stat numai în curte, unde a încercat în zadar să învie un fluture îngheţat, punându-l pe toate florile pe care le-a mai găsit prin grădină, suflându-i peste antene şi aripioare.
Până la urmă i-a construit o căsuţă de frunze, să-i ţină de cald până la primăvară, poate, poate va reveni la viaţă.
Mi-a fost greu să-i spulber credinţa în puterile ei de zâna fluturilor şi am lăsat-o să creadă că, la primăvară, fluturaşul va fi bine, va zbura iar din floare în floare.
După o farfurie de supă gătită cu legume adevărate, a căzut răpusă de căldura unei sobe cu lemne. A dormit dusă, nu mult, dar somn legănat de trosnetele scândurelelor din sobă. Când s-a trezit, toţi bujorii din lume se adunaseră în obrajii ei. Atunci şi-a mâncat măruţul cules din pom cu mâna ei, mic, roşu, şi-a înfipt câţi dinţi mai are în coaja tare.
– A fost cel mai bun măr din lume, mi-a spus. Nici prea dulce, nici prea acru. Numai bun!
– Da, pentru că l-ai cules chiar tu. Şi ştii cum ar fi putut fi şi mai bun? Dacă tu ai fi plantat mărul şi ai fi aşteptat să crească, l-ai fi îngrijit şi apoi ai fi cules fructele.
– Mi-ar plăcea!
– Şi mie mi-ar plăcea să poţi, Irina.
A fost grozavă ieşirea dintre betoane. Ne-a încărcat cu energie şi cu linişte. În plus, Irina a văzut pentru prima dată mere în pom, astăzi, la cinci ani şi nouă luni.
Related Posts
Tags
Share This
cum sa nu poata?
nu trebuie sa ai casa si curtea si dealul tau pentru asta 🙂
merge si in fata blocului sau in parc 🙂
pofta buna la cele mai minunate mere!
Nu prea merge, blocul nostru si parcurile noastre se schimba mereu. Un pom sadit ar insemna o ancora ce ar ingreuna orice plecare.
Wow, pana acum Irina nu a vazut mere in pom? Am stat si m-am gandit la ce varsta am vazut eu primele fructe in copaci, nu-mi amintesc, dar eu cred ca mai devreme caci ieseam des cu bunicii la padure si mergeam si la “tara” unde cresteau lucruri minunate si unde ne puteam balaci in Oltet.
Nu, n-a avut ocazia din pacate.
Eu tin minte ce gust divin aveau ciresele/caisele/visinele/prunele/merele/perele culese direct din pom… retin inclusiv diferenta de gust intre cele culese in miezul fierbinte al zilei si cele culese dimineata devreme…
Dar intotdeauna m-am intrebat daca la fel mi s-ar fi parut si daca as fi trait la oras, iar cataratul in pomi n-ar fi facut parte din “rutina mea zilnica”…
Ascultand ce spune Irina, inteleg ca da 🙂
Da, copiii de oras pierd multe…
Frumoase locuri ati vazut!Ce culori superbe de toamna!
Copilasii de oras, bietii de noi. Mama si-a dat seama brusc cand aveam 7 ani ca nu vazusem niciodata o vaca sau un porc live 🙂 Probabil ca nici fructe in pom.. Au gasit pana la urma ai mei o matusa care ma lua cu mare drag in primire niste saptamani in vacanta de vara, ce frumos era.
Of, mi s-a facut dor acum 🙁
Eu o duc pe Irina la matusa mea de peste vara, week-endul viitor. Irina cand a vazut prima oara vaci pe un camp a zis “Mami, uite elefantii!”. QED