Citiţi etichetele!
M-a întrebat Monica (bun venit, Monica) într-un comentariu anterior de ce nu vreau să i se dea Irinei o anume marcă de iaurt.
Şi pentru că-s mai multe de spus decât am scris în comentariu, iată o mică istorie.
Pe 18 aprilie 2007, mi-am dat întâlnire cu bona noastră la intersecţia de la Răzoare. Era o după-amiază de primăvară tare frumoasă, numai bună de plimbat pe-afară. Irina abia se trezise din somnul de după-amiază, îşi mâncase deja iaurtul şi ne aşteptau câteva ore bune de hlizeală şi alergătură prin parc. Aşa-mi închipuiam eu.
Ei bine, când am ajuns la Răzoare, am văzut de departe că e ceva în neregulă. Irina era grena. Făcuse o toxinfecţie alimentară severă. A urmat o spitalizare de urgenţă şi două zile de coşmar despre care am povestit pe larg aici. După ce am ieşit din spital, după intravenoase cu hemisuccinat şi după o lună în care Irina părea să fie alergică la orice, am ajuns la homeopat.
N-am să fac aici teoria homeopatiei vs alopatie, cert este că doamna cu pricina a dat cu mine de pământ şi preţ de vreo două ore m-a certat. Că dau copilului numai prostii să mănânce. Că-l îndop cu chimicale şi medicamente. Că sunt o mamă comodă. Că numai din vina mea e copilul în “halul ăsta”.
Doamna respectivă trăsese aceste concluzii aflând de la mine că Irina bea lapte la cutie, UHT, iaurt cu fructe doar de la Campina, uneori mai primea şi brânzică topită, o lăsam să guste şi câte puţin din mezeluri, că aşa spuseseră lupii mai bătrâni din familie, e bine copilul să guste din toate, să se obişnuiască şi cu altceva decât lapte şi fructe. Cât despre istoricul bolilor îi explicasem că Irina nu a fost un copil bolnav, cu excepţia a două-trei mici răceli (pe vremea aia încă nu intrase în colectivitate) tratate cu eferalgan şi paracetamol. Până la doi ani, Irina a luat antibiotic o singură dată.
Sunt o fire bătăioasă de felul meu şi m-am stăpânit cu greu să n-o dau cu capul de masă. Nu m-a umilit nimeni în viaţa mea, aşa cum a reuşit această doamna doctor, al cărei nume nici nu are sens să-l dau. Momentan nu mai profesează din motiv de deces.
Săpuneala doamnei doctor însă mi-a prins bine şi mi-a deschis ochii.
Am început să citesc etichetele. Am început să cumpăr lapte proaspăt în loc de lapte UHT. Iaurt simplu în loc de iaurt cu fructe şi zahăr. Am început să fac pâine în casă, din făină integrală. Cumpăr unt, nu margarină. Evit potenţiatorii de gust şi de aromă, care constituie principalele ingrediente, pe lângă sare, ai diverselor prafuri-cuburi minune. Da, mâncărurile au alt gust dar măcar, pe termen lung nu ne omoară. Încerc să-i dau fructe de sezon, pe cât posibil. Caut cu disperare legume româneşti. Caut caş şi brânză moale în loc de cremele gata preparate, în loc de brânză topită şi caşcaval feliat. Încerc să o feresc pe Irina cât pot eu de mâncărurile de tip fast food şi nu insist niciodată să-şi mănânce puiul când o duc la locul de joacă de la McDonald’s. Mă orientez spre produsele lactate româneşti, în special cele fabricate la Napolact, Albalact, Covalact. Şi înainte să cumpăr orice pentru copil, citesc eticheta. Orice produs care are mai mult de 3 E-uri, rămâne pe raft. De paşte am vrut să-i cumpăr un ou mare de ciocolată, dar după ce am citit eticheta şi am numărat 12 E-uri diferite, am renunţat.
Sigur că la grădiniţă nu pot impune regulile casei mele. Sigur că nu e simplu să trăieşti mereu aşa, copilul vrea ouă kinder şi îngheţată şi caramele şi danonino.
Dar e de-ajuns să-l vezi o singură dată grena la faţă, umflat de zici că a fost bătut cu pompa de bicicletă, cu branula aproape cât toată mâna, lipită grosolan cu leocoplast, contemplând gândăceii care se plimbă printre desenele de pe pereţii de la Grigore Alexandrescu. După aşa o imagine, îţi trece orice urmă de comoditate şi orice spirit de aventuri culinare.
Nu fac pe deşteapta, nu duc războaie împotriva niciunui fabricant de mâncăruri, nu m-a plătit domnul Melicopecinscki sau cum îl cheamă pe dânsul să-i fac reclamă, dar vă rog, aşa cum mi-am rugat toate prietenele, citiţi etichetele!
