Conducerea Spitalului de Pediatrie din Sibiu trebuie să răspundă public

1 Feb 2012 by

Sunt indignată. Așa ceva nu se poate să existe în România anului 2012. Citesc pe blogul Carlei despre cum sunt tratați copiii la Spitalul de Pediatrie din Sibiu.

“Există suspiciuni şi că, în timpul spitalizării, copiii sunt sedaţi pentru a nu mai plânge atât de mult după părinţii lor, iar celor “agresivi”  le sunt legate mânuţele cu fâşii de tifon de tăbliile pătuţurilor, pentru a nu mai putea să se zbată. Circulă poveşti, printre mamele victime ale acestui sistem de spitalizare, că unii copii au prezentat la externare urme de legături pe încheieturile mâinilor şi picioarelor, iar personalul medical a argumentat că a fost necesară imobilizarea copiilor pentru a li se putea aplica procedurile medicale la care opuneau rezistenţă…”

Îmi doresc din tot sufletul să nu fie adevărat. Gândul că cineva m-ar despărți de copilul meu bolnav e insuportabil. Nu mi-aș lăsa copilul nici bolnav de ciumă de-ar fi, singur, părăsit într-un spital, la mila asistentelor, care să-l lege cu tifon pentru proceduri medicale…

Aș vrea să fac ceva, dar nu știu ce. Așa că stau și fierb pe scaunul meu și mă rog la Dumnezeu să nu trăiesc așa ceva în viața mea, că sigur cineva nu scapă.

Incredibil!

Nu mai există Salvați Copiii? Nu mai există Crucea Roșie? Cine îi apără pe copiii ăia? Pe ce lume trăim de trebuie să ne apărăm copiii de medici? cum rămâne cu “În primul rând, să nu faci rău!”.

Nu, așa ceva nu se poate.

Related Posts

Tags

Share This

26 Comments

  1. Alex

    scandalul e solutia. te duci acolo si faci ca toate cele.
    stiu si eu pe cineva care a avut internata sotia in spital si trebuia sa dea spaga pentru orice informatie. s-a suparat si a facut ca toate cele, dupa care n-au mai avut atata tupeu.

  2. Alex, eu nu stiu cum tatii acestor copii n-au intrat in spital cu batele. Sincer. Nu-mi lasam copilul acolo, pentru nimic in lume. Nu exista spitale private in Sibiu? E Sibiu, nu e Poplaca.Ma doare inima, citesc si nu imi vine sa cred.

  3. Alex

    pai oamenii au obiceiul sa pupe in cur puterea…

  4. ceska777

    Si Protectia copilului nu poate fi sesizata? Un telefon si pusi sa “cerceteze” daca chiar e adevarat ce spun mamele respective. Sunt chiar curioasa daca ar urmari cazul? Sau nu se baga cand organe ale statului agreseaza copiii?

  5. ceska777

    Ada, ai incerca sa suni si sa sesizezi?
    DIR. GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI
    STR. BASTIONULUI, Nr. 1-2, Loc. SIBIU, Jud. SIBIU, Cod poştal: 550177
    0269210154
    0269213650
    0269214276
    0269215177
    0269232606
    0269237080
    Asta e ce am gasit eu….

    • Ceska, eu acum am citit grozavia, sunt in bucuresti, mamele din sibiu trebuie sa sune! Eu am scris pe pagina celor de la Crucea Rosie.

    • ceska777

      OK, Ada, inteleg. Am scris unei mamici din Sibiu, ne stim de pe forumul DC si i-am lasat mesaj pe FB. Sunt curioasa daca e dispusa ea sa sune. Altfel jur ca imi scade incet incet speranta in compatriotii mei.

  6. oamenilor le e frica de doctori. in loc sa-i respecte suta la suta, le e frica de ei. de-asta nu face nimeni scandal. oribil si crud ce se petrece la sibiu

    • Oana, eu nu-mi permit sa acuz mamele de lipsa de actiune, ma bucur ca au inceput sa vorbeasca despre asta. Dar pana acum de ce nu a spus nimeni? Aflu in seara asta de la Alex pe Facebook ca si la Grigore Alexandrescu sunt legati uneori copiii! Pe ce lume traim, Doamne, Dumnezeule!

