Construction time!
Sooo, acum că tot s-a topit zăpada și săptămâna ce vine nu se mai anunță decât ploi dar temperaturi peste zero grade, a început în Canada al patrulea anotimp. Construction Time! Pentru cititorii care au deschis mai târziu blogul, în Canada sunt patru anotimpuri. Aproape Iarna, Iarna, Încă Iarna și Sezonul de Reparații.
Credeți că doar în România se fac străzile praf și cum dă firul ierbii apar și gropile? N-ați văzut nimic, vă zic eu, au arătat aseară la știri un fel de mama gropilor, pe numele ei englezesc “sink hole”. Nu exagerez, putea să dispară în ea o mașină cu totul, și, credeți-mă, pe aici toate mașinile sunt uriașe.
Care vra să zică, pomii încă n-au înflorit, au apărut niște forsythia mai îndrăznețe pe ici, colo, pe după garduri, sunt semne clare de un început de frunze și iacă, oamenii muncii au ieșit la treabă. La noi în complex s-au apucat de reparat balcoanele. E frumos, vine nenea constructorul, îți bate niște șipci peste ferestre și ușa de la balcon, îți lipește un abziebield pe cea din urmă și apoi, jap, se-apucă să taie balustrada veche să o înlocuiască iute cu una și mai frumoasă, și mai neagră și mai lucioasă decât aia de dinainte. Urmează acoperișurile. De balcon am scăpat, era gata renovat când ne-am mutat. De acoperiș n-avem cum să fugim, că asta e piesa. Laur se roagă să nu ne mărească și chiria, dacă tot au făcut îmbunătățiri. Om vedea, mai încolo, mai la Aproape Iarnă.
Ce vești să vă mai dau din Țara Norilor Frumoși?
La Bird TV:
Ne vizitează des o pereche de păsări cardinal, nu stau mult dar trec zilnic prin salcâmul din fața casei. Am învățat să le recunosc glasul și mă bucur, așa încep zilele mele cu câte un piuit ascuțit. Ieri a trecut prin fața geamului de la dormitor și o mărunțică, foarte curajoasă, ținând cont că se cocoțase până la etajul doi și încă un pic mai sus. Am mai ochit și o gaiță albastră, cât să am timp să i-o arăt și lui Laur, copiii n-au apucat să o vadă. Vrăbiile sunt niște porci cu aripi, imediat după ce mătur apare câte una care împrăștie toate semințele în tot balconul, nu-mi place de ele, cred că mă reprofilez pe nectar pentru colibri.
La grădina suspendată:
Am găsit căpșuni curgătoare, sunt curioasă dacă va ieși ceva. Au răsărit și roșiile de ghiveci. Mușcatele sunt bine, mulțumesc de întrebare. Din păcate hortensia și-a dat obșescul sfârșit și nici begonia nu se simte prea bine. Ranunculusul a trecut printr-un episod traumatic, din nu știu ce motive Lia a jumulit o jumătate din floarea cea mare și frumoasă. Cineva roade însă toate frunzele, fără osebire, am presupus că e un melc invizibil cu ochiul liber, după ce m-am consultat cu celelalte grădinărese. Am trecut la leacuri băbești. Aflați că dacă puneți în jurul rădăcinii coji pisate de ou, melcii invizibili se cară. E drept că n-am mai văzut frunze roase, e posibil deci să funcționeze. Într-unul din ghivecele pensionate (cred că cel în care am avut o crăciuniță) au răsărit niște firicele verzi, presupun că din semințele date pe jos de porcii cu aripi.
