Copilul Capricorn – Tenacitate versus încăpăţânare
Îi este frică de apă. Mi-o amintesc la mare, clănţănind din dinţi, dar râzând ca să nu plângă, dând din picioare ca să nu se lase acoperită de valuri. Era vara lui 2008 şi intra pentru prima oară în mare. Nici o clipă nu a zis: mi-e frică, mi-e frig, vreau afară. Râdea.
Cu buzele vinete şi tremurând din tot corpul, stătea cuminte pe saltea, sub prosop.
– Mai vrei în apă?
– Da.
– Ţi-e frig?
– Nu!
N-a învăţat să înoate, probabil de frica profesoarei.
O văd la patinoar, împingând bara de susţinere, ridicându-se de fiecare dată când cădea, fără să se oprească nici măcare un minut, fără să se plângă că a obosit, dând tură după tură, cu Luca lângă ea, căutându-ne din ochi, fără să se oprească, fără să se plângă, fără să renunţe. Apoi o văd dând hotărâtă bara la o parte şi încercând să se ţină pe patine fără jalon, fără pinguin, fără nimic.
– Încă nu pot aşa, mami, o să mai încerc cu bara.
O admir pentru curaj. O admir pentru tenacitate. Şi recunosc că mi-e puţin teamă de încăpăţânarea ei.
Related Posts
Tags
Share This
In prima scena povestita de tine as putea inlocui-o pe Irina cu Anna si ar iesi episoade din zilele de ieri si alaltaieri ale noastre.
Tenacitate, da, gratie da, bifam!
Si ne bucuram de zodie, ca e norocoasa. 🙂
Doar ca, sunt convinsa, Irina e asa nu pentru ca nascuta sub semnul Capricornului, ci pentru ca a preluat mostenirea genetica necesara si pentru ca a fost crescuta in sensul gratiei (care nu e necesar sa fie fizic exprimata), tenacitatii si generozitatii!
Va pup pe amandoua ca mare drag!
O, Alina, eu in viata reala sunt un taifun deloc gratios. Dar daca zici tu… 🙂
Am citit cu mare drag despre Irina, e un copil deosebit. Fratiorul meu e capricorn si seamana in unele privinte cu Irina, in altele nu. Dar nu cred ca e vorba despre zodie aici, cat despre ideea minunata de a scrie despre ea in luna in care e ziua ei, despre cum e ea acum, in prezent, despre ce o defineste, despre cine este. Articolele scrise azi de tine vor ajunge sa fie din ce in ce mai importante cu trecerea anilor, cand vei putea privi in urma la Irina de la 5 ani, si cand iti vei aminti atatea detalii datorita cuvintelor de acum. E chiar o idee extraordinara, abia astept sa mai citesc.
Da, vor mai fi si alte “trasaturi” intre care nesiguranta si comoditatea.
Irina e capricorn adevarat!
De-ai sti ce frica mi-a fost ca va fi varsator!
Mie mi-a fost frica sa nu fie sagetator ca ta-su! 🙂
Ce-aveti mai cu sagetatorii? 🙁 Eu ii iubesc, asa de incantata am fost de Maria ca a iesit in zodia cu arcul … si asa eram sa ma deprim ca a doua iese cu cornite … 🙂 abia acuma vad c-a fost minunat.
Hihihi 🙂
Ce cunoscut imi suna in urechile mele de capricorn incapatanat pana in panzele albe 🙂
Si unde mai pui ca mai posed un pui mic de capricorn , ies deja scantei intre noi, vai mie cand va fi la varsta Irinei .
Pupam fata tenace !
Buna Ada,
Faci un lucru minunat scriind despre Irina.O faci atat de frumos, cu multa dragoste si incredere in ea.
Cred ca fetele din aceasta zodie au nevoie de multa iubire si incredere.Chiar daca pot parea uneori destul de reci, in realitate sunt doar timide si mult prea prudente.Asta cred eu…si mai cred ca reusesti sa fii o mama minunata.
Sa va faceti viata frumoasa!
Cu drag,
Lizi
Incapatinare zici? Eu mi-am purtat eticheta aceasta din frageda pruncie (sourire), mai cu rusine, mai cu disperare, mai cu indrazneala, mai cu incredere…si-am invatat ca incapatinarea nu-i asa de rea precum o vad unii (mama mi-o zicea cu un dispret netarmurit), ca incapatinarea aceasta m-a ajutat sa razbesc acolo unde altminteri as fi incrucisat bratele neputincioasa…Nu-ti fie teama de ea, de face parte din caracterul Irinei!
(sint Capricorn si eu)