Related Posts
Tags
Share This
buna
citesc ce scrii, direct interesata fiind, au si eu o ioana de 2 ani si jumatate…ce-i drept, sunt comoda, cum spui tu, ii dau iaurt cu fructe, in fiecare zi, de la tnuva, cascaval feliat si creme de branza, lapte la cutie, pt simplul motiv ca pe astea le mananca- branzica de la buni nu e buna, iar sa iau lapte de la vacuta de la tara e putin peste mana, plus ca mai trebuie sa fete si laptele e amar 🙁
si recunosc ca m-ai pus pe ganduri, cu uitatul pe eticheta….desi consideram ca am grija ce ii dau sa pape,unt nu margarina, carne de vita si pui, nu prajit si nu fast food, si ma “lupt” cu apetitul de dulce, bobo, caramele si ou kinder, sunt constienta ca mai am de lucru la capitolul asta-si o sa ma uit mai mult pe etichete… multumesc
Ada, ai perfecta dreptate si cu toate astea, cum ii explici tu Irinei ca ea n-are voie aia si aia si aia, cand stie cat sunt de bune si cand vede ca toti copiii din jurul ei mananca?
Eu, recunosc, ii dau lui Rayan iaurt Danone si … tine-te bine … Danone cu fructe. Mai ales cu fructe. Ala simplu nu-i mai place. Intr-o perioada nu vroia cu fructe. Nu pot sa-l tin departe de dulciuri, oricat mi-as dori si as incerca, mi-este imposibil.
Si Rayan mi-a facut odata o alergie si pt ca dr n-a stiut exact de la ce e, mi-a interzis sa-i dau 90% din alimentele pe care el le manca. Simple sau gatite. Ori cum puteam sa tin eu copilul cu pui fiert sau la capac, cum puteam sa nu-i dau paste sau cartofi sau ciorba, cum puteam sa nu-i dau o gramada de alte chestii pe care el le mananca zilnic? E foarte greu la varsta asta sa le explici ce si cum. Eu n-am reusit. Ai perfecta dreptate in tot ceea ce scrii, dar eu nu am stiut cum sa ma impun. A fost mai puternic decat mine de fiecare data.
Gianina, cand i-am povestit sotului meu verdictul doamnei doctor a zis ok si ce facem? Crestem vaca pe balcon? Ne mutam la tara?
Cata vreme copila nu are reactii vizibile la ce-i dai e ok. Irina a facut inainte de edem o dermatita atopica foarte virulenta. Edemul l-a facut de la un ou de tara deci atentie mare. La e a afost de fapt un soc proteic. Pediatra noastra recomanda ouale de la supermarket desi marturisesc sincer ca ieri am plecat de-acasa cu fiola de hemisuccinat in buzunar. Mi s-a parut ca oul mancat de Irina la micul dejun avea un miros ciudat. Se pare ca au inceput sa hraneasca gainile cu faina de peste si mi-au cam tremurat inima si sufletul, sa nu repetam episodul grena.
Andreea, Irinei ii explic ca unui om mare: Uite, vezi, bubele astea le faci de la vopseaua cu care sunt acoperite bomboanele. Sau, mancarea asta contine ceva ce tie iti face rau. Iti amintesti cat ai plans la spital? Nu vrem iar la spital, nu?
Ei, bine, la noi tine. Incerc sa nu folosesc cuvinte mari. Sigur, plange, uneori face crize ca buni ii da inghetata/bomboane/ciocolata si eu nu. Dar de fiecare data pun aceeasi placa: Daca vrei, iti dau cat de multa ciocolata vrei tu si apoi mergem direct la spital. Ca si Gianinei iti spun si tie: cata vreme Rayan e ok si nu face reactii alergice la danone, n-ai de ce sa te ingrijorezi. Dar te rog citeste link-ul pe care l-am pus la comentariul anterior si pe urma gandeste-te ce primeaza? Moftul/pofta unui copil de 2-3 ani sau ratiunea mamei? E chestiune de alegere personala. Eu m-am speriat foarte tare pentru ca medicii mi-au spus de doua ori: Doamna, va moare in brate. Repet, acest post nu este scris impotriva companiei care fabrica Danone. Si nu desconsider pe nimeni care alege sa-i dea danone copilului sau. Eu am ales sa nu-i dau copilului meu.
Am explicat directoarei de ce nu cred ca e ok. Si-a inteles. Au cumparat yoplait. Nu stiu cat de natural e nici ala dar macar nu contine la fel de mult lapte praf si gelatina. Pregatesc un post despre efectul zaharului asupra bebelusilor si copiilor mici. Si chiar ma intereseaza opiniile voastre.
