Children are the orgasm of life

14 Jun 2013 by Ada

E o propoziţie amestecată într-un noian de alte asemenea pe un poster motivaţional. Pentru că eu sunt strânsă cu uşa de nişte chestii banale gen emisie şamd, vă las să reflectaţi la acest panseu, “copiii sunt orgasmul vieţii”, pentru că îmi propun să dezvolt tema în cursul zilei. Primul meu gând a fost da, aşa e, e un orgasm d-ăla cu hohote de plâns, când nu ştii dacă plângi de fericire sau e doar o descărcare nervoasă, în special dacă eşti mamă de copil mic care tocmai (bifaţi ce vi se potriveşte):

(  ) a vărsat laptele pe care l-ai scos din sân cu pompa în 40 de minute şi el l-a supt în alte 20

(  ) a vărsat cei 5 ml de nurofen pe care i-ai dat pentru că se apropia de 39.9 şi a durat enorm până i-a înghiţit. Evident, cu nurofenul a vărsat şi laptele

( ) are un canin care îi sparge gingia şi face kk moale şi kk a ieşit prin scutec şi a pătat ULTIMUL body curat şi e 8 seara şi n-ai soţ şi ţi se termină şi pamperşii.

( ) tocmai ţi-a închis a treia oară computerul de la butonul ăla drăguţ, roşu şi tu nu salvezi din minut în minut, deşi ai putea stabili rutina asta din 2 clickuri 

( ) are în mână forfecuţa de unghii/markerul permanent/cana cu suc de viŞine şi aleargă cu ea spre canapeaua îmbrăcată în pânză

( ) refuză să se mai ducă la şcoală pentru că de acolo a luat păduchi şi i-a adus, evident, şi acasă

( ) i-a spart buza colegului de bancă pentru că ăla i-a dat căpşunile pe jos din răutate, mami, se vedea în ochii lui

şi vă rog să mai listaţi aici situaţiile în care chiar aţi simţit că minunea lumii e orgasmul vieţii.

Have fun! Mă duc la treabă, sper să râd şi eu cu voi când ies din ale radioului.