Come kiss me goodbye
Și dacă v-aș spune că în curând plec, chiar dacă noi nu ne-am văzut de fapt niciodată, ați veni să ne luăm la revedere?
Sau e mai bine să ne spunem tot ce avem de spus aici, în scris, unde ne citim?
E doar un gând, nici eu nu știu ce vreau. Voi cum vreți?
Related Posts
Tags
Share This
Privacy Policy
Unii dintre noi n-avem alta sansa decat aci, tot intr-un fel de eter.
Imi pare rau ca, desi ne-am cunoscut, n-am apucat sa ne cunoastem. Te citesc de atatia ani incat ma gandesc ca am fi putut poate sa ne imprietenim. Va doresc tot ce e bun si bine!
🙂 Ce sa facem, Ana, traficul, serviciul, distantele… Nu-i nimic. Ramanem intr-un soi de prietenie, eu asa cred.
Am avut sansa sa te cunosc personal, si tare mi-ai placut. Era o seara de iarna, iar fetele se jucau linistite in casa. Asa mult mi-ati placut, si mi-a ramas imprimata pe retina imaginea voastra. As vrea sa ne mai vedem, si sper ca acolo unde pleci sa va fie bine, si sper sa ne mai scrii.
Multumesc:) mai scriu. numai sa ma asez, sa-mi trag sufletul, ca acum sunt intr-un iures de nici nu mai stiu de mine.
Buna Ada,
As veni.As veni cu toate ca as muri de teama.As veni de dragul unei imbratisari, al unui zambet larg si pentru a-ti auzi vocea.As veni pentru ca mi-ai dat de cateva ori curaj, pentru ca emani energie si prin felul cum scrii si de multe ori am primit aceasta energie, pentru ca am gasit-o pe Lizi mica…sau si mare atunci cand ai sdescris-o pe Irina capricorn, pentru ca odata cand imi era tare dor de Dan am ales sa ma cufund in obisnuintele mele, am deschis “in joaca” si el era aici intr-un afis dintr-un articol, pentru ca multe povesti frumoase am mai citit,pentru ca…imi placi 🙂 .Sa aveti mult, mult noroc si mereu sa fiti impreuna, alaturi!
Cu drag,
Lizi
Care Dan? 🙂 Si de ce cu teama? Vai de mine, nu cu teama. Cu pieptul inainte si cu fruntea sus. Hai, vii?
Da Ada, vin, multumesc.
Eu as veni dar nu sint in tara. Mult succes, e un pas urias. Din proprie experienta prezic ca o sa fie bine dupa ce o sa fie un pic greu. Tin pumnii. S.
Sper sa fie bine. Stiu ca va fi greu. Dar sunt optimista.
dar nu pleci si de aici, nu?
nu.
Eu zic ca trebuie sa ne vedem. Macar copiii cei mari sa isi ia la revedere. Ce zici gasim putin timp? Si acum rid cind imi aduc aminte de biberoneza. Cel mai frumos limbaj. Si multe alte povesti care mi(ne)- au inseninat numeroase zile. MULTUMIM 🙂
Ne facem timp! Cred ca sambata. da?
Da, e foarte bine simbata. Multumesc.
Unde te duci?
Departe, departe! Dincolo de curcubeu! La ursuletii polari. Pe acolo.
Si intr-o parte, si-n cealalta 🙂
🙂
Eu nu pot decât să-ţi urez drum bun de la distanţă, din Corintul grecesc, unde m-a dus viaţa şi de unde te citesc. Şi să te îmbrăţişez virtual şi să-ţi urez ca totul să-ţi fie aşa cum vrei şi când o să ai chef, să ne mai povesteşti!
Doamne-ajuta, o sa povestesc, clar.
Daca as fi in Bucuresti as veni cu cel mai mare drag si un munte de emotii.
Ne-am vazut o singura data intr-o librarie la lansarea lui Firicel, dar nu pot zice ca ne cunoastem direct. Te urmaresc in schimb din vremea celor 1000 de zile cu Irina de pe Liternet. Sper ca schimbarea de pozitie geografica sa nu insemne si plecarea ta de pe blog.
Bafta mare si va tinem pumnii. Sa va iasa cum e mai bine pentru voi.
Multumesc, Anca!
Normal! 🙂
:p
Sigur. Eventual, de la revedere, cu Maria de la povesti…
Mi-ar placeaaaa!
da, as veni cu mare drag!
