Cine mai citește bloguri
Mă tot bântuie de mult timp un exercițiu un pic narcisist. Ca toți ăștia de trăiesc un pic și din și ca să scrie, simt nevoia de reacție și mă hrănesc un pic cu feed-back. Care de ceva vreme nu mai vine la fel de constant și viu și palpabil.
E adevărat că e și vina mea, nu mai scriu la fel de des și poate nici la fel de consistent, nu mă mai concentrez pe teme de parenting, nici nu prea mai povestesc chestii despre copiii mei (au crescut și una din ele deja are acces la internet și mi-a și bătut obrazul că am scris despre ea pe blog, noroc că nu are TOT Timpul net să vadă CÂT am scris despre ea, abia atunci o să o încurc de adevăratelea) deci până la urmă… de-a ce ne mai jucăm noi aici?
Întreba cineva ieri pe un grup de FB cine ce bloguri mai citește și nimeni, nimeni n-a zis nimic de În Joacă. Semn că ne scufundăm un pic în Marea Uitării și poate e momentul să ne apucăm de alte chestii, mai productive și mai utile. Am eu gogorița asta cu utilul în ultima vreme, am nevoie să aibă rost ce fac, că altfel o iau razna pe câmpii.
Așa că, vă rog, dacă mai sunteți pe aici, dați un semn. Dacă încă mai găsiți ceva de folos în arhive, lăsați-ne o vorbă. Dacă e ceva ce ați vrea să aflați, puneți o întrebare.
Să știm încotro s-o luăm.
Related Posts
Tags
Share This
Eu te citesc de când era Irina foarte mică. Nu am copii, dar îmi place cum scrii.
Sper să mai scrii în continuare 🙂
Aici sintem. Si intru zilnic sa vad ce mai faceti. Si da, scrii cam rar. Si e frumos mai tot ce scrii fiindca povestesti frumos. Deci nu renunta.
Mie imi place cum scrii. Mi-a placut de cand te-am descoperit acum ceva timp printr-o cautare pe net despre emigrare 🙂 Apoi am descoperit ce aveai prin sertare si asa te-am descoperit pe tine si felul tau de a scrie. Apoi ti-am descoperit povestile pentru copii si revin des pe aici sa verific daca ai mai postat ceva. E adevarat ca scrii cam rar si oamenii uita repede dar fiecare isi are proprii cititori si nu stiu sigur daca o postare zilnica din partea ta ar fi indicat. Cred ca cei care te citesc cauta calitate nu cantitate.
Mai citeam un blog care incet incet a ajuns la postazi zilnice, minim una si sincer ma plictiseste rau. Asa ca nu stii niciodata cum sa o dai la pace in blogosfera 🙂
Mult noroc in noile planuri si zic PREZENT!
Suntem, suntem 🙂
Si dam un semn! Imi plac povestirile tale din Canada, despre fetele tale si despre scoala de acolo.
Si eu mai intru pe aici sperand sa mai gasesc articole noi.
Pti sa ii spui Irinei ca pe mine m-au ajutat postarile tale, mai ales cand copilul meu era mic si incepeam sa ma panichez ☺.
Cand scrii si vad, citesc. Nu am intrebari, doar raspunsuri :)).
Eu citesc fiecare articol dar e adevarat ca dau click pe linkul distribuit pe facebook. Mie imi place muuult sa citesc despre Canada si despre ce activitati mai fac fetele tale. Ale mele sunt cu putin mai mici decat ale tale si imi place sa ma mai inspir. Cea mare ma mai intreaba din cand in cand ce mai invata Irina la scoala sau ce carti mai citeste. Si acum imi amintesc postarea cu primul meci de hockey la care a participat Irina sau despre proiectul pe care l-a facut Irina cu sotul tau. Era vorba despre constructia unei masinarii care trebuia sa mearga singura. Si normal ca am urmarit cu bucurie orice veste legata de cartile tale. Ma bucur ca le avem in biblioteca. Ma fascineaza cultura canadiana si poate de la fata locului nu pare mare branza si ii vezi multe neajunsuri dar eu ma simt cumva legata de ea chiar daca nu am pus niciodata piciorul acolo. Asa ca, nu te opri, please!
