Chintă, mami!

31 Mar 2007 by

– Mănâncă!
– Lusu doame!
– Da, mămico, ursul doarme! Ia şi mănâncă! Hai, că e târziu şi iar nu ajung la şedinţă!
– Luuuusuu doame! Chintă, mami!
– Nu cânt nimic, cântă tu dacă ai chef!
– Chintă, Ina! Luuuusuuu doaaame! tat foame… care? Lapte dulce? Ca’hea? Pindă vea! Bafooo! Două boboane!
– Nici o bomboană! Dacă nu mănânci să ştii că le arunc la gunoi!
– Teleale! a meeaaaa!
– Atunci mănâncă! Acum!

E 8 şi 10. Dacă nu ies din casă la 8.20 cel târziu, iar ratez ocazia să-mi privesc şefii în ochi. Nu că ţin neapărat dar se pare că totuşi la 9 trebuie să fiu la şedinţa de sumar. Irinei nu-i pasă însă. E în perioada ei mofturoasă, în unele zile refuză masa de prânz, în altele nu vrea nimic dimineaţa, dacă până acum mânca singurică, de la o vreme susţine că nu poate Ina să ducă linguriţa la gură, ba că se îneacă, ba că e prea multă mâncare într-o linguriţă. Cred că pur şi simplu nu are chef în unele dimineţi. Dar nu ştie să spună “n-am chef”. E drept că nu mi-ar pica bine să aud exact această expresie din gura ei. În ultima vreme mă uimeşte cu toate vorbele pe care le scoate ca dintr-o punguţă.
Noua Nanny a învăţat-o o serie de “oldies but goldies”: “căţeluş cu părul creţ”, “vine vine, primăvara” şi nemuritorul basm “capra cu trei iezi”. Desigur, pe fiecare dintre acestea Irina le interpretează în manieră proprie.
E.G.: Cutu, cutu, cutu, cutu = cuţu, cuţu, na, Grivei!
igă vei? = mămăligă dacă vrei
cooos = dacă nu, o pun în coş
cocos!= şi-o dau mâine la cocoş

Hitul zilei este însă nu mai puţin celebrul “melc, melc, melc, melc”. “Codobelc” e prea complicat şi pentru cei mari să rostească. O să vă întrebaţi ce interes avem să o învăţăm poezii cu căţei infractori sau iepuraşi fricoşi, ori cu motani bagabonţi… Nici eu nu aş fi vrut, dar rimele le prinde repede şi din păcate, poezioare inteligente pentru copii atât de mici nu există. Ezit să redau exemple concrete din folclorul copiilor, sunt dureroase şi urâte, de nerostit, de nereprodus! Aşa că apelăm la memoria colectivă a familiei şi îi recităm ce ne aducem aminte din propria copilărie. Cu capra cu trei iezi soţul meu nu e de acord, a zis că o să-i explice bonei că nu e cazul să introducă elementul “teamă” în vocabularul şi în conştiinţa copilei. Prea târziu, într-o dimineaţă, pe stomacul gol, la prima oră, Irina mi-a cântat cap coadă un alt clasic: “iepuraş coconaş!” pe care mărturisesc sincer că eu i l-am băgat în cap. Varianta remixată de copilă suna cam aşa: “Ţup-ţup gogoloş tuge sus, cunde! cutu lău cubul său! git peliat!”
Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu mai sunt la curent cu sanscrita veche, nu vă chinuiţi, versurile nu sunt decât o reproducere a filosofiei naţionale: întotdeauna e un complot în urma căruia cel mai slab o ia la sănătoasa, fie el iepuraş coconaş sau ciobanul moldovan. Big fish eat little fish.
La fel de frumos Irina cântă şi “tala la liiii, ta la la laaaaa”, dar cel mai des mama e pe post de tonomat:
– Chintă, mama!
– Pe care mămico?
– Tantu!
– Un elefant… se legăna…
– Gata! altul!
– Altul. Care?
– Ţup, ţup!
– Nu ăsta! alege altul!
– Melc, melc, melc, melc…

Într-o dimineaţă i-am spus:
– Azi mergem în vizită la o grădiniţă.
– Nu!
– Nu te lasă mami acolo, doar mergem să o vedem.
– Pupiii?
– Da, la copii. Vrei să mergi la grădiniţă?
– Gădi! Mov!
– O grădi mov vrei tu… Şi dacă nu e mov!?
– Altu gădi!
– Aha, deci dacă nu e mov trebuie să căutăm alta până găsim una mov.

Mie mi-a plăcut la grădiniţa aia chiar dacă nu era mov. Şi ei cred că i-a plăcut, de vreme ce după două ore nu se mai dădea dusă. A fost foarte cuminte, a făcut salată de fructe împreună cu ceilalţi copii, a mers să se spele pe mânuţe, a stat la masă şi a primit şi o bucăţică din tortul unei fetiţe ce îşi serba ziua de naştere. Foarte complicat a fost să o luăm din curtea grădiniţei, de la toboganul roşu pe care încă îl pomeneşte şi după cinci zile de la întâmplare. Din păcate grădiniţa cu pricina e cam departe de casă şi nu primeşte decât copii în vârstă de cel puţin trei ani. Mai avem de aşteptat, câteva luni…
Între timp ne distrăm cu pisicile aristocrate care cântă la pian (“miaaaau paiaaanuuu chintăăă”) şi şoricelul care cere voie să-şi înmoaie biscuitul în crema
“a la creme a la Edgar!”

Related Posts

Tags

Share This

css.php Privacy Policy