Ada, eu nu mi-am imaginat nici o secunda ca urmaresti cu postul asta sa faci reclama negativa vreunei firme si nici ca ne-ai desconsidera pe noi pt ca ne hranim copiii cu Danone. Iar eu scriam ce scriam pentru ca, recunosc, mi-e greu sa fac fatza cerintelor lui Rayan. Mi-e foarte greu sa-i refuz o placere sau sa rezist cand plange si-mi cere ceva. Stiu ca nu-i educativ, stiu ca nu-l ajuta pe el dar aici trebuie sa mai lucrez cu mine.
Cat despre zahar, omg. Stiu cat este de nociv si am chiar o cunostinta al carei copil s-a imbolnavit de diabet la 2 ani si ceva. Din cauza ca manca ingrozitor de multe dulciuri. Ca sa nu mai vorbim cat de nocive sunt dulciurile pentru dintzi., pentru stomac, pt, pt, pt.
Draga Ada, am ninerit din intimplare pe blogul tau. Si as vreau sa te felicit. Pentru puterea de a intelege ca nivelul de poluare si chimizare a vietii noastre, nu numai ca ne-a distrus sistemul imunitar, dar a ajuns sa creeze si anticorpi (am mincat pentru prima oara smintina de tara acum 6 ani, la socrii mei; oameni curati, olare curate etc; am facut o explozie de herpes care m-a tinut o luna…). Da, eu sunt o perosana care cumpara pe baza de etichete de multa vreme, asa am ajuns sa nu mai folosesc decit paste fainoase japoneze, ciuperci chinezesti uscate, faina de porumb sau de malai de la tara, carne de pasare din curtea de la Ibanesti etc. Deci, doar o plecaciune in fata ta! Gratie!
Venat Show, multumesc
Citim, citim… dar s-au prins si ei, si pentru ca au obligatia sa declare ce contin alimentele s-au smecherit, acum nu mai sunt E-uri, au denumiri stiintifico-fantastice:
tratrazina, guma guar, guma carruba, caragenan (care e un E bun, cica), glutamat, antiaglomerant… Numai un tratat de chimie sau bunul simt si intuitia ne pot feri copiii de chimicale. Ochii mari si multa grija!
Of, Ada, câtă dreptate ai, din păcate! Din păcate, pentru că va mai curge multă apă pe Dunăre până când lucrurile astea vor intra și în capul guvernanților (din toate țările), ca să oprească folosirea ingredientelor nocive în alimentele noastre de zi cu zi.
E greu când ai un copil alergic, noi am avut o spaimă cu cea mică pe la 3-4 luni, acum pare ok și ne rugăm să fie așa. Dar cine își imaginează că alergiile nu apar și din senin și la vârste mature, se înșeală amarnic … Poate până la maturitatea copiilor noștri vom scăpa de chestiile astea toxice cu totul.
Altfel, eu mai scap și câte ceva “nesănătos” Mariei, mai ales că soțul din dotare mă consideră exagerată, dar încerc, pe cât posibil, să citesc etichetele și să mă feresc de produsele “otrăvitoare”.
Știi că se discută acum la modul serios că aditivii ăștia alimentari influențează ADD, HDD sau autismul? Groaznic!
felicitari, Ada, pentru postare; de ce trebuie sa asteptam pana ajungem pe patul de spital ca sa luam masuri? sa-ti faca copilul ulcer duodenal(a vomat gheaguri de sange cat palma) la nici 14 ani nu e usor si nu doresc la nimeni sa treaca prin asa ceva; e cumplit; ca si tine am avut grija, cat de cat, la ce le dau copiilor sa manance; cartofi prajiti la 2 saptamani cand ar fi vrut zilnic; fara coca-cola si chipsuri; si totusi, s-antamplat; la analize s-a depistat prezenta bacteriei Hellicobacter Pylori care-i raspunzatoare de producerea ulcerului; bacteria asta se poate lua de oriunde…si din apa de la chiuveta; analiza pentru depistarea bacteriei se poate face doar la cerere, contra cost…in spital mi s-a spus ca e posibil sa aiba bacteria si daca vreau sa fiu sigura sa merg la un laborator particular sa fac analiza; asa am depistat si a urmat tratamentul…greu si lung; asta nu ai voie, nici asta nu ai voie…ma saturasem; sechele au ramas si poate o sa le aiba toata viata; nu stiu de ce nu e inclusa si analiza asta atunci cand faci analizele obisnuite de sange, mai ales cand se stie ca duce la o afectiune asa de grava…ce mult am vorbit!
Petraluca, băieţii de la JN au scos o cărticică d-asta cu e-uri: cum le cheama şi ce efecte au pe termen lung. O are soacră-mea. Eu când am dubii o-ntreb pe ea.
Ana, e ok să scrii cât vrei de mult:) eşti între prieteni.