      • nici eu nu acuzam, cautam o explicatie. oricum nu e normal ce se intampla si imi pare rau ca personalul de la spitalele astea nu s-a intalnit cu mine

      • ceska777

        Oana, daca suni la numerele de mai sus date Adei poti sa faci cunostiinta cu cei de la Protectia Copilului din Sibiu si prin ei afla si COnducerea spitalului de Pediatrie de tine……. Nu stiu daca ar misca ceva daca sesizez eu de la 1300km, ar rade pana ar cadea sub masa probabil.

  7. Horror! Si eu care aveam numai cuvinte de lauda pentru orașul asta. Ar merita făcut un reportaj la fata locului. Eventual sub acoperire.

  8. Alex

    in comparatie, sunt copii mari de peste 10 ani care pot rani pe cineva. nu e un copil mic care plange dupa parinti…

  9. Eu tot nu înțeleg cum poți accepta sa te întorci acasă, știind ca ai copilul singur în spital și sa nu faci nimic. Nu exista ore de vizita? Nu ai niciun drept ca părinte? Cum poți să-ți lași copilul singur și sa nu știi ce baga în el, ce i se întâmplă acolo? Iar dacă spitalul e în carantina, de ce se fac internări? Iar dacă ți se interzice sa pui întrebări, chiar trebuie sa taci și sa înghiți?

  10. Iris

    E revoltator! M-am umplut de amaraciune…Sper sa se ia atitudine, cumva!

  11. Noe

    nici eu nu inteleg cum poti lasa copilul acolo si sa pleci acasa; Doamne fereste, nu am trecut cu fetita mea prin spitalizari, dar nu vad cum as pleca acasa stiind ca puiul meu MIC va ramane singur acolo…Adica ar veni BGS-ul sa ma scoata afara cu forta? M-ar scoate asistentele de par??? E intr-adevar revoltator ce se intampla insa nu inteleg nici pasivitatea sau acceptarea asa automat a unor “reguli” facute sa le fie altora bine.

  12. Noe

    P.S. inca ceva: sunt convinsa 99% ca e un fenomen generalizat si ca in cele mai multe spitale din tara se intampla cel putin lucrurile descrise mai sus. As vrea sa stiu ce putem face concret sa schimbam lucrul asta.
    E inadmisibil ca o asistenta sau un medic pediatru sa se comporte la modul in care se comporta cei mai multi (aici vorbesc din experienta la urgente -pediatrie Buc)…

