Ciocolată cu dragoste
Se ia de la magazin o cutie de ciocolată de casă şi o pungă de zahăr brun nerafinat.
Se scot din sertar formele pentru biscuiţi. Se spală bine de praf şi se şterg temeinic cu o cârpă. Pentru bunul mers al lucrurilor, se clădesc circa şapte turnuri din aceste forme. Este un ritual magic, dacă nu vă iese, trebuie să încercaţi până acestea stau în picioare.Aceasta este sarcina ajutorului de bucătar. Tot el trebuie să ungă apoi formele cu unt şi se le învelească în staniol, ca să nu curgă lichidul pe dedesubt. Rolul adultului e să dea indicaţii. Formele se pun pe o suprafaţă dreaptă – de preferinţă şi ea învelită în staniol. Pentru că aşa arată bine.
100 gr de zahăr brun se topesc împreună cu 50 de grame de apă. În acest sirop se toarnă praful de cacao din cutie (nu vă imaginaţi că e altceva decât cacao în acea cutie). Se amestecă bine, preţ de un minut, apoi se ia de pe aragaz şi se mai amestecă încă o vreme (până vă doare mâna). În această compoziţie se pot pune şi: alune, fistic, bucăţi mici de nuci, stafide, esenţă de mentă sau de rom, vanilie, orice vă trece prin minte.
Irina n-a vrut nimic în plus, a vrut ciocolată curată.
Se toarnă ciocolata obţinută astfel în formele pregătite ca mai sus. Se fac trei pase magice pe deasupra ciocolatei. Se curăţă temeinic oala de orice urmă de ciocolată. Puneţi formele pline la frigider pentru o oră şi apoi încă vreo patru ore lăsaţi-le la temperatura camerei. Câtă vreme ciocolata stă la închegat, ajutorul de bucătar poate efectua dansul ciocolatei pe lângă frigider. Când ciocolata s-a închegat bine, dezveliţi formele din staniol şi împingeţi uşor minunile afară dintre pereţii de plastic.
O alternativă mult mai simplă, dar banală, ar fi să folosiţi tăviţa de carton pe care o veţi găsi în cutie. Ea are exact dimensiunile unei ciocolate obişnuite. Desigur, apoi o puteţi tăia în pătrăţele dar… pierdeţi toată distracţia.
Ei, şi dacă aţi respectat cantităţile, veţi fi umplut o jumătate de dimineaţă cu pregătirile şi cu dansul ciocolatei. Gustul e acceptabil. Dacă aveţi o familie numeroasă, dublaţi, triplaţi cantităţile. Have fun! Noi plecăm la Animest.
felicitari pofticioase…
Fetita e mai dulce decat ciocolata 🙂 suntm convinsa de asta.
pupam cu drag!
Sa va spun un secret! Pe cutie scrie ca trebuie sa pui 50 ml de apa. Irina a pus 100. Nu e vina ei, apa eu am pus-o in cana de masurat.
Deci ciocolata noastra nu s-a mai inchegat niciodata. Dar pozele erau misto.
Nu uitati, respectati cantitatile inscrise pe cutie:))
Ce dragutz, si ce bine arata.
Welcome back serginiu!
Faina dimineata.
yup. Sambata viitoare facem prajitura de craciun… Da, se incepe din octombrie, tineti aproape, e o reteta minunata.
Aşa era reclama la Kandia. Ciocolata cu dragoste… dar sunt convinsa ca cea facuta de voi e mult mai gustoasa si mai drăgăstoasă.Pupici mii şi îmbrăţişări cu dragoste!
A noastra sigur e mai buna, pentru ca dupa cum vedeti, marmota invelea ciocolata in staniol…
Pai fix din asta am facut si eu. E gustoasa. Si are si consistenta potrivita dupa cele 5 ore. Noi nu ne-am mai complicat cu forme, pentru ca eram in stare sa o mancam diresct din cratita (dupa cate vad si Irina ar fi vrut acelasi lucru). Data viitoare facem cu forme.
Irina si-o toarna in lapte cald, dimineata. Si o mananca si cu lingurita. Adevarul e ca e buna…
Este. Si mi-ai dat o idee nemaipomenita cu alune, nuci. O sa incerc sa pun si ceva menta. In ultimul timp e o slabiciune de-a mea.
aoleu … pai daca afla Maria ca putem face ciocolata acasa cred ca nu mai scapam de ea … o sa vrea in fiecare zi! :)))
serios acum, n-am mai incercat sa fac ciocolata home-made de ani de zile … poate ca e vremea. 🙂
Mama, ce bine arata! Si fetita si pozele si ciocolata. Asa o pofta mi s-a facut! Cum ies din perioada laptoasa cum fac si eu!
ada cum stam cu produsele astea dr oetker, sunt ok? nu cumva au cam prea multe “substante”
stiu ca mi-au trecut pe la ureche discutii legate de de oetker si maggi si knorr…
altfel sunteti tare dragutze la bucatarie…. si ne facetzi pofta!
Nimic din ce e preambalat nu e ok 100%. Dar daca nu faci un obicei din asta, nu pateste nimeni nimic. Noi facem ciocolata cam o data pe luna. Nu zic ca dr. oetker e ok. Nu zic nici ca nu e ok. Zic ca trebuie sa fim atenti.
Mmmm, cioco bun-bun.
Marmota, foarte priceputa.
Pentru mamici, la Carturesti (laolalta cu ceaiurile), se gasesc pungute de cacao cu arome si condimente, de la Quai Sud. Coco, Inca, Zoulou…
Coco (cocos) merge si la cei mici. Se beau cu lapte, dar s-ar putea folosi, impreuna cu lapte praf, si la ciocolata.
Mamiţuni, de ce? de ce, de ce, de ce ne faci asta? De ce ne trimiţi la cărtureşti? A? Tu ai idee câţi bani dispar de pe card acolo?
Au şi zahăr candel la Cărtureşti, na! Şi căni frumoase, aşa de frumoase că atunci când le spargi nu poţi să nu plângi.
Tu vrei să plângem? 🙂
Ada, ma iau de urechi in fata clasei!!!
(ajuta?)
Sau nu. Mai bine nu ma iau de urechi. Pentru ca am o gura pana la urechi in fiecare dintre diminetile speciale in care ma rasfat cu cacao cu lapte (nu se intampla zilnic! nu-nu!)
Si pentru ca pungutele de cacao Quai Sud m-au ajutat sa fac economii. Nu mai beau ciocolata calda la terasa, am acasa, mai buna 🙂
Vezi, am fost acuzata pe nedrept. Merit sa fiu consolata cu niste prajituri de la Fadel 🙂
Zi si cat costa…
Quai Sud: 200g, 25 RON (scrie pe ele).
Cele de 400g, parca 45 RON? Nu mai stiu exact, nu am mai fost la Carturesti de mai bine de 2 luni.
Numai cand ma gandesc cate alte bunatati mai au cei de la QS… (http://www.quaisud.net) … mai ales ca stiu ca nu si le-au pus pe toate pe site… oooof.
Cat despre Fadel … ma va aduce cat de curand la ruina! In privinta asta nu mai e loc de indoiala.