La capitolul școală, federațiile sindicale ale profesorilor sunt într-o grevă d-aia nasoală, cei de liceu (adică și playschool-ul Liei) intră luni, dacă nu se rezolvă urmează școlile elementare, bucurie mare pe capul copiilor cărora li se dă o vacanță înainte de vacanță, e drept, cu un proiect nou de făcut, pe parte literară și artistică. De data asta e în budă mititica noastră că mamă-sa la capitolul desen e zero. O să fie distractiv. Nu se supără nimeni pe profi, ca și în Românica și în Canada profii de școală și asistentele medicale sunt cei mai bătuți de soartă, au venituri mici și lucrează cu un public ostil, asupra căruia nu au nici un fel de putere, căci ferească Dumnezeu, Allah, Buddha și restul găștii să ridice cumva tonul pedagogul la plodul râzgâiat. Nooo, aici e mult mai simplu. E copilul năzdrăvan din cale afară? (și prin asta înțeleg d-ăla de nu se stăpânește deloc, că mămica lui la el acasă îl lasă să facă tot ce vrea). N-ai tu, profule, ce face, decât să trimiți copilul cu tot cu mămică-sa la nenea psihologul, cu o scrisorică în care scrii cam ce te nemulțumește. Nenea psihologul îl pune pe copil să-i zică patru chestii bune și patru chestii rele despre mamițica. Dacă la capitolul nasoale află nenea psihologul că mamițica mai pune mâna pe retevei din când în când, nasol. Dacă nu zice plodul din prima că areo copilărie nefericită și mommy issues, insistă nenea psihologul, îl mai întreabă cu cine ține la hockey, ce a mâncat aseară, când l-a pocnit tăticu ultima oară și tot așa, doar, doar s-o scăpa copilul în direcția urmărită. Dacă nu și nu și nu și partea cea mai nașpa e că mamițica nu-l lasă la playstation decât juma de oră pe zi, zice doamnă, ne pare rău, copilul pare să fie ok, ce să vă zicem noi, luați de-aci o rețetă de Concerta și vedeți cum se descurcă feciorul. Poveste adevărată, protagoniști – vecina mea și băiatul ei, mai mare și ceva mai neliniștit.
Până să intre profesorii în grevă la școala elementară, fierb nițel de nervi părinții care sunt tot nemulțumiți de noua curriculă de educație sexuală. N-are decât 254 de pagini și îi învață pe copii că există 9 genuri pe lumea asta. Nu mai suntem doar femei și bărbați. Noooo. Acum avem așa: femei, bărbați, bisexuali, homosexuali, transgender șamd. Și-i mai învață și că e ok să te masturbezi și că azi poți fi fetiță, mâine poate vrei să fii băiat, răspoimâine poți fi ceva spirit fără de odihnă, cui ce-i pasă. Acuma, nimic grav, dar să îi explici unui copil de clasa a doua – a treia despre fluiditatea genurilor (nici măcar nu mă întrebați ce e aia, până nu citesc tot mai bine nu îmi dau cu părerea) și despre consimțământ în actul sexual, mie personal mi se pare cam nasol și prea din vreme, nici nu știu cum să mă exprim. Părerea mea e că or fi pe lume tot felul de oameni care nu se găsesc ei pe ei, dar hai să nu le băgăm idei în cap de mici. Ce mă fac dacă se hotărăște Lia că ea nu e nici fetiță, nici băiat, ci de mâine e poneiul Rainbow Dash și trebuie să o hrănesc doar cu roua florilor și ce or mai mânca poneii? Am pus-o, că nu mă pricep decât la Unicorni. Eu ca eu, dar să vedeți mamele musulmane ce ofticate sunt.
Da, cam așa, scris pe picior, că iar e târziu. Vă mai povestesc cum e cu grevele mai încolo.
