Children of men

14 Mar 2010 by Ada

Am văzut filmul ăsta în week-end, cât a dormit Irina la prânz. N-aveam stare şi apoi auzisem despre el lucruri bune.

Dar nu e un film de sâmbătă după-amiază, nu, absolut deloc, mai ales nu e de văzut de o mamă singură, al cărei copil doarme în camera cealaltă. Pentru că nu cred că există vreo mamă capabilă să se uite la filmul acesta fără să plângă. E cu Clive Owen, Julianne Moore şi Oana Pellea. Da, Oana Pellea, pe care am văzut-o şi în “I really hate my job” şi mă întrebam “Doamne, de unde o cunosc, cum o cheamă?”…

Să revenim. 2027.  Omenirea suferă de infertilitate. Nimeni nu mai face copii. Absolut nimeni. Din nu ştiu ce motiv, imigranţii sunt adunaţi în cuşti şi expediaţi în tabere din care sunt apoi aruncaţi în ţările de origine. În haosul ăsta, o negresă de vreo 18 ani, imigrantă, deci pasibilă de o expulzare nu tocmai plăcută, rămâne însărcinată şi stă să nască.

Am privit filmul cu relativă indiferenţă până la următoarea scenă. Oana Pellea, greu de recunoscut în rolul Marishkăi, o (ce altceva?) ţigancă descurcăreaţă, vede copilul abia născut. Primul, după 18 de ani de infertilitate. Şi zice într-o română perfectă: Ai plod! Apoi se dă peste cap să o scoată pe mamă împreună cu fetiţa ei din tabăra călcată în picioare de soldaţi şi rebeli, printre gloanţe, prin foc, prin fum, mai rău ca în poezia cu Peneş Curcanul. Soldaţii văd şi ei copilul şi rămân cu gura căscată. Şi aşa, preţ de câţiva paşi, mama, copilul şi eroul reuşesc să meargă fără să fie împuşcaţi. Apoi reuşesc să urce într-o barcă spre Human Project, un fel de Green Peace, dar pe probleme de fertilitate umană. Şi Oana Pellea împinge barca şi zice, lasă, duceţi-vă voi! Să ai grijă de fată, da? ai grijă de fată!

Ei, aici am început să bocesc, de una singură, la monitor.

Pentru că m-a copleşit brusc ideea că într-o zi ar putea dispărea toţi copiii din lume. Şi lumea ar deveni foarte, foarte, foarte tăcută. La fel de tăcută ca şi casa mea, în care nu ticăia nici măcar un ceas, iar Irina dormea fără zgomot, două uşi mai încolo. Şi eu trebuie să am grijă de fată…

Nu ştiu ce ar spune un bărbat despre acest film. Dar tare mi-ar plăcea să aflu. Băieţi?