Colecţionarii de medalii
Gata, s-a terminat anul cel mai greu din viaţa ei. Clasa I. Slavă Domnului, am scăpat, gata cu oferta săptămânală de reviste de 6-7-8-9-11 lei, gata cu concursurile de 30 de lei, gata cu trezitul la 6.30… Gata!
Pe vremea mea, serbarea se făcea în clasă. Părinţii stăteau cuminţi în băncile noastre şi noi ne urcam pe podiumul de la tablă (şcoală veche, cu parchet şi podium şi table negre, cu chenar, sau verzi, de sticlă – cea mai mare minune tehnologică în anii optzeci). Azi, serbările se ţin în locaţii… Aşa se zice acum, locaţii. Locaţia noastră a fost un hotel de două stele, o sală de conferinţe care a fost neîncăpătoare pentru toate rubedeniile celor mici. Am stat foarte în spate, am încurcat-o puţin pe doamna, dar am reuşit să fac 2-3 poze, să avem o amintire, ok, recunosc, am şi filmat-o, nu m-am putut abţine…
Pe vremea mea se dădeau note şi premii. De la 1 la 10 şi de la I la III. În clasa I, vreo zece au luat premiul I cu coroniţă, vreo patru premiul doi, vreo trei premiul trei şi poate că au mai fost câteva menţiuni. Sincer vorbind acum, tot ce era sub premiul I cu coroniţă nu prea exista. Eu am luat premiul doi şi am plâns o vară întreagă. Coroniţa mă durea cel mai tare. Aşa mi-o doream, că în clasa a II-a am luat zece pe linie (la medii, ca note am avut totuşi un nouă la caligrafie şi a fost o tragedie întreagă). Şi aşa de tare mi-a plăcut treaba cu coroniţa, că până printr-a opta am ţinut-o tot într-o coroniţă. Cărţile primite la premiu erau toate cu dedicaţie, mai întâi de la Tova, pe urmă de la Diriga. Cele mai bine păstrate cărţi, alea au fost. Şi erau, evident, din bibliografia şcolară.
Azi nu mai sunt cărţi la premiu, ci culegeri de lecturi suplimentare. Nu mai sunt note şi coroniţe la clasa I. Azi sunt calificative şi medalii. De “aur”, de “argint”, de “bronz”. Irina a terminat clasa I cu diploma pentru merite deosebite la toate obiectele de învăţământ (e posibil să mă înşel în secunda asta şi să se numească totuşi altfel). Ea şi cam 95% din clasă au luat aceeaşi diplomă. Restul de 5% au luat diplome de excelenţă pentru alte materii, gen cunoaşterea mediului, religie, engleză şi altele decât româna şi matematica. Deduc că, de fapt, copiii sunt toţi o apă şi un pământ cu mici excepţii, care-s praf, pentru că în clasa I, bătălia reală se dă la abecedar şi socoteli.
Adevărata departajare se face la numărul de medalii. Ţineţi minte concursurile alea pentru genii, cu subiecte gândite de gaşca lui Nasta? Alea de se ţineau sâmbăta şi costau câte 25 de lei materia? Da, alea. Ei bine, au fost copii care au mers la TOATE concursurile şi la TOATE au luat medalii de aur. Au fost şi unele concursuri unde premiul I era o diplomă şi atât, fără medalie.
Diplomele şi medaliile se anunţau în ordine alfabetică, altfel cum. Imaginaţi-vă, deci, o Irina Vuţescu-Demirgian, făcându-se mică la fiecare strigare, pentru că inevitabil, ea era ultima, pentru că n-am dus-o la toate concursurile, pentru că deşi a luat şi ea premiul I la câteva, în vreme ce se micea în scaun şi plângea în hohote, pe lângă ea, colegii îşi clincheteau aurul, argintul şi bronzul. Dar ce explozie de bucurie când a primit şi ea o medalie de aur… Nici dacă ar fi luat Oscarul sau Pulitzerul nu s-ar fi bucurat atât.
După ce şi-a şters ochii, am felicitat-o, am îmbrăţişat-o şi am întrebat-o: Irina, mai ştii la ce concurs ai câştigat medalia asta? Răspunsul ei a fost, evident, “Nu”.