Related Posts
Tags
Share This
La modul serios, eu am citit toata magaoaia aia de curricula si mi s-a parut absolut in regula, chiar mi-a placut modul de abordare si mi s-a parut facuta foarte cu cap. Ori sunt eu prea liberala (libertina?!) la cap, dar n-am vazut unde e bau-bau-ul de care urla toti parintii alarmati. Mi s-a parut ca ii ia cu binisorul si nu le explica chestii pe care nu le pot intelege la varste prea fragede. Faza aia cu genurile mi se pare o adaptare la lumea in care traim. Prefer sa stiu ca am un copil care se hotaraste ca are alt gen decat sa am un copil care se sinucide pentru ca i se spune ca ce simte el nu e adevarat. Cat despre aia cu consimtamantul, pe care am auzit-o cel mai des, e vorba despre dreptul de a spune “nu”, nu “da”. Si mie, in conditiile in care in copilarie aveam un unchi caruia nu-i stateau nici ochii nici mainile acolo unde ar fi trebuit, iar eu copil mic si timid n-am indraznit niciodata sa-i dau doua peste ochi sau sa-i spun mamei prin ce trec, gandindu-ma ca am facut eu sigur ceva sa provoc comportamentul unchiului… ideea ca cineva la scoala iti spune ca nu e vina ta si ca ai dreptul sa stii ce nu e ok si ai dreptul sa-ti stabilesti singur barierele si sa respingi chestii care ti s-ar putea intampla mi se pare absolut de bun simt. Asta mai ales din lumina discutiei pe care tocmai am avut-o cu copiii despre body parts, private body parts si ce e ok sa vada/atinga altii si in ce context. Iar a doua zi chiar am avut ocazia sa experimentam practic, pentru ca Robert a avut nevoie de un scrotal ultrasound care a fost facut de o tehniciana mai mult decat profesionista. Parerea mea 🙂
Simona, eu zic ce se discuta pe marginea terenului scolii… adevarul o fi undeva la mijloc. Aseara la stiri, un parinte musulman spunea: cine-mi garanteaza ca n-or sa testeze copiii mai mari pe fratii mai mici ce se povesteste la scoala. Cred ca si gandul asta e scary. Nu stiu ce sa zic, cum spuneam, studiez.
De acord, cred ca adevarul e la mijloc intotdeauna.
Pentru parintele musulman de care spuneai, am o veste proasta, fratii mai mari o sa testeze intotdeauna pe cei mai mici ce le trece prin cap. Si daca ce le trece lor prin cap nu e documentat ci doar chestii auzite aiurea de la colegi, sa te tii probleme… pentru ca nu-si dau seama de consecinte. Prefer sa stiu ca ai mei copii fac greseli in cunostinta de cauza, nu stiu daca ma fac inteleasa. Exemplu concret: cand am implinit 10 ani a venit taica-meu la mine si mi-a spus ca trebuie sa vorbim, pentru ca maica-mea nu vrea asa ca o face el. Pe undeva a fost de o mie de ori mai bine, mi-a povestit de pubertate, ciclu, sex, toate chestiile, dar mi-a explicat mecanismele si procesele fiziologice care se intampla in corp, foarte “matter-of-fact” fara sa imi faca un bau-bau din toate, dimpotriva. Ei, la cateva luni mai tarziu am auzit cateva colege de clasa discutand despre cum o sa fie cand le vine ciclul si ce e aia si m-a bufnit un ras din care nu m-am oprit multa vreme, apoi am catadicsit sa le explic ca sunt total pe langa si ca ce spun ele sunt niste aberatii colosale. Le-am explicat ce stiam de la tata si am clarificat lucrurile, dar intotdeauna ma gandesc cum ar fi fost daca aflam de la ele prima data si nu de la tata, cred ca ramaneam cu niste sechele pe viata… 😀
Daca ar fi asa simplu si ne-am transform in ce am auzi ca e posibil, am fi cu totii actori si staruri rock. Nu e nimic rau sa inveti despre fluiditatea genurilor. Ele exista si mi se pare admirabil sa inveti acest lucru de mic astfel incat sa faca parte din “normalitate”. Cel mai bun lucru e ca se elimina discriminarea, pentru ca stii ca e ok ca cel de langa tine sa fie oricum.
Pe de alta parte e normala si revolta oamenilor. Nicio schimbare in societate nu a venit usor. Asa a fost si cand a fost eliminata sclavia, cand li s-a dat femeilor drept la vot si cand au fost acceptate casatoriile inter-rasiale (in State erau interzise pana la mijlocul sec. 20).
Ada, sunt sigura ca te bucuri ca traiesti intr-o societate progresista si ca fetele tale vor creste cu o intelegere mai vasta asupra lumii.