Comoara piraţilor şi steaua de aur

26 Mar 2010 by

Astăzi am fost răpite de piraţi şi duse pe o insulă misterioasă. Piraţii aveau o barcă destul de ciudată, făcută din două fotolii, şi mai răpiseră încă o prinţesă. Au încercat să ne oblige la muncă silnică (mărgelit, cum le şade bine prinţeselor) şi au făcut cu schimbul la cârma corabiei. Nu ne-au dat drumul până nu am mâncat crenwursti de caracatiţă şi nu am băut tot ceaiul de fructe. Condiţia ca să fim eliberate a fost să jucăm cel puţin trei ture de “comoara piraţilor”. Nu, n-am fumat ciuperci, am fost în vizită la Luca.

N-a câştigat nimeni. Doar eu am descoperit că există jocuri mai frustrante decât Piticot 3D… Se cheamă “comoara piraţilor”. De ce e frustrant? Pentru că are o regulă potrivit căreia dacă un jucător ajunge pe  aceeaşi pătrăţică (ok, sunt cerculeţe, nu pătrăţele) pe care e pionul unui alt jucător, cel ajuns primul acolo trebuie să se dea înapoi cinci paşi. Doamne, ce râu de lacrimi am văzut… Noroc că eram aproape de mare!

Cu excepţia acestei reguli, jocul e chiar ok şi merită să-l aveţi în casă. E tridimensional, pionii sunt haioşi, atenţie la zar că se poate pierde repede. E bun pentru duminici ploioase.

Ne-am bucurat de vizită, mie mi-a plăcut mult ceaiul de fructe. Pe drumul spre casă, Irina mi-a arătat steaua ei de aur (acum i-a căzut şi al treilea dinte) şi m-a întrebat a mea unde e . I-am spus:

– Tu eşti steaua mea de aur!

A râs.

– Credeam că nu îţi place aurul, mami!

– Bine, eşti steaua mea de argint.

O zi frumoasă, cu soare… Şi-afară şi în casă.

Related Posts

Share This

css.php
Privacy Policy