  13. Iulia

    E prima oara cand scriu, desi v-am descoperit si va citesc inca de pe vremea celor omieuna zile 🙂 scriu acum din punctul de vedere al adultului care a fost internat candva, in copilarie, la grigore alexandrescu.am suferit o operatie extrem de complicata la rinichi si care, slava domnului, datorita unui medic incredibil a reusit si mi-a redat copilaria (petrecuta pana atunci mai mult prin spitale) si mi-a salvat un rinichi pe care alti medici se declarasera gata sa-l extirpe…dar ma rog, nu despre asta e vb.eu am avut noroc de o mama suficient de vehementa care nu a acceptat nu din partea nimanui si a stat internata cu mine, inclusiv cele 3 saptamani pe care le-am petrecut la terapie intensiva dupa operatie. si da, pot sa confirm faptul ca uneori ne legau de pat cu fasii de tifon. in primele ore dupa operatie era necesar, erai mic, te zbateai, nu aveai control asupra a ceea ce faceai si riscai sa-ti faci mai mult rau, scotandu-ti vreo perfuzie sau desfacand operatia. si nu, nu erau suficiente asistente cat sa supravegheze saloane intregi de copii. cosmarul incepea dupa ce trecea anestezia si incepeau durerile si trebuiau administrate tratamentele (sub forma de injectii). de cele mai multe ori,peste noapte, asistentele nici nu trezeau copiii din somn, pur si simplu ii intorceau pe-o parte si le infigeau seringa in fund, de se trezeau bietii copii urland de spaima.eu aveam pe atunci vreo 10-11 ani si spre norocul meu, mie imi facea mama si numai mama injectiile (invatase, biata de ea, ca sa nu le lase pe asistente sa se apropie de mine), cu seringi de unica folosinta aduse de acasa.dar dupa cum spuneam, eu am fost norocoasa ca mama nu s-a lasat si a stat cu mine zi si noapte, dormind pe un scaun…majoritatea copilasilor insa erau singuri si aveau varste intre 3-4 si 14-15 ani.peste noapte nu gaseai nici o asistenta, nici daca dadeai cu tunul si nu odata, noaptea, mama a fost nevoita sa linisteasca nu numai propriul copil, ci sa mai aiba grija,sa le dea apa, sa-i mai intoarca de pe o parte pe alta, si pe alti copii din reanimare…imi pare rau ca m-am lungit atat, ideea e ca “tratamente” din astea s-au intamplat si se vor mai intampla in ro si pentru ca sistemul sanitar e cum e, personalul e putin, prost platit si de multe ori abrutizat (vb aici in principal de infirmiere si asistente) si unica solutie, cum zicea cineva mai sus, e sa fii cu gura mare si sa nu te lasi intimidat. e pacat de medici minunati, cum a fost cel care m-a salvat pe mine… sper ca am facut sens cat de cat, mi-e greu sa scriu lucrurile astea, a fost o perioada traumatizanta pentru mine si fara mama nu stiu cum as fi trecut peste ea.

  14. stefania

    La Cluj te interneaza alaturi de copil insa daca are peste 3 ani trebuie sa-ti platesti tu cazarea intr-un patut mic de copil. (nu ai patul tau inclus in pretul asta). In rest, aproape ca la Sibiu: te scoate afara cand ii pune branula, il iei fara rasuflare de la atata plans, nu-ti spune ce boala are, ce tratament ii face, nu-ti spune rezultatul la analize. Ce am facut eu? Scandal mare. Rezultatul? Am schimbat medicul, mi s-a spus ce voiam sa aflu si cei din salon cu mine au fost mai bine tratati. Asta trebuie facut…scandal.

  15. Ada,

    Eu voi scrie si aici – adresa de pe site-ul spitalului de pediatrie Sibiu: propediatria_sibiu@yahoo.com

    Asociatia “Propediatria” Sibiu a fost infiintata in anul 1999, fiind o organizatie nonguvernamentala, apolitica, cu personalitate juridica, avand drept scop principal imbunatatirea conditiilor de asistenta medicala a copilului bolnav, in special a celui internat in Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu, atragerea de fonduri materiale si banesti in vederea distribuirii acestora catre Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu, categoriile socio-profesionale defavorizate, precum si catre alte institutii si asezaminte sociale aflate in nevoie. De la data infiintarii si pana in prezent asociatia a reusit, cu ajutorul a numerosi colaboratori din tara si strainatate, sa ajute Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu si alte institutii (orfelinate, camine de copii sau batrani) cu bani, medicamente, aparatura medicala, alimente etc.

  16. nina

    Ok, sistemul sucks. DAR ce fac mamele? De ce accepta ca “asa e pt binele copilului”? Nimeni si nimic nu m-ar putea desparti de fiul meu bolnav. Sunt ingrozita si revoltata ca niste idioti fac asta copiilor cu psihicuri atat de crude, dar ma ingrozesc si mamele astea care sunt dispuse sa-si lase copiii in asemenea conditii doar de rusinea medicilor!! In ce lume traim???

    • Nina, daca te duci cu un copil moale-carpa in brate si ti se zice trebuie internat, are rotavirus, e musai sa-i facem perfuzii de rehidratare ca altfel moare, ce faci?