Mi-ar fi plăcut ca la finalul clasei I, în locul serbării amuzante pregătite de copii, o pledoarie de vreo oră pentru “profesorii de acasă” să o lase mai moale cu observaţiile şi cu controlul, să aflu câte ceva despre fiecare copil. Să fi avut doamna bunăvoinţa să spună: Iată, B. e foarte bun la matematică, a obţinut x medalii la x concursuri, dar M. scrie extraordinar de frumos şi I. se pricepe să spună poveşti şi D. are aplecare spre muzică şi spre engleză…
Parada medaliilor aurit-argintate a fost însă dureroasă. După a cincea tură de medalii, deja părinţii nu mai aplaudau, cei ce nu luaseră NICI o medalie se prăbuşeau în lacrimi, se lipeau de scaunele prea mari pentru ei, iar pe faţa părinţilor lor se citea regretul. Cât a plâns Irina n-am făcut decât să-i zâmbesc, să-i transmit prin semne să îşi şteargă lacrimile, să nu mai plângă, că nu-i nimic. Toţi au văzut-o plângând şi toţi au ştiut de ce plângea, de aceea când, în sfârşit a primit şi ea o medalie, nici nu mai conta din ce era, câtă vreme avea şnur şi se atârna la gât, sala a izbucnit în urale. S-a oprit vreo clipă doamna să o mângâie? Nu. Doamna avea misiunea de atârna toate medaliile la gâtul concurenţilor. Cei ce nu erau printre învingători n-aveau decât să se zvârcolească pe mochetă şi să se înece în propriile regrete. La final au rămas şi copii care n-au primit nici o tinicheluţă. O să gândiţi că poate e bine, lasă, aşa se ambiţionează şi la anul sunt mai atenţi şi merg la concursuri şi dau tot ce pot şi …
Dar sunt concursuri de sâmbătă, la ora 8, pe bani, cu întrebări grele, a căror finalitate e un teanc de diplome şi un vraf de medalii…
– Lasă, i-a zis o mămică, anul viitor o să iei mai multe medalii!
– Nu, Irina, nu medaliile contează, i-am spus, contează să ţii minte despre ce a fost vorba şi la ce ai excelat. Şi dacă nu luai nici o medalie, te-as fi iubit la fel de mult.
Gata. S-a terminat!
– A venit vacanţa mare! A venit vacanţa mare! ţopăia dânsa ieri pe aleea ce o ducea spre bloc.
A sunat toată familia şi a povestit tuturor că are medalie, a venit cu medalia la gât la cină, a dormit cu medalia, mi-a cerut o cutie specială pentru medalie.
Mi-ar fi plăcut să-i dau o coroniţă şi să-i spun bravo! Irina, ai reuşit, iată, eşti o prinţesă, eşti zâna verii, te-ncoronez!
Dar nu se mai poartă, doamnă, poate în provincie să mai fie asta cu coroniţele la clasa I…
Nici zânele nu se mai poartă la clasa I, am aflat pe pielea Irinei…
Nu-i nimic. A venit vacanţa! Vacanţa mare! Prima!
Related Posts
Tags
Share This
Multumesc !
Pentru ca mi-ai adus aminte de vremurile cu coronita, pentru ca am vazut-o pe Irina, am trait emotiile ei, am plins si am ris odata cu ea…
Vacanta frumoasa, sunteti minunate!
D
Si tu, Si tu!
Imi era greata de azi-dimineata, dar acum se invarte camera cu mine. Imi pare rau pentru lacrimile Irinei, imi pare si mai rau pentru copiii ar caror parinti nu stiu sa zica ” Şi dacă nu luai nici o medalie, te-as fi iubit la fel de mult.” Felicitari pentru terminarea clasei I, un pupic mare de la mine pentru fata isteata.
Am transmis inzecit.
Wow. Asa e la toate scolile acum?? Mare, mare pacat.
Coronitele sunt printre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea, imi amintesc cum se vindeau la piata simple, fara flori, si parintii trebuiau sa le decoreze cu flori. Si ce frumos miroseau.
Asta cu medaliile mi se pare de-a dreptul scandaloasa, cum sa faci niste concursuri optionale, pe bani, parte din serbarea scoalara?
Nu stiu, Raluca. Cred ca totusi nu.