Si eu te citesc de vreo 6 ani jumate.
Si mereu revin sa vad daca ai mai postat, in primul rand pentru ca imi place cum scrii. Stilul tau, joaca ta cu vorbele, mi se pare ca le stapanesti si ca iti ies niste texte cursive si cu lipici (pentru mine, cel putin).
Imi plac povestile despre viata voastra intr-o lume noua, despre adaptarea voastra acolo .
Mai imi plac recenziile tale de carte, imi dai idei, mai ales ca cel mare al meu e cu vreo 2 ani in urma Irinei, deci gasesc loc de inspiratie la tine.
Sigur ca mi-ar placea sa mai scrii situatii din viata cu un (pre)adolescent… dar pot intelege nevoia voastra de intimitate… sau a oricui, de fapt. Asa ca m-as multumi si cu un blog de… cum sa ii spun?, mai general, de lifestyle, daca vrei sa-i zici. In fine, un blog care evolueaza si nu mai e de parenting. Mi se pare un proces firesc.
Sper sa mai ai timp si energie pentru el. In orice directie ar fi sa fie. Eu clar ma intorc sa te citesc pentru felul in care scrii.
Drag 🙂
Te citesc de cativa ani pentru ca pur si simplu imi place cum scrii si pentru ca mereu simt o doza mare de onestitate care este tot mai greu de gasit in randul scriitorilor-bloggeri. Nu am copii dar sincer, nu am vazut niciodata acest blog ca fiind unul de “parenting”. Pentru mine este un site un poti citi povesti frumoase, idei noi, trairi diverse etc.
As citi in fiecare zi ceva fain scris de tine. Si da, as da si bani pentru ca stiu ca oamenii mai trebuie sa isi plateasca si facturile si nu doar sa faca “entertainment” gratuit pentru altii.
Si eu te citesc regulat, te-am descoperit initial printr-o prietena cand era Irina mica si am devenit client fidel de cand ai emigrat.
Eu iubesc acest blog si nu am copii. Imi place cum scrii, esti unul din putinii autori de blog care chiar are talent la scris, din punctul meu de vedere. Sunt si eu imigranta in Franta si ma regasesc in multe din postarile tale. Uneori, in cate o duminica ploioasa, recitesc articole din arhiva. De exemplu odata m-am amuzat sa recitesc toate articolele despre Craciun.
Sper din tot sufletul ca acest blog sa continue.
Cand scrii te citesc. Dar da, n-ai mai scris cam deloc, eu cred ca cei care te citeau si mai demult, sunt aici, adica afla daca tu scrii. Dar tu nu mai scrii 🙂 Si uite, e lumea interesata sa stie cum e in Canada, ma intreaba pe mine chestii… si tu nu scrii 🙂 Ai documentat foarte putin din povestea asta, si e pacat. Macar ca sa ai de ce rade la batranete tot merita. Iar Irina o sa suporte. Sunt chestii mai grele pe lumea asta :))))
Si eu citesc! M-am abonat la notificarile pe mail si vin sa vad ce ati mai facut cand primesc mail. Nu comentez foarte des, doar cand e ceva cu care chiar rezonez (gradina si pisica :-)) copii nu am, nu ma pricep). Dar imi place cum scrii, am gasit blogul acum cativa ani, era Lia mica mica, dar am citit tot retroactiv.