      • nina

        Pai il internez si nu plec. Nu plec nici daca stau toata noaptea in picioare, nici daca dau spaga, nici daca ma dau afara. Ce ar putea sa-mi faca? Sa ma scoata pe sus? Uitam adesea ca traumele psihice din copilarie sunt cele care isi pun amprenta pentru totdeauna pe viitorul adult…De ce nu au existat reclamatii pana acum? Mi-e greu sa cred ca se procedeaza asa doar de curand…Daca fiecare din noi punem capul in piept si acceptam ce ni se baga pe gat sa nu ne miram ca lucrurile sunt cum sunt. Credeti ca daca ar fi avut pana acum cateva sute de plangeri scrise totul ar fi fost la fel?

  17. A sosit si raspunsul oficial al Conducerii Spitalului de Pediatrie. Il puteti citi aici: http://dl.transfer.ro/transfer_ro-02feb-8f6d2a5495525.zip

    Ce am inteles eu? Praf in ochi, legi peste legi, calcule de paturi/mp, “am rezolvat, nu se poate”.

    Eu ii dau nota 10 pentru acesta emotionanta compunere juristului spitalului. S-au ingropat, intradevar, in legi si directive, spalandu-se pe maini de orice responsabilitate, inclusiv cea morala. Diplomat, dar nu suficient de convingator, zic eu. Mingea pe care ei au ridicat-o la fileu este impachetata frumos intr-un smoc de legi, cu intentia clara de a ne descuraja pe noi, “necunoscatorii” intr-ale legislatiei. Eu nu am cunostinte juridice, insa daca se doreste cu adevarat continuarea acestui razboi abia inceput,e nevoie de sustinere legala si pentru mame. Si nu doar sfatul prietenesc al cuiva, ci serviciile angajate ale unui avocat, care sa descalceasca aceste prevederi legale si sa caute portitele de scapare (care exista intotdeauna!). Altfel, cum ]n alte spitale se poate, iar aici nu?!

  18. ceska777

    Carla, pai am inteles ca mamicile au consultat un avocat sau jurist? Protectia Copilului nu poate colabora cu mamele care au facut Scrisoarea deschisa? Acolo lucreaza si juristi. Trebuie sa fie vreo organizatie care sa le sprijine.
    Multa lume condamna mamele. E usor sa le acuzi ca si-au lasat copilul. Ele au putut fi santajate emotional cu starea copilului lor: in spital unde chipurile ii va fi mai bine e tratat sau il iei acasa si vezi ce faci cu el bolnav. Sunt cazuri unde un cabinet privat sau chiar o clinica privata nu mai poate ajuta si e nevoie de spitalizare. Noi, celelalte mame care nu am fost in locul lor, care avem azi copii sanatosi si atu-ul ca suntem din alte localitati unde Spitalul de Pediatrie are altfel de tratament si politica de internari putem sa le sprijinim, nu?
    Daca verisoara mea ar veni maine de la sat cu copilul bolnav sigur ar accepta sa il lase in spital daca un dr cretin baga frica in ea si ii induce vini nefondate legate de starea copilului ei. Pana la urma faci orice ca mama in speranta ca ii va fi copilului tau bine. Vorbim poate de mame nu la fel de informate, inspaimantate, descurajate fara suport si sustinere. Acolo ar trebui sa mearga cu ea de mana Protectia Copilului si sa o ajute sa fie langa botul de om bolnav care are nevoie de ea mai mult ca oricand, in spital.

  19. Sustin pe deplin orice demers se poate face in scopul solutionarii.
    Am scris si pe blog, am trimis mailuri la toti cunoscutii.
    Vad ca numarul de semnaturi creste de la zi la zi, abia astept concluziile discutiei de maine, sper ca “mamicile” sa mearga cu toate fortele de care dispun si sa se auda si mai “sus”, si sa se faca ceva, pana nu apar iar stirile cu zapada care a pus stapanire pe tara, sau cu vreo alta “Columbeanca”, si sa se uite orice alt subiect.

css.php
Privacy Policy