Jeez Ada, cred ca e unul dintre cele mai triste articole pe care le-ai scris. Nici nush ce sa comentez altceva
Shit happens, Flori, e tot ce putem spune.
Shit happens, huh?
La Radio Erevan a-ntrebat o dată un ascultător curios dacă se poate face baie când ai diarie. Răspunsul: da, se poate — dacă ai destulă.
După cum povestești astea de mai sus se pare că la școală e destul pentru o baie publică.
Din cate stiu, aceste concursuri “optionale” si pe bani sunt importante, in sensul ca participarea la ele si rezultatele obtinute vor face parte din portofoliul elevului la sfarsitul clasei a 8-a, a 9-a, sau a cata o mai fi pana va termina Irina scoala. Portofoliul va avea importanta la ce liceu va merge (citeste va fi primit) copilul. Daca gresesc, va rog sa ma corectati.
Wow, e si mai grav atunci. Deci copiii ai caror parinti nu isi permit sa ii duca la aceste concursuri… tough luck nu?
Dar aici nu e vorba doar de “imi permit” sau “nu imi permit”, e vorba daca eu pot sa duc copilul la toate concursurile sau nu, poate ninge, poate imi crapa masina fix in ziua aia, poate e impotriva religiei mele – cum bine sugera cineva mai demult – poate copilul a fost bolnav la 3 etape din 5. Si pana la urma e chiar asa, tough luck…
M-am exprimat gresit cu ‘permisul’, ma gandisem intr-adevar si la posibilitatile enumerate de tine.
asta chiar e o tampenie. adica acum conteaza care da mai multi bani, nu mai conteaza ce stie si cu ce ramane copilul in cap. Ce ma fac daca elevul meu nu vrea pur si simplu sa participe la concursurile astea? Nu o sa mai intre la un liceu bun chiar daca el invata bine si stie o groaza de lucruri de care unii poate nici nu au auzit? Si nici nu a suferit niciodata pt ca nu a primit nici o diploma de participare la concursurile respective, asa e el.
Si, in general, serbarile de sf de an au devenit o porcarie, o plicitseala pt copii si parinti. Vorbesc din experienta.
felicitari … si noi ne bucuram de vacanta, gata de azi adio scoala…. la noi serbarea a fost la scoala in bibloteca(am ratat-o din cauza de etapa la karting) iar premierea in sala de mese – cu aer conditionat! premiile medaliile si diplomnele de la smart cangur, performanta plus concursurile organizate in scoala etc… s-au dat pe parcurs asa ca am primit ieri doar meritele de la scoala… egale pt toti diploma de bobocei, diploma care nu i-a entuziasmat asa de tare plus vreo 2 carti bucuria a fost data de faptul ca s-a terminat scoala iar noi am primit carnetele cu aprecieri de la invatatoare/ fiecare profesor pentru fiecare materie, chestii personalizate pe care le stiam din timpul anului de la discutii…dar as fi fost curioasa sa stiu ce au scris la altii… am scapat de nebunia di trafic!
f frumos! Vacanta placuta, Andrei!
a si am uitat in piata de flori se vand coronite….
Dar piata de flori e departe si momentul a zburat.
O, Doamne! chestiile astea cred că țin mai mult de învătătoare si de stilul ei! Când era al meu în ciclul primar, nu existau medalii, dar fiecare copil primea diplome de la învățătoare, pentru diverse chestii…unii pentru că erau buni la matematică, alții la desen sau la muzică, etc. Si diplomele de la concursurile de peste an au fost păstrate si date la fiecare copil tot la serbare. Evident, la final fiecare copil avea un teanc de diplome si toți erau foarte fericiți. Al meu, care e destul de competitiv, în cls I îsi tot număra diplomele să vadă dacă are cele mai multe sau nu, si n-a avut, o fetiță a avut cu una mai mult :). Ce mi-a plăcut la învățătoare e că era atentă la fiecare copil în parte, zicea ceva despre el, si chiar le-a făcut diplome pentru tot soiul de chestii drăguțe: cel mai bun povestitor, cel mai atent copil în clasă, cel mai ordonat, etc. Am avut nocroc de o învățătoare excepțională si foarte empatică, si acum, când copiii sunt în cls a VII-a îi vizitează aproape zilnic, le verifica notele, îi ceartă dacă iau note mici….