Te citesc de mult timp, cred ca blogul tau a fost primul pe care l-am descoperit. Imi place cum scrii, despre orice. Imi place ca vorbesti despre carti, se simte dragostea pentru ele, fie ca e vorba despre cele pe care le scrii, de cele din libraria in care lucrezi sau altele pe care le recomanzi. Povestile tale din Canada sunt minunate, mereu astept sa scrii ceva nou. M-am bucurat ca ai gradina sau ca ti-ai luat canapea noua sau masina de spalat. Nu am copii, dar citesc si articolele despre fetele tale, care nu mi se par de ‘parenting’, ci ‘din viata’.In concluzie, scrie in continuare, blogul asta nu e numai despre ceva, e despre tine…cu de toate.
Ada, eu te citesc la fel de constant si un ultima vreme, la fel cum am facut-o de la inceput. Pentru ca imi sunteti dragi.
Ba da, citim, eu te citesc de cand erau fetele mici, pentru ca a mea e cu 6 luni mai mica decat Irina si aflam “dinainte” cum stau lucrurile. Acum scrii cam rar pentru gustul meu, era primul blog pe care il deschideam in fiecare zi. Acum vad pe FB daca ai scris si atunci descgid si citesc. E pacat ca nu mai poti scrie si despre Irina pentru ca imi placea tare mult sa citesc. Dar are dreptate si ea, asta e! Scrie in continuare, scrii mereu tare frumos si mie mi-e dor de vremurile cand scriai zilnic.
Si eu citesc, dar numa cand apuc. In ultimile luni, intru pe net/facebook scurt, rapid, mai caut ce am nevoie, sa citesc de placere/drag mai rar. Dar mai intru pe aici din cand in cand. Imi e dor de voi, de scrisul tau. Copii mei au crescut, dar povestile scrise sau audio le-am recomandat cu drag. Va imbratisez pe toti!
Prezent! Tot aici sunt și te citesc cu tot atât drag ca și până acum. Eu n-am mai scris la mine pe tarla de vreun an, au năvălit toate grămadă, așa că știu cum e cu tăcerea 🙂
Si eu citesc pe aici de cand era irina mica. Acum am si eu un baietel.
Prezent!
Draga Ada, eu te citesc de mult, de cand era Irina mica, te-am descoperit pe forumul despre copii. Fata mea cea mare este de-o seama cu Irina, asa ca pe mine m-au ajutat mult povestile tale. In plus, cartea ta, “Calatorie prin curcubeu” este citita des la noi in casa, fiind preferata mezinei mele. Imi place cum scrii, ai talent. Nu renunta la blog!
Si eu, si eu. Cand vad ca mai apare cate ceva, citesc.
Ca-mi place cum scrii si te simt cumva “aproape”.
In fiecare zi sper sa gasesc o noua postare, motiv pentru care, atunci cand am vazut ca a trecut aproape o luna fara sa scrii, n-am stiut ce sa cred si am fost cam trista. Pentru mine chiar conteaza ceea ce faci aici si sper sa nu te opresti.
Aici si eu, draga Ada, mamica de Firicel, cum te-am descoperit eu. Ti-am citit cel putin o data fiecare articol inca din 2009, de cand te-am descoprtit plus o buna parte din cele dinainte. Daca scrii, sunt aici <3
Eu te-am descoperit printr-o prietenă. Și te citesc cu drag!
Dacă văd notificare pe fb că ai postat un articol aștept cuminte seara, aşa pe liniște să pot savura ce ai scris. Îmi place cum descrii bucăți din cultura canadiană, acomodarea voastră, a copiilor. Despre motan și grădină, cărți etc. Mi-ar plăcea să te citesc mai des! 🙂
Cum am zis si la Alexandra: +1 la ‘stalkeri’. 🙂 Si daca nu-mi apare pe fb ca ai mai scris un articol nou eu tot mai intru din cand in cand sa verific 🙂
Eu abia te-am adăugat în feed 🙂
Aici! De cativa ani buni. Pentru ca scrisul tau imi merge la inima (vad si acum Indigoul de noapte, cu cotoarele cartilor aliniate frumos si simt pe varful limbii mirosul cernelii proaspete). Pentru ca 11 aprilie (la distanta de cativa ani), pentru ca Lia e de-o varsta cu a noastra cea mare si mereu rad de cum merg in paralel, pentru ca trag o privire la ce ma asteapta in adolescenta :)) ps ma gandeam la tine azi, citeam despre o lansare la Indigo-ul din Toronto 🙂
Si eu te citesc, cam de cand era Irina la gradi:), te citesc si acum cu drag, indiferent de frecventa articolelor.
