Contra-vizita

23 Mar 2008 by

– Irina, hai să ne înţelegem… O să mergem în vizită la Luca. Dacă te aud că plângi sau dacă vă văd că vă bateţi pe jucării, s-a terminat cu vizitele. Te rog să te porţi frumos. Dacă vrei o jucărie, îi ceri lui Luca, fără să plângi. Dacă nu vrea să ţi-o dea, să nu te văd că i-o smulgi din mână! Ai înţeles?
– Am înţeles.
Cu lecţia învăţată, îmbrăcată din nou în rochiţă de mare gală, Irina era pregătită să se întâlnească iar cu Luca. Nu că nu s-ar vedea în fiecare zi la grădiniţă, dar parcă bucuria pregătirilor vizitei şterge orice alt detaliu pentru amândoi.
– Să mergem să luăm flori pentru mama lui Luca.
Irina ştie că atunci când mergi în vizită (chiar dacă mergi doar până la bunica, de exemplu) trebuie să duci flori. Ea le alege de obicei. Dar pentru că astăzi ne presa timpul, am intrat singură la florărie. Ne-am întâlnit la jumătatea drumului, ea cu bunica de mânuţă, spunându-le tuturor trecătorilor că are rochiţă frumoasă şi că merge la Luca şi că o să danseze pentru Luca…
Ne-am urcat în maşină, ea atentă să nu cumva să i se şifoneze rochiţa, eu atentă să nu cumva să cadă la vreo frână.
– Unde e casa lui Luca?
– O să ajungem imediat, Irina.
– Dal eu n-o văd.
– Ai să o vezi.
Am ajuns în faţa casei lui Luca. Uşa s-a deschis larg, şi din prag Mama lui Luca şi Luca însuşi ne-au zâmbit. Ce primire frumoasă! Ce pregătiri! În onoarea Irinei, a scos trenuleţele lui cele mai frumoase. Toată dimineaţa a construit două trasee, unul pentru el, unul pentru Irina. Au cântat la pian, s-au alergat în jurul mesei rotunde, s-au ascuns pe după rafturi, au invadat chiar şi spaţiile interzise (dormitorul părinţilor), s-au mai certat de vreo trei ori pe câte o jucărie, dar în comparaţie cu vizita la noi acasă, amândoi s-au purtat mult mai frumos. Iar noi, cei mari, ne-am încântat ascultându-le dialogurile.
– Iliiiinaaa!
– Da, Luca, sunt aici!
– Hai să ne ascundem, vrei?
– Da! Pune zucălia asta acolo!
– Acolo?
– Da!

În onoarea Irinei, Luca a pregătit o piesă de teatru de păpuşi, împreună cu tatăl lui. A fost teatru interactiv, pentru că Irina a intrat în joc şi a răspuns la întrebările personajelor din piesă. Am aplaudat şi am rechemat actorii la rampă. Apoi Irina a dansat pentru Luca şi a cules aplauzele asistenţei. Ne-am despărţit prieteni, fără lacrimi. Am promis iar că ne vom mai vizita. Poate chiar vom ieşi cu tricicletele prin Cişmigiu.
Pe drumul spre casă, Irina mi-a povestit ce a făcut ea în vizită la Luca, de parcă n-aş fi fost acolo.
– Te-ai purtat foarte frumos, Irina, sunt mândră de tine.
– Da?
– Da! Bravo!
– Dal m-am pultat şi foalte ulât foalte puţin.
– Ei, a fost foarte puţin. Data viitoare va fi şi mai bine.
Trag concluzie că Irina e mai bun musafir decât a fost gazdă. Dar pentru amândoi copiii chiar a fost – de data asta – o după-amiază frumoasă.

Related Posts

Tags

Share This

5 Comments

  1. mara

    in ideea florilor care se duc cand mergi in vizita, max a smuls intr-o zi o frunza de papadie de langa gard, a bagat-o in buzunar si mi-a zis ca e o “floare pentru coco” (o prietena de-a mea)

  2. she-wanderer

    Nu pot sa las cateva zile sa treaca fara sa-ti citesc randurile. Imi place sa citesc articolele tale pentru ca sunt pozitive si cred ca invata multe pe multi (aia care acorda putin din timpul lor si cititului, ca stim prea bine ca majoritatea la capitolul asta e repetenta…). Eu nu am copii si deocamdata nici nu ma imaginez ca avand… dar sunt frumosi si le recunosc calitatea de a-i invata pe cei mari in lumea carora poposesc la un moment dat un munte de lectii. Ramane doar ca cei mari sa le inteleaga. Felicitari si multa sanatate Irinei!

  3. Ada Demirgian

    @mara: 🙂 dragutul de el, are stofa buna.
    @she-wanderer: multumesc! Cat despre copii, din ce vad la profilul tau esti foarte foarte tanara:) Mai ai timp, inca mai poti copilari tu, si cand va veni si vremea ta ai sa razi cand ai sa te regasesti in situatii de genul celor pe care le povestesc. Mai treci pe la noi:)

  4. dono

    Ada, uite ce-ti dau eu in joaca

    http://dono.ro/?p=173

    Multumesc!

  5. Ada Demirgian

    dono, am vazut, raspund la tine? ca aci stric blogul copilului:)

css.php Privacy Policy