Da, despre asta discut si eu, asa mi-ar fi placut si mie. Zi ceva frumos despre fiecare copil, sigur se poate!
Felicitari, Irina! Bine ca s-a dus clasa intai si ca ai scapat de perioada de acomodare cu un sistem inept! Bucura-te din plin de vacanta mare, de cartile care te inconjoara in casa, de povestile spuse de mama, de zambetul Liei si de orice altceva te face sa uiti de “DOAMNA”!
Diplomele nu folosesc nimanui la nimic, medaliile nici atat…doar forme fara fond si schimbari ale schimbarii!
Imi pare rau sa te descurajez, dar partea cu vacanta mare e cam tot ce a ramas frumos in scoala asta mutilata din zilele noastre!
Luiza, tragedia este ca Irina o iubeste pe Doamna. Nici n-ai cum sa n-o iubesti, ca e frumoasa si zambeste si e placuta ochiului… Ba, diplomele si medaliile se numara. Si mie mi-e ciuda, ca mi-a placut scoala, dar Irina spune mereu ca ei nu-i place la scoala.
Felicitari !
Fi`mea era interesata de o singura diploma: la pictura. La ceva concurs despre care eu nici nu stiam pentru ca a fost gratuit 🙂
Restul nu au contat, a spus ca stie sa citeasca, sa socoteasca si cunoasterea mediului nu e pe logica ei 🙂
La noi nu au fost nici medalii, nici coronite, au fost multe diplome si caietul de lectura.
A fost simplu, dar acum ma bucur ca a fost asa.
O mare imbratisare pentri Irina si pentru voi ! Pentru un an de munca !
Mie imi place de fi-ta.
Am aflat ca doar la tara se mai fac coronite 🙂 In orasele mai mici, nu accepta doamna! Uite, de-aia vrem noi la tara (si nu numai)!
Ah, si nu mai inteleg: s-a spus ca se vor da calificative pentru a nu face discriminari intre copii, dar cu medaliile ce e?
Medaliile sunt un stimulent cred. Teoretic sunt. Dar eu cred ca trebuiau date punctual, atunci cand au fost castigate si legate strict de concursul acela la care au fost castigate, nu toate deodata, nu la sfarsit de an cand le poti frange inima tuturor.
Si ce era mai important: felicitari si vacanta frumoasa!
Multumim!
Ce ciudat, azi am vazut zeci de coronite in mainile copiilor pe langa care am trecut. Cred ca depinde de scoala. Iar Irina e mai presus de orice nenorocita de medalie, fir-ar mama lor de medalii si de premii si de competitie tampita intre copii.
Cu siguranta depinde de scoala. Competitia e buna, ce ma nemultumeste pe mine e cantitatea si calitatea competitiei la care volens, nolens, trebuie sa participi.
competitia e buna daca duce la ceva bun. daca nu, ne uitam la tv, la stiri si vedem unde poate duce.
O vacanta frumoasa!
Foarte foarte trist. Noroc ca te are pe tine mama si poti diminua tot stresul asta inutil si stupid.
Vacanta frumoasa!
Ina, eu nu pot para tot ce se intampla.
Urat de tot, parca nici nu-ti mai vine sa-ti dai copilul la scoala 🙁 De ce sa invete toti cand pot sa mearga la scoala doar cei care au bani? De ce sa faca ceva din placere cand sunt impinsi de la spate de nevoia de medalii? Cat de mult s-or fi gandit, au reformat sistemul de au innebunit si copiii si parintii. Urat.
din pacate alternativa nu exista. De homeschooling eu nu-s in stare.
Ada si Irina, va scrie o invatatoare cu vasta experienta, indignata de ceea ce a citit.
In primul rand acele concursuri erau optionale ( si pe bani…), iar diplomele si medaliile se dau dupa fiecare etapa, nu la sfarsitul anului.La sfarsitul anului se elogiaza munca, progresul, reusita fiecarui elev in parte . In general fiecare copil are un talent, o abilitate deosebita pentru care putea primi o diploma…Competitia la varsta aceasta mica poate afecta dezvoltarea lui ulterioara…Oricum ati primit cu totii cel mai ever premiu : vacanta mare! Sa va fie de bine vacanta si sa cresteti frumos, asa cum citesc eu pe aici!