Multumesc! Am sa scriu din vreme unde si cum.
Ada, stai…cum adica pleci!? Si pe noi cui ne lasi?
Cred ca mi-a scapat ceva. An sabatic, inteleg…dar unde, cum?
Peste 9 mari si 9 tari. Don’t worry, you will be safe!
Eu as veni sa-ti aud vocea in relitate, nu doar pe dvd.
Si te-as prezenta fetelor mele ca fiind mama domnisoarei Firicel si cea care a scris Calatorie prin curcubeu.
Si ti-as ura mult noroc oriunde te-ai duce si orice ai face…
Eu am facut toate astea si tot as mai veni 🙂 Dar nu stiu daca mai ajung prin Buc curand, cand pleci?
Multa-multa bafta!
Multumesc. Curand 🙂
Oriunde vei pleca sa dea Domnul sa va fie bine, spatial virtual in care ne cunoastem nu va disparea…Deci sper sa ne “vedem”cu bine!
Doamne-ajuta! See u soon!
Drum bun, adaptare usoara, o sa va citesc si de acum inainte cu acelasi drag.
multumesc!
Eu aş vrea să-ţi fie bine, oriunde te-ai duce. Şi aş vrea să nu pleci din casa asta virtuală care e blogul tău. Şi să conteze măcar un pic ceea ce vrem noi, dacă tot ne-ai întrebat…
conteaza 🙂
Ada, Doamne ajuta sa va fie bine!
Si plecați de tot, de tot? In orașul adoptiv al soră-mii, peste noua mari si noua țări, unde se vorbește limba lui Molière? Sau si mai departe?
vaaaaai…Ma bucur pentru voi, asa de la distanta, ma bucur ca te-am cunoscut, demult cand aveam mare nevoie de vorbe si ganduri bune, aici, si mai de-aproape intr-un 2 mai de toamna senina 🙂
S-aveti drumuri bune si putere pentru mai departe !!! Cu drag as veni, dar transmit o imbratisare virtuala si gand cu drag !
Dragă Ada,
relația dintre un creator de blog și cititorul său se aseamănă, cel puțin în cazul meu, cu cea de tip saprofit dintre un lichen și trunchiul suculent al arborelui din care se hrănește gratis, cu nesaț si pe alese.
Dragă “Trunchiule”, Dragă și Dulce Ada, blogul tău a fost și este Profesorul meu de parenting calitativ, Profesorul meu de standarde de bun simț și exigențe ( de tot felul) elevate… Abia acum, în clipa acestei despărțiri anunțate ( despărțire care nu știu în ce unități de timp se va măsura “săptămâni”, “luni”) realizez că m-am hrănit și îmbolnăvit subtil de Preafrumos. Iți mulțumesc cu recunoștintă pentru TOT! Iți țin pumnii să te translezi existențial perfect între noile coordonate geografice! Și să revii curând pe AICI! Până Atunci, și pe mai departe de borna “Atunci”, iți voi căuta semnătura ca autor/traducător în librării. Te îmbrățișez virtual din Iași.
asa, corina, sa curga rimelul… Multumesc 🙂
Da, as veni de n-as fi tocmai la Cluj. Ma bucur ca te-am cunoscut, fie si virtual. Ai grija de tine!
N-as putea sa vin chiar acum, dar suntem cu gandul alaturi de voi si sper sa va iasa asa cum va doriti.
S-auzim de bine!
P.S.: mi-ar placea sa te cunosc personal intr-o zi.
Si mie imi esti draga, daca voi fi in Bucuresti si eu as veni! Mi-e ciuda ca mie nu-mi vin cuvintele, mai ales atunci cand le strig, este unul din momentele in care ar trebui sa se ordoneze frumos pe ecran si sa iti transmita emotie, drag, ganduri bune. Poate asta este unul din motivele pentru care te apreciez, esti Vocea care imi asterne in fata ochilor gandurile pe care eu nu stiu sa le imblanzesc. Va doresc toate cele bune (ah, ce banal suna)…
Cu drag,
Gabi
Sa aveti drumul usor si reintalnirea dulce. Nu vin sa-ti spun goodbye, dar daca faci escala pe la mine prin orasel, vin sa te felicit. Si pentru drum si pentru curaj si pentru ca esti asa cum esti.