Copilul de oras, Bestia de camera si cea mai buna mami din lume

11 Nov 2011 by

Transmitem de pe canapea, de aceea n-avem diacritice (don Pandeleeee).

L- am vizitat ieri pe medicul care a adus-o pe lume pe Lia.

– Vaaai, ce mare te-ai facut! Si esti copil de oras. Arati exact ca un copil de oras. Palid si cu cearcane.

– Pai, dom’doc, e frig si umed, dom’le, un’ s-o duc?

– Afara.

Scurt.Food for thought.

Si cum sa-i spun eu acestui medic: auzi doctore, lasa-ma, ca azi, ca sa vin aici, am facut un efort extraordinar, pentru ca asta a insemnat sa ies din pijama, sa ma fardez, sa ma dau cu parfum si sa si ajung la timp, si tu vrei sa scot copilul la plimbare pe vant si ploaie si umezeala? Ba du-te tu, dom’doctor.

Drept pentru care azi, de sfarsitul lumii, eu si bebelusul meu am stat in pat si am dormit(at) toata ziua, gandindu-ma ce trist ar fi fost sa chiar fie sfarsitul lumii si sa ma prinda asa, in pijama, dupa ce azi dimineata iar n-am fost in stare sa ma trezesc sa ii fac Irinei sandwich-uri.

Aseara insa, dupa ce am facut iures in camera ei (vai, frumoasa biblioteca ajunsese o invalmaseala de carti cu coperta cartonata) am luat-o in brate si i-am propus un joc: eu am sa fiu Bestia de Camera. Am sa trec in fiecare seara prin camera ei, sa vad ce pot inhata. Si ce nu e la locul lui, fi-va al meu pe vecie, sa fac cu el ce vreau eu. Ca de exemplu: tocanita de pisica de plus, ori ardei umpluti cu bilute magnetice. Pe urma am stat asa, mangaind-o si explicandu-i ca e mare si eu sunt mandra de ea ca e mare si tare mi-ar placea ca Bestia de Camera sa moara de foame. Cand am stins lumina, Irina a zis: aceasta a fost cea mai frumoasa seara!

Despre Lia, aflati ca de azi dimineata nu se hotaraste: sa porneasca pe coate si pe genunchi, sau sa mai stea? Asa ca face semiflotari, rasuciri, rostogoliri, aplauda, se incurajeaza singura si in cele din urma atipeste ciucita, cu genunchii la piept si fundul in sus.

Azi n-am gatit. Azi doar am umplut masina de spalat vase. Dar peste 10 minute am sa pun o placinta cu branza la cuptor si iar am sa fiu cea mai buna mami din lume. E atat de simplu.

 

Related Posts

Tags

Share This

8 Comments

  1. Diana

    Apropo de medic, cat de multumita ai fost de el la nastere? Dar de spital? E adevarat ca sefa sectiei de neonatologie este impotriva laptelui praf si ca atare nu se serveste asa ceva nou-nascutilor?
    Multumesc.

  2. Alina

    Pozitia cu fundul in sus e prefarata mea.:) Cand fiica-mea nu a mai folosit-o, pe la 2 ani si ceva, a fost clar ca a crescut. Pupici fetelor!

  3. Uuuu, placinta cu branza.
    Si mama mea e cea mai buna mami din lumea si face orice placinta si ii iesa cea mai buna.
    Voi mamele aveti daruri invizibile si minunate!

  4. Andra

    Palid si cu cearcane? Da, cunosc trasaturile; si eu copil de oras (ce-i drept, un oras mic si prafuit), cu parinti de oras (alt oras mic si prafuit). Dar sa stii ca cearcanele au mers la agatat baieti destepti, deci nu ma plang.

    E frumoasa tare Lia ta! Are ochi inteligenti. Nu e prea devreme sa spun asta, avand in vedere ca are mai putin de un an, nu? Dar mie asa mi se pare. Si aceeasi privire o are si Irina! Deci care-i secretul? Vreau Secretul! 🙂

  5. Andreea

    :(( Vreau si eu in pijamaaaleee! Nu se arata nicio zi la orizooont!

    :)) Imi place reteta cu bestia! De aplicat!

  6. Flori

    Luati in considerare mutatul chiar si cu chirie la tara sau pe langa Bucuresti, cand mai cresc fetele sau devin un pic mai independente.
    E dezavantajul distantei si al dependentei de masina dar… curte, aer, zapada adevarata, gradina, caine, pisica, fara praful ala omniprezent din Bucuresti (e doar tarana, nu puful ala isteric care se aduna prin colturi, imediat ce ai aspirat).
    Noi ne-am mutat in vara – de atunci barbatu-meu nu mai sforaie noaptea (yey!), somnul e odihnitor, nu ne mai trezim cu senzatia aia de zacere/lovitura de tren dimineata, de racit am racit asa un pic la cota de avarie toamna asta (din tampenia mea)- in anii trecuti zceam cu aproape-pnemonie din octombrie pana in februarie… etc.

  7. Bestia de Camera? Hm, e de încercat, deși la cum e Ana, cred ca va prefera sa-mi dea toate jucăriile decât sa le pună la locul lor.

  8. Offf, va iubeste nasa si ii e dor de voi! No problemo, mai stiu eu pe cineva (verisoara mea, Diana), care, mica fiind, era palida si incercanata, iar acum e o mandrete de fata cu bujori in obrajori.

css.php Privacy Policy