Doamna invatatoare, diplome au primit toti. Medalii nu. Maria G si inca un baietel, nici o medalie, sarea camasa pe ei de lacrimi….
Ada mi s-a facut pielea de gaina citind asa ceva:(((….toate diplomele si medaliile s-au dat exact cum spune doamna Stanuta dupa fiecare etapa…iar Doamna noastra invatatoare a zis asa”din 99 s-a hotarat la nivel de minister,de cand s-au introdus calificativele in loc de note sa nu se mai faca ierarhizarea copiilor din clasele I-IV ci sa se mearga pe abilitati,fiecare sa fie recompensat la sfarsitul anului scolar la ce a fost el mai bun!”…asa ca noi am primit cate un pachetel ce continea pentru fiecare copil cate o diploma de bobocel,ca absolvent de clasa I,o diploma de excelenta pe domeniul la care a fost bun si pentru copii care au avut FB pe linie si rezultate deosebite,o diploma de merit…cu precizarea ca pachetelul sa fie deschis acasa….si inca ceva ce m-a impresionat tare mult,o carte intitulata “Caietul magic”,facuta de Doamna, in care fiecare copil din clasa a scris pe cate o pagina ganduri la final de clasa I!!!!
O pupacim pe Irina si-i uram vacanta placuta!!
PS1.Sincer ma doare sufletul ca asa un copil deosebit cum este Irina nu a avut noroc de un dascal mai bun…
PS2.Don Pandele are dreptate dar numai teoretic….ca practic fiecare liceu are sistemul lui de selectie inca din clasa a V a,adica se dau examene,daca le iei bine,daca nu,nu….
Eu nu vreau sa insinuez ca Irina nu are un dascal bun. Nu vreau nici sa spun ca toti invatatorii sunt o apa si un pamant, vreau doar sa spun ca ieri m-a durut inima cand am vazut parada de aur si argint. Oare m-as fi simtit altfel daca Irina ar fi avut si ea 6 medalii de gat? Nu stiu, recunosc cinstit. Cu siguranta tot as fi spus ca e groaznic pentru ceilalti copii, care n-au nici o medalie. Dar poate ca metoda descrisa de tine, Ioana, ar fi fost mai nimerita. Un pachetel cu toate diplomele, de desfacut acasa, in familie.
Felicitari!!
La noi nu s-au impartit medalii, doar carti si diplome. Toata lumea a primit diplome, unii mai multe altii mai putine. Unii parinti au vrut si coronite dar invatatoarea nu a vrut, a spus ca daca vrem neaparat atunci toti copiii trebuie sa primeasca coronite. Doi parinti au scos coronita din punga si au pozat copiii cu ea 🙂
Doar la concursul Euclid am vazut eu medalii dar de la noi au participat putini copii.
Vacanta frumoasa! Ce faceti in vacanta?
In august mergem la munte, poate ajungem si pe la mare, sa vedem, cum ne platesc si pe noi diversi…
Nebunia romaneasca, colectionari de premii sau coronite.
brrrr, ma ia cu fiori. cand eram eu copil, cred ca toata clasa primea vreun premiu. macar mentiune, ceva.
iar nebunia asta cu enspe mii de concursuri si medalii….. se mai vaieta ieri o colega ca un punct i-a lipsit fiica-si sa ia medalie de aur la nus’ ce concurs si ca, vai, nu-i sta capu’ prea mult la invatat, ca se putea si mai bine si mai nu stiu cum. la 8-9 ani cat are copilul ei (a terminat clasa a II-a) la ce ar trebui sa-i stea capu?! la ecuatii diferentiale si la viitoarea slujba?!
ma rog, n-am copii si asa gandesc acum. dar tot ma inspaimanta situatia. sa speram ca-mi voi aminti si cand voi avea copii.
Imi dau seama ca noi suntem printre putinii norocosi. Serbarea am avut-o in clasa. Noi parintii stateam cuminti pe scaun si ii aplaudam, pentru ca toti se simteau speciali. Serbarea a fost scurta, dar speciala.
Au primit coronite.
Au primit carti, semnate toate de dna Invatatoare.
A fost frumos si emotionant.
