“Clasic e fantastic – Instrumentele de suflat” sau despre bucurie

27 Feb 2011 by

A fost un concert ca o bucurie. Horia Andreescu este chiar “something else”. Motto-ul întâlnirii ar fi putut fi “lăsați copiii să vină la mine”.

Nu mi s-a întâmplat de mult timp sa vad interpreți de muzică clasică așa de relaxați și zâmbind din toata inima. Când oare mai au ei ocazia sa cânte “La Cucaracha”, “Pantera roz”, “Bare Necessities” și muzica din Popeye Marinarul? Sunt sigură că sunt parinți, altfel nu se explică starea lor extraordinară de spirit, mândria cu care și-au prezentat instrumentele și seriozitatea cu care au interpretat partiturile clasice. Nici nu bănuiam ce povești frumoase se ascund în “Tablouri într-o expoziție” de Mussorgsky. Trebuia sa-l vedeți pe Horia Andreescu dirijând Marșul Radetzky cu un trandafir pe post de baton.  Ce să vă mai spun despre valsul din Frumoasa din pădurea adormită al lui Ceaikovski… E atâta muzică bună în basmele clasice, că trebuie doar sa vrei sa o oferi copiilor.

Iar sala a fost extraordinară, cred că nu există aplauze mai sincere decât cele ale copiilor. S-au amuzat, au suflat, au valsat, au dirijat, au dat buzna pe scenă, au aplaudat din tot sufletul și s-au bucurat sa recunoască melodiile din desene animate.

Da, clasic e fantastic. E fantastic sa ai această alternativă la desenele de fiecare dimineața, ori la unele spectacole isterice cu papuși urât realizate (sa nu se supere actorii și papușarii pe mine, au tot respectul meu, dar UNELE spectacole sunt scary), la spectacolele care-s mai mult de varietăți decât de circ. E minunat și cred ca noi, ca parinți, nu putem mulțumi de ajuns. E și pentru noi o șansă să aflam lucruri pe care le-am uitat sau pe care nu s-a obosit nimeni să ni le explice. Pun pariu ca mulți dintre adulții aflați astăzi în sala mare a Ateneului, erau acolo pentru prima oară. Pun, iar, pariu că nu-s mulți care știu că “For He’s a Jolly Good Fellow” e, de fapt, o lucrare a lui Beethoven, Opus 91, intitulată Victoria Lui Wellington .

Dintre toate instrumentele prezentate astazi, Irinei i-a placut cel mai mult flautul. Și dupa ce toți au ieșit din sală, a cerut voie sa sufle într-unul. Aș vrea să vă pot descrie în cuvinte bunavoința și lejeritatea cu care un muzician al Filarmonicii George Enescu i-a permis unei fetițe de șase ani să atingă unul dintre cele mai scumpe instrumente din familia flautului. E, cu siguranță, o experiență pe care Irina n-o va uita. Am primit și invitația de a veni la recitalul de pe 1 martie, când același muzician va cânta chestiuni serioase. “E bucuria noastră să vă avem aici”, a zis. Și-apoi am aflat ca are și el o fetița acasă și o soție însarcinată, care trebuie sa nască la sfârșitul lui martie, și tot o fetiță mai așteaptă și ei.

Cred ca așa se explică energia bună din sala Ateneului. Sunt oameni frumoși, care se bucură de prezența copiilor în sală, care își iubesc instrumentele, arta și n-au uitat sa se joace.

Mulțumim, Laura. A fost o încântare.

Pe 20 martie urmează “Dansul în muzică”, daca am reținut bine titlul. Apoi așteptăm “Copilaria lui Beethoven”. Nu uitați să vă rezervați locuri, merită!

L.E. Fragment din Marsul Radetzky, filmat de Dan Dragomir, căruia îi mulțumesc:

Related Posts

Tags

Share This

17 Comments

  1. iete, catalin cu irina!:))

  2. Degetico, daca ai mail-ul domnului, da-mi-l si mie sa-i trimit pozele. Cred ca i-ar placea sa le aiba.

  3. Putin offtopic: Pentru ca Don Pandele a restaurat baza de date de acum doua zile, au disparut doua comentarii. Nu avem cum sa le recuperam. Ne cerem scuze.

  4. Am vazut ca au disparut comentariile (si materialul o vreme). Nu ziceam nimic important. Doar ca rar(sau chiar deloc) au copiii ocazia sa se joace pe scena Ateneului impreuna cu adultii in frac. A fost o atmosfera neasteptat de ludica. Maestrul H.A. a dirijat-o premeditat si curajos, zic eu, in directia asta.

    • Ciocu, de comentariul tau imi parea tare rau. Pentru ca intr-adevar, punctul tau de vedere e valoros. Rar au copiii ocazia sa se joace cu un adult in frac:) Am zambit cand am citit ce ai scris. Merci ca ai scris din nou, am avut o problema cu softul care genereaza galeriile de fotografii si adminul n-a avut incotro, a trebuit sa-l repare. Astept impresii si dupa concertul de pe 20, daca mergi!
      Mi-a placut articolul tau cu dezumanizarea desenelor animate. Good point!

      • Ada, premise pentru un spectacol bun exista mai ales pentru cel din 20. Fata de promisa tema “dansurile in muzica”, “instrumentele de suflat” de astazi erau una aproape plicticoasa. Si, totusi, s-a vazut ce a iesit. Cu acelasi dirijor, daca nu se sperie conducerea (l-am vazut pe directorul Ateneului cam palid azi cand scena s-a umplut de copii:) ), dansurile in muzica ar trebui sa fie un spectacol total.

        • Ah, acu abia astept sa vina 20 martie! Sper din tot sufletul sa pot merge si eu, nu doar Irina si Laur. Am o curiozitate, vad ca ai informatii “din interior”, esti cumva autorul scenariilor de la Copilarii?

          • Da, dar in privinţa “educativelor mari”, de la Ateneu, in care am o implicare modica, imi rezerv de fiecare data o surpriza.

          • Voiam doar sa-ti spun ca scenariul de la Vivaldi mi s-a parut excelent! Felicitari!

  5. Buna
    unde gasim detalii privind “dansurile in muzica” de pe 20 martie ?

  6. multumesc frumos
    daca ne lasa iarna, pana atunci, venim si noi 🙂

  7. cu forumul pt “slabute” ce se mai aude ?

  8. :))
    era un banc…”la toamna, femeie ”
    sanatate multa si ganduri bune !

  9. @Ada, merci
    @Giani, “20” e doar o teza de lucru. Undeva in jurul datei.Sunt convins ca o sa se anunte din timp

Trackbacks/Pingbacks

  1. Colorate « Jurnalul unei gospodine ratate - [...] am aflat de la Ada Demirgian, care a si fost cu Irina la un concert, cel despre instrumente de…
css.php
Privacy Policy