Comanda la mine
M-am uitat aseară, fără să-mi vină să cred, la un show nou numit “Comanda la mine”, pe Antena 1. O fată din Tulcea, a cărei unică plăcere era să se taie, şi un băiat din Bucureşti, care se îmbracă Emo, dar nu e Emo, ajung în casa unor români din Banatul Sârbesc, unde află ce-nseamnă familie şi disciplină, de la Tatăl care are ultimul cuvânt.
Sper din tot sufletul că şi acesta e genul de emisiune regizată până în pânzele albe, ca şi “Fata lu’ Tata” şi toate celelalte bălării care ne mai arată încă o dată ce naţie de căcat suntem şi cum nu ştim nici măcar să ne strunim copiii sau să găsim, fără intermediul televiziunii, o jumătate potrivită.
Mă uit mai des la Discovery Travel&Living. Îmi plac emisiunile lor cu mirese ce-şi caută rochia, maeştri cofetari ce reuşesc mereu să facă torturi fabuloase, la timp, ca să nu-i dezamăgească pe copii, bucătari care gătesc cele mai nebănuite feluri de mâncare şi oameni mici ce nu se sfiesc să trăiască frumos.
Discrepanţa între mesajul transmis de o televiziune românească, prin emisiunile sale de mahala colosală şi ceea ce se vede pe alte posturi e uriaşă.
În adevăr, televiziunea de “entertainment” a devenit doar un instrument de adâncire în teamă, în disperare, în concluzia că nu, nu există soluţii, nici scăpare, nici ieşire. N-am să discut calitatea îndoielnică a serialelor de genul “În slujba diavolului”, sau “Medium”, sau “CSI”, sau toate celelalte orori care pleacă de la premisa că oamenii se omoară unii pe alţii din diverse motive, nu pot să mă extaziez nici în faţa serialelor ceva mai inteligente, cum au fost “ReGenesis” sau cel cu doctorul ăla extraordinar de deştept şi în acelaşi timp antipatic până la Dumnezeu şi înapoi. Fiindcă şi ele întăresc, la rândul lor, ideea că o epidemie sau o boală fără tratament ne pândeşte în orice clipă.
Lumea pe care televiziunea ne-o descrie e bântuită de diavoli şi de îngeri deopotrivă. De mame incapabile să-şi strunească pruncii, de babe odioase care ar face orice să calce în picioare iubitele fiilor, de piţipoance vulgare, gata să se păruiască pentru atenţia disimulată a unui homosexual notoriu, de sânge, de fitze, de disperare, urât şi răutate. Şi nici ştirile nu-s mai bune.
Trist.
Related Posts
Tags
Share This
si eu sunt fan travel and living … totusi, obiectez la emisiunea lor “toddlers and tiaras” in care unele mamici sunt ticnite rau de tot…
… de aceea viața e mult mai veselă fără televizor.
”Ignoranța este binecuvântare”…nu? 🙂
DAAAAAAA!
eu intru in categoria de TV iubitori ca sa nu zic cuvantul ala cu a….
dar ma uit pe travel & living , pe travel simplu si pe fine living network, fost zone club. ma mai uit si pe la emisiuni romanesti de genul romania te iubesc sau alte reportaje …
ca ne spala pe creieri e OK macar noi ne dam seama dar ce te faci cu cei care cred si se uita cu placere la astfel de chestii care , probabil ca daca nu ar avea audienta nu s-ar mai face…. deci noroc cu telecomanda sic a avem la ce ne uita cu totii….
nu cred insa ca altii de prin alte tari sunt mai buni sau mai educativi… si acolo paleta de alegere e foarte mare
daca te uiti numai la reclame te urci pe pereti…
N-am zis ca presa altora e mai breaza sau mai sanatoasa la cap. In fond, modelul e luat din occident. Zic doar ca e trist ca nu se face TV decat cu un singur scop: sa se distreze scuipatorii de seminte. Rare sunt emisiunile cu alt target si puse la ore nepotrivite.
La mine tv merge doar pe Travel&Living si FLN de cel putin 2 ani. Nu mai suport altceva. Lucrez intr-o institutie publica subordonata politic. Ati inteles de ce nu mai suport altceva acasa, da?
Le-am invatat emisiunile pe de rost, dar tot imi plaaaacccc…
Fashion Police e una pe care am uitat s-o mentionez. Pe vremuri era What not to wear…
Si noi am trecut in tabara celor care au renuntat la tv.
Ma amuz atunci cand mai vine cineva la noi si ramane masca “Nu aveti televizor?!?” de parca ar fi vital sa avem unul.
Nu e vital. Noi inca nu am renuntat la TV. Doar nu-l deschidem prea des.
Si nu e asa? Asta e lumea in care traim, dar daca ni se mai confirma inca o data prin intermediul tv-ului, incepem sa credem ca asa e normal, si sa nu mai lasam loc lucrurilor bune din jurul nostru. Pentru ca, oricat de putine ar fi, ele exista iar noi nu le vedem.
Mira, asta nu e lumea in care traiesc eu, imi pare rau. Nici unul din apropiatii mei nu a murit impuscat, n-a fost victima unui viol, n-a semnat pacturi cu diavolul si nici nu are un copil cum vad eu pe la teve. Ma consider, deci, norocoasa. Mi se pare ca sunt ingrosate tusele cele mai sordide, si nu e necautata chestia asta, sa stii. E ceva studiat si ultra pus la punct.
Doamne si ce torturi face… Tony (parcă). Mereu îmi stopez saliva zicându-mi că au un gust cel puțin îndoielnic față de cum arată.
In principiu torturile lor sunt un pandispan cu ceva crema de unt sau dulceata la mijloc. Nu-s rele, dar nu se compara cu spumele aerate ale celor de la Agapitos nici cu diplomaturile cu care am crescut noi. De aratat insa, arata extraordinar.
OFF TOPIC
e valabila invitatia pt 23 seara la carturesti, da?
ce insipirata ai fost sa eviti ziua de 22, mitingoasa, facem o asociere la aia cu elicopterul?
Da. Va astept, citim din Robin Hood 🙂
De acord cu tine, emisiunea cu copiii trimisi in alta familie e oribila…Conceptul nu apartine insa romanilor, si in Franta exista de exemplu…si e la fel de oribila 🙂
Trebuie sa vezi niste seriale australiene (si nu soapies!). 🙂 Se face si altfel de televiziune. Nu ca n-ar fi si aici importate de-astea americanesti gramada … Dar, stii ce, aici lumea nu e cu ochii tinta-n televizor (poate mai mult barbatii cu meciurile lor de footy/rugby). Aici se iese afara, in natura, se face sport, se traieste. Tv-ul … e si el o mobila acolo, in casa.
Eu sincer cred ca in Romania sunt ingrosate tusele negre tocmai pentru ca romanilor nu le-ar fi credibile/pe plac emisiuni despre normalitate. Circul e cu oameni pictati pe fata si in costume cu sclipici … nu cu unii adusi de pe strada. Parerea mea. 😉
Ha, eu habar nu am despre ce vorbesti tu aici dintr-un simplu motiv: nu mai avem TV de 4 ani. Si nu i-am simtit lipsa nici macar o data. Avem insa internet, astuia ii simt lipsa daca nu merge 15 minute la ora la ce vreau eu.
Neavind televizor, lumea pare mult mai frumoasa. Si mai departe, ce-i drept, dar acesta-i riscul pe care mi-l asum. Si intr-adevar, nu prea spun ca nu am TV pentru ca lumea se uita socata la mine de parca nu as avea apa calda sau sapun.
Ferice de voi.