Eu te citesc pentru ca mi-e dor de tine, pentru ca atunci cand te-am gasit mi s-a parut ca suntem prietene de cand lumea, pentru ca atunci cand ne-am si intalnit in realitate ceva a vibrat intr-un fel care confirma asta si pentru ca sper ca nu ne vom uita, indiferent pe unde ne poarta pasii si soarta. si de fapt cred ca stii perfect toate astea, asa-i?
Mi-e dor de tine!
Eu te citesc din vremea Liternetului. Si nu m-am oprit niciodata din a te citi. Imi place stilul, imi place abordarea, au fost posturi ale tale care m-au ajutat sa ma accept mai usor sau care m-au ajutat sa aleg produse/carti/experiente pentru copii. Si imi plac si povestile din si despre Canada, le-as citi cu mult drag in continuare.
All right! Deci exista motive de scris in continuare! Multumesc.
Mai suntem, mai putin ca alta data pt ca si copiii nostri au crescut, dar cand e timp de o cafea lunga imi place inca sa citesc ce mai povestesti si recuperez ce ai scris de la ultima cafea lunga:)
Aici!
Pentru noi ești mama Domnului Narcis. Atât de mult s-a vorbit despre acest personaj că nu ai cum să nu ne fii la suflet. Eu am continuat să-ți citesc și blogul iar poveștile tale de la capătul pământului sunt atât de calde/calme, că topesc tot frigul de acolo. Dar mai cu seamă sunt firești și asta se simte bine de tot. Nu te opri, pentru că e frumos ce faci!
Verific mereu casuta de mail doar-doar primesc notificare ca pe “In joaca” este o postare noua. Imi plac mult povestile despre noua voastra viata din Canada.Visez ca, poate, odata si odata scoala romaneasca va semana macar putin cu cea din Canada.
Mi-ar parea tare rau sa nu mai postezi nimic 🙁
Si eu intru aproape zilnic sa vad ce mai faceti, ma regaseam in povestile tale despre copii, despre dificultatile si probelemele invatamantului din Romania, te felicit ca ai luat decizia de a le oferi copiilor o altfel de viata, o sansa! Din pacate nu-mi permit asemenea vise… Deci: PREZENT!
Si eu te citesc de cand era Irina micuta, si cred ca singura data cand am mai comentat a fost cand erati in prag de (inca o) mutare si ti-am spus ca va fi bine 🙂
Acum am si eu o fetita de cateva luni si abia astept sa-i citesc cartile tale.
Un extra bonus, am stat vreo 7 ani in Toronto, imi mai aduc aminte de una alta din ce povestesti.
E primul blog pe care il deschid din oldreader cand apar posturi noi.
Multumesc!
Aici sunt.
Eu te citesc cu mare drag si placere, din umbra, de cind era Irina mica. Nu stiu de ce, mi-e jena sa comentez. Acum imi place si mai mult, pentru ca regasesc aici multe din gindurile mele de cind am emigrat, cautind o viata mai bune, dar descoperind ca nu e totul roz.
Te citesc de multi ani, cred ca este primul blog pe care l-am citit. Intru zilnic sa vad daca ai mai scris ceva, chiar si cand nu am notificare pe e-mail. Este primul blog pe care il deschid in pauza de pranz si de aici merg mai departe, la celelalte bloguri, multe dintre ele descoperite la tine.
