Copilul păros, care doarme pe jos
În casa noastră există doi copii şi trei pisici.
Primul copil e Irina. Al doilea este copilul păros, care doarme pe jos, egal în drepturi, mereu printre picioarele noastre, obraznic, hoţ, dar nemaipomenit de frumos.
Copilul păros care doarme pe jos se numeşte Mitz şi-n semn de respect, atunci când ne adresăm lui, folosim expresia: “Domnul Mitz”.
Când intrăm în casă spunem “Bună seara, domnul Mitz”.
Domnul Mitz are multiple talente. Ştie să fure copănelul de pui direct din crăticioara lăsată pe masă, mai mult ca să pedepsească neglijenţa persoanelor cu două picioare, nu pentru că ar vrea neapărat să mănânce. Ştie să fugărească într-un mod foarte caraghios câte o măslină, până îi iese limba de un cot. Măslinei. Are o răbdare infinită şi puteri telekinetice, el ştie că dacă se uită intens la o clanţă, până la urmă cineva va apăsa pe ea, ca să treacă Majestatea sa. Îi plac poveştile. În fiecare seară când citim poveşti, Mitz zgârie la uşă, se aşează pe covor şi stă cuminte, parcă sorbind cuvintele. Ştie să vorbească. Pe limba lui, desigur, dar răspunde, are mai multe tonuri şi când toarce, poate fi şi foarte blând dar şi când vrea să te muşte, e bine să te fereşti.
Ştie să mângâie cu lăbuţa pe obraz, fără să te zgârie. E cel mai bun buzdugan posibil pentru că simte când i se întorc stăpânii, chiar înainte de a le auzi paşii pe scări şi atunci dă alarma, miaună pe tonul 15, ăla care parcă îţi stoarce inima cu toate pernuţele lui pufoase, cel care pare să spună: “la ora asta se vine, aţi plecat şi m-aţi lăsat singur, eu ce era să fac atâta vreme, m-am plictisit îngrozitor şi e doar vina voastră, aţi venit, acum faceţi ceva!”.
Mitz ne-a învăţat pe toţi cei cu două picioare să dormim cu poftă. Să lenevim cu graţie. Să şantajăm din priviri. De aceea, unul dintre imnurile casei noastre începe aşa: “Are tata trei pisici/Una mare, două mici”.
“Şi tu eşti un fel de pisică” se aude foarte des, pentru că pe toţi ne-a învăţat domnul Mitz să apreciem un masaj delicat sau un scărpinat sănătos.
La început, domnul Mitz a fost motanul meu. A jucat rolul spiritului locului în aproape toate casele în care am stat. Şi-n garsoniera de la Păcii, când l-am invitat în viaţa mea, şi-n mansarda în care vara ne sufocam de cald şi iarna a îngheţat boilerul, şi-n prima mea casă de om mare, unde a prins o vrabie în balcon şi-a fost grav pedepsit şi peste tot pe unde am fost eu, a fost şi el. Pe Valu îl iubeşte necondiţionat. De cinci ani, e pisica lui. Nu mai e pisica mea. Pe el îl recunoaşte de stăpân, pe el îl îmbrăţişează cu coada, pe el îl respectă şi tot pe el îl calcă în picioare (la propriu) cel mai des, în special când tot ce-şi doreşte Valu e să doarmă.
Fiind o pisică regală, domnul Mitz nu e uşor de întreţinut. Trebuie periat, hrănit cu doar o anume mâncare, tuns de două ori pe an la salonul de pisici, protejat de curenţi prea reci în perioada în care nu prea are blană, băgat mereu în seamă, iubit, alintat.
Mai sunt şi momente în care exagerează cu zgomotul şi-o ia pe coajă. Dar e al nostru şi-l iubim, aşa pacoste gălăgioasă şi pretenţioasă cum e el.
Aseară am ajuns acasă foarte târziu. Pe la 11 eu şi Irina. Pe la 11 si 20 Valu.
Dar domnul Mitz nu era la uşă.