Dar, peste doua zile, a trebuit sa asistam la careul facut la nivel de scoala. Cald, copii multi, unele clase cu coronite, altele cu diplome, medalii…ai nostri asteptau cuminti sa se termine careul. Isi imbratisau invatatoarea 🙂
Vaaai, ce trist…fara coronite??? Sper sa isi revina in urmatorii ani. Tin minte ca noi pastram coronitele uscate pe balcon cu anii!
O pup tare pe irina. Spfia nu s-a dus la serbarea de anul asta ca era f ragusita. Dar mi-a spus ca ea nu ar fi luat nicio diploma, pt ca se dau numai celor care au fost la minimum 3 concursuri. Sofia a fost la o etapa de Arhimede9cel mai greu ever la mate, mult mai greu decat oricare altul0 unde a luat premiul 2. Fiind a doua din scoala. si printre primii 50 din tara. Apoi a mai luat premiul 1 national la desen, la carmen Sylva, nu doar la clasa a treia, ci pe grupa 7-14 ani. Ei bine, ea nu ar fi luat nicio diploma de la scoala, chiar daca premiile ei sunt mult mai tari.
Noi am iesit uspr usor din jocul concursurilopr si Sofia nu mai sufera, ba chiar are o repulsie de tot ce inseamna competitia asta penibila.
Insa au trebuit 2 ani plini de scoala sa ajunga la inteleciunea asta:))
av pupam one more time si vacata frumoasa!
Mi se pare extrem de ciudata ideea de a premia copiii, la sfârsitul anului scolar, pentru activitațile suplimentare de peste an. Ideea e cum s-au descurcat la scoală, nu la nu stiu ce concursuri. Ce e si cu nebunia asta cu concursurile?
Acum doi ani copilul meu termina clasa a4a . A primit doar o diploma de excelenta pt matematica , singura materie importanta pt care luase FB . A iesit doar pt aceasta in fata clasei , alaturi de ceilalti “medaliati ” la matematica ; apoi au fost alte cateva valuri de premianti . Si la noi in clasa parintii aproape obosisera sa tot aplaude si actiunea devenise plictisitoare, mai ales pt cei care nu erau nominalizati . La fiecare “strigare ” a invatatoarei il vedeam pe baiatul meu cum era tot mai trist de parca el devenea ,treptat, o oaie neagra . Simteam ca nu e drept pt ca Radu , baiatul meu , trecuse in acel an scolar printr-o experienta cutremuratoare : fusese diagnosticat si operat de o tumoare cerebrala . Nu a petrecut foarte mult timp in spitale , doar cateva saptamani , insa s-a maturizat cumplit de repede . A dat dovada de curaj si intelepciune ; a reusit sa comunice la cateva zeci de minute dupa o operatie majora pe creier ,cu personalul medical in engleza si sa le spuna ce nevoi are (cu toate ca la sfarsitul scolii nu a primit diploma de excelenta la engleza). Daca poate pana atunci nu fusese un copil deosebit , la sfarsitul clasei a4a devenise asa. Am simtit atunci , la momentul premierii , ca era drept ca invatatoarea sa inventeze o diploma de merit pentru cel mai curajos copil din clasa . Ea nu s-a gandit la asta , dar nu i-am spus nimic . Am simtit atunci ca nu doar sistemul sanitar romanesc este stramb , dar si cel in care se formeaza copii ca viitori adulti , ca scoala ii invata sa fie buni executanti , sa fie constiinciosi , sa fie muncitori , dar nu ii formeaza sa fie oameni . De atunci ma lasa rece toate aceste manifestari pentru ca stiu ca cel mai important pentru copiii mei este ca ei sa se formeze ca oameni, sa inteleaga ca invatatura asidua nu este unica cheie a succesului in viata si ca sunt si alte componente ale vietii care asigura o viata implinita . Din pacate am ramas in continuare “vanatori de note ” pt ca sistemul este facat astfel si vreau sa-mi vad copii la licee bune .
Gabi, tu ai o perspectiva foarte sanatoasa. Nu te cunosc, dar ma bucur din tot sufletul ca acum baiatul tau este bine. Pentru noi, parintii, anul 1 de scoala a fost un soc foarte neplacut. Dar Irina e vesela acum si asta imi da speranta, poate la nivelul lor lucrurile nu sunt atat de dramatice cum le percepem noi, poate ei trec mai usor decat noi peste toate. Insa e nedrept si urat, acolo unde ar putea fi simplu si frumos.