Am aflat multe lucruri de la voi, uneori mai rascolesc arhiva amintindu-mi de ceva ce am citit mai demult (inca mai caut discutia cu Irina despre minciuni si increderea care dispare – stiu ca aici am citit-o, dar nu mai dau de ea si mi-ar prinde tare bine zilele acestea), iar juniorul este fascinat de Firicel si ascultam cu drag povestile pe cd.
Mi-ar placea sa mai scrii. Totodata inteleg ca fetele au crescut si au nevoie de intimitate. Mi-a placut sa citesc despre ele si despre intamplarile voastre de zi cu zi. Sper sa nu te opresti din scris!
Prezent. Te citesc constant de pe vremea LiterNet-ului.
Imi place ca esti un om cu bun simt, cald, decent, frumos pe dinauntru si pe dinafara. Mi-as dori sa scrii pt ca modul in care o faci, ma face sa rezonez cu tine pe foarte multe teme. Parca te stiu de o buna bucata de viata.
Te imbratisez
Un semn, sunt aici 🙂
Desi la intilnirea reala nu am vibrat, asa cum a scris cineva mai sus, consider un privilegiu ca am reusit sa te citesc si sa te si vad. Cartea “Primele o mie si una de nopti” mi-a fost un real suport ca si parinte si macar pentru atita lucru, nu te vom uita (ii pun si pe membrii familiei pentru ca intre timp te-au descoperit si te-au apreciat si ei). Ti-am mai spus ca nu iti vom putea multumi indeajuns niciodata pentru tot ce ai facut (faci) si insemnat pentru noi. Asa ca indiferent ce decizie vei lua, voi fi aici. Sa ai spor in tot ceea ce faci.
Aici sunt! Prezent! Încă mai caut prin arhiva ta: “Stai că era un post mai demult cu…”
Raspund si eu, tarziu, dar…imi place tare mult cum scrii, cum povestesti, si mi-este dor de povestile tale. Fiicamea chiar ma intreaba de Monsieur Pandelique. Asa ca, te rog, nu renunta. Povestile despre Canada ma fascineaza. Macar intr-o lume paralela sa mai visez
Te citesc inca de pe la inceputurile blogului. Ne-am si intalnit candva pentru un interviu, dar nu asta e relevant. Voiam doar sa las un semn, ca nu cumva sa-ti treaca prin minte sa te opresti din scris. 🙂
Te citesc de la inceput, caut posturi de doua ori pe saptamana si intru in panica daca nu scri 20 de zile. Irina a crescut printre nou, problemele voastre au fost si ale noastre. Decizia de a o lua de la capat ibtai cu alt sot, apoi cu alta viata in alta lume, sunt acte de curaj pe care altii doar le admira.
Daca nu ai mai scrie, mi-as pierde o buna si valoroasa prietena.
E printre putinele bloguri pe care le citesc. Cam orice subiect e interesant cand il scrii tu. Mi-ar parea rau sa te opresti!
Te citesc de pe vremea “desprecopii”, daca nu gresesc, era inainte de cele 100 de nopti. Citesc si pretuiesc orice, de la ganduri, indoieli si sentimente pana la povesti sau posturi comerciale.
Imi incep ziua cu injoaca.ro. Daca te-ai opri, ar ramane un gol mare in blogosfera.
Nu ratez niciun articol, e unul din putinele bloguri pe care le citesc cu placere, cand apare un text sunt fericita. Te rog sa scrii in continuare, chiar daca putin, e mai bine decat deloc.
Esti extraordinara, o mama foarte buna si un model demn de urmat.
Imi plac foarte mult articolele scrise de tine, aflu foarte multe lucruri interesante, de la viata traita in alta tara( cu totul inedit), experienta de mama, primul ajutor, cultura, buget si ecologie, etc.Felicitari!Te pricepi foarte bine la scris, continua tot asa!
Multumesc, Dana!
Și eu te citesc și te mai caut. Hai, nu ne lăsa!