Mi-am închipuit că l-a luat somnul şi de data asta i-a fost lene să se mai prefacă, aşa cum face deseori, când se postează la uşă cu ochii cârpiţi de somn dar după câtă gălăgie face ai zice că el nici n-a dormit, a stat la uşă şi-a plâns toată ziua, haini egoişti ce suntem.
A scos capul pe uşa dormitorului. A clipit. Mi-am văzut de ale mele. Dezbrăcat copil, pus masa… Ştiam că va veni imediat ce voi deschide frigiderul şi în casă va mirosi a mâncare.
Dar n-a venit.
Nici când Valu a deschis uşa blocului nu s-a dus la uşă. Doar a mieunat. Şi când am terminat târzia noastră cină, fără ca el să se fi prezentat la masă, să-şi primească porţia de mâncare, ne-am dat seama că nu e în regulă. Valu l-a luat în braţe. Nu torcea, nici nu l-a mai îmbrăţişat cu coada pe stăpânul lui preferat. Nu-şi putea mişca picioarele din spate şi nici coada.
Am luat-o pe sus pe Irina şi-am dus-o la culcare. Valu l-a înfăşurat într-o pătură şi l-a dus la veterinar.
Acum, când nu-s în stare să fac nimic altceva, copilul nostru păros e iar la doctor. Ni s-a spus că probabil a făcut un blocaj renal şi o săptămână trebuie să facă perfuzii. Nu ştiu dacă va depăşi momentul, sunt conştientă că pisicile nu trăiesc veşnic. Dar mi-e groază să-i spun Irinei că vom veni acasă şi nu vom mai spune “Bună seara, domnule Mitz.” Tocmai acum, când mi-a cerut voie să-l îngrijească ea, că Mitz e mic şi cam prostuţ şi n-are mânuţe deci nu-şi poate lua singur mâncărica.
Related Posts
Tags
Share This
of, sper sa fie bine… domnul mitz sa scape sanatos, sa va mai inveseleasca un timp si sa te mai inspire sa scrii povestiri frumoase, asa cum a fost si asta de astazi.
nu stiu, Oana, pronosticurile nu-s senine.
Doamne ajuta sa fie bine.Daca nu as fi alergica la pisici si eu i-as lua una lu Base,caci am avut in ro 7 ani o pisica..si cind m-am mutat aici a disparut
Sanatate la domnul Mitz!
aoleu, nu! am stat si eu cu iulia-adela mea in perfuzii zile in shir. si-a revenit, dar dupa o jumatate de an a cazut din nou. de tot.
multa, multa sanatate lui si multa rabdare voua…
A zis dr asa: ca ficatul e de cinci ori mai mare decat trebuie. Ca rinichii sunt si ei de doua ori mai mari decat e cazul. O saptamana injectii, apoi regim.
Ca n-o sa moara chiar acum.
De azi dimineata Mitz e sub patul Irinei. Si nu se da scos de-acolo sub nici o forma. Isi misca labutele dar nu calca pe ele de-adevaratelea, parca merge in varful ghearelor.
Ada, sper sa fie bine, Mitzul meu a facut aceeasi poveste, cu ficatul si rinichii mariti. Perfuzii in fiecare zi, etc. N-am crezut ca scapa, dar sunt deja 4 ani de atunci si suntem bine sanatosi. Ma gandesc la voi si tin pumnii stransi.
Are 9 vieti si o sa se faca bine. Dar dupa aceea rugati-l pe dl dr veterinar sa-i recomande un regim alimentar (mancare pentru pisici) special pentru domnii Mitz cu probleme la rinichi. Exista, nu sunt foarte scumpe si le-am vazut facand minuni. Sanatate si un miau calduros domnului pufos!
Laruca, iti multumesc de incurajare. Asemenea si domnului Dan Mihu. Deja avem mancare din aceea speciala. Si acum nu putem decat sa speram. Vestea buna e ca a mancat cateva bobite inmuiate intr-un sos special cu probiotice. Vestea rea e ca o saptamana va fi intepat zilnic.
Vestea buna e ca Irina nu s-a prins ca poate fi grav.
Vestea rea e ca nu iese de sub pat. Mitz.
Mda, nasol. Si eu am avut pisica in casa si cand a murit, la 12 ani, a fost o tragedie. Si nu mai eram copil. Eram ditamai muierea. La fel a fost si cand a murit catzelusha noastra. Te atasezi ingrozitor de ele si cand se duc e foarte dureros.
Oricum, eu as pregati-o intr-un mod delicat pe Irina pentru ce poate fi mai rau. Pentru ca si daca va disparea brusc din viata ei socul va fi mare. Asa, daca-i spui ca e bolnav, ca merge la doctor si face injectii …
Nu stiu, ei nu pricep mare lucru la varsta asta, dar indirect o poti pregati un pic.
Cati ani are Mitz? E chiar asa de batran incat sa nu ii mai reziste organismul? Ca doar se zice despre ele ca au 9 vieti …
Va tin pumnii sa se faca bine!
E tare frumos, dar trist, postul tau cu Mitz.
Of, ne rugăm și noi de aici de la depărtare pt domnul Mitz! Sperăm din tot sufletul că se va face bine.
Când am plecat din țară a trebuit să las în urmă un motănel care era atunci viața mea. Nu-l puteam lua cu mine din cauza legilor tâmpite. Am suferit enorm, știu cum e să iubești un animăluț.
Îmi pare rău de Mitz 🙁 Vă citesc de ceva vreme… dar nu cred că am apucat să las vreun comentariu.
Eu nu am avut niciodată animale de casă – peştii sunt o excepţie.
De vreo 6 luni soţul meu a colectat din faţa blocului o pisicuţă – iniţial unisex pentru că nu ştiam dacă e motan sau pisică. Acum ştim că e motan, îl cheamă Forel Motansky, dar îi spunem Mau (el nu spune Miau niciodată, doar maaauuu). Ce pot să spun e că acum eu sunt topită după el şi chiar dacă în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat o să vină un bebe eu nu renunţ la el. Am zis! 🙂
Si eu va urmaresc de ceva vreme, dar neavand prea multe de zis nu am intervenit…Ma induioseaza tare situatia lui Mitz,poate pentru ca am si eu un motanos pentru care ma tem. Se zice ca toti motanii fac blocaj renal mai devreme sau mai tarziu 🙁
Va recomand cu incredere Royal Urinary (Aveti aici un exemplu http://www.nutrecare.co.uk/prod5.asp?prod_id=1678&id=146&grpid=1678&msg=&offset=)se gaseste in petshopuri. poate vi l-a recomandat veterinarul deja.
Aici(http://www.animale.ro/forum/showthread.php?t=33423&highlight=blocaj+renal) gasiti discutii pe aceasta tema, unele sfaturi sunt folositoare.
Mitzi este speriat si se considera pedepsit…de-aia se ascunde. Probabil ca sufera si nu-l ajuta mult faptul ca este dus zilnic intr-un mediu ostil (veterinarul) unde este chinuit.Daca se simte in siguranta sub pat nu-l scoateti cu forta, in timp o sa iasa singur.Are nevoie de atentie si dragoste mai mult ca niciodata. Multa sanatate mitosului si rabdare stapanilor!
Cu speranta ca v-am fost pe cat posibil de ajutor,
Diana
Va multumesc, in special celor ce scriu prima oara aici. Sunt optimista si sper ca inca nu i-a sunat ceasul, e un motan tanar, are doar 8 ani si a fost bine ingrijit. Mi+au fost de folos toate sfaturile si toate link-urile pe care mi le-ati lasat. Stiu ca poate sunt si oameni care gandesc ca fac prea mult caz pentru o pisica dar e a noastra. Si-o iubim. Cei ce au acasa un animalut stiu cel mai bine.
Sanatate domnului Mitz, insanatosire grabnica si multi ani de joaca cu masline de acum inainte.