Credeam c-o să ne-mbogățim!
Ne-am întâlnit, azi, la Brașov, la Ceai et Caetera cu un grup de mame care au vrut să ne vadă în carne și oase.
Au venit cu copiii în brațe la o după-amiază de poveste, la invitația Teodorei – președintele filialei din Brașov a fan clubului nostru.
Am avut emoții pentru că nu știam la ce să mă aștept, erau multe necunoscute în joc, dar, până la urmă, a fost foarte frumos, în ciuda agitației browniene și a chirăielilor publicului țintă. Irina a avut o misiune importantă. A vândut cărțile luate de la editura Aramis, special pentru întâlnirea asta. Am avut cincizeci și cinci de exemplare din toate cărțile pe care e și numele meu într-un fel sau altul, fie că le-am scris eu, fie că doar am citit poveștile. A vândut 15 exemplare, a știut să dea restul și nu s-a înșelat deloc la socoteli. A avut chiar și un text de reclamă:
Căăărți! Cărți frumoase cu CD! Dacă mamele nu pot să vă citească, puteți să le puneți la CD player și să ascultați! Căăărți, cărți frumoase cu CD!
Bine intenționată, mergea din om în om și întreba: Vreți să cumpărați o carte? Hai, mai luați una! Copilul o vrea și pe asta! E frumoasă, eu o știu…
Era bucuroasă când îndesa banii în portofelul de la bunica, în care își cară prețiosul mărunt și bancnota de 10 lei cu care ar vrea să cumpere întreaga lume. Dar i-a trecut repede când a aflat că banii nu-s ai noștri, sunt ai editurii și trebuie să-i dăm pe toți.
– Credeam c-o să ne îmbogățim! Dar nu e corect! De ce să-i dăm la editură, cărțile au fost scrise de tine! Sunt ale noastre…
I-am explicat cum stau lucrurile și i-am promis că efortul ei va fi răsplătit.
Apoi am citit două povesti. Povestea despre îngeri din cartea cu Firicel și Orașul Roșu. Pe prima (aia cu bunica!) am citit-o la cererea lui Toma, fiul Monicăi, iar pe a doua la cererea Teodorei, pentru că ei îi plăcea orașul Roșu. Pentru prima oară în viața mea, citind cu glas tare povestea despre îngeri, mi-au dat lacrimile. Mi s-au adunat în gât și nu s-au lăsat până nu și-au făcut drum pe obrajii mei. M-am uitat la Irina și am încercat să mă abțin, dar a fost foarte foarte greu s-o duc până la capăt. Cu Lia în brațe și Irina în fața ochilor, povestea mea a fost aproape insuportabilă. Povestea cu Orașul Roșu a fost mai veselă și am spus-o cu Irina pe genunchi. Lia se plimba cu Laur prin curtea mică a ceainăriei. Iar Irina a recitat aproape fără greș toată povestea, spre încântarea mea și amuzamentul celor din public.
A fost o după-amiază frumoasă. Mulțumesc, Teodora, vă mulțumesc tuturor celor ce ați venit și aștept să ne mai vedem și cu altă ocazie, și cu alte povești.
Mulțumesc și celor de la Ceai et Caetera, au un loc magic, cu cărți, jocuri, ceai și cafea și o limonadă minunată, care i-a plăcut și Liei, deși avea (vai) miere. Lia e bine.
Related Posts
Tags
Share This
Ce adunare frumoasa! …
Toti micutii aceia vor fi cuceriti de vocea ta frumoasa, de pe CD-uri 🙂
Asa … uite ca am mai trecut o data pe aici inainte de culcare, si vreau sa-ti spun ca tocmai am comandat “curcubeul” de la Aramis, Elefantelul Tobias si inca vreo 5 alte carti 😀 au carti la 1(UN)leu!!!
Huh … abia astept sa vina pachetu, va fi un week-end tare lung 🙂
Nu stiu daca domnisoara mea e pregatita sau nu de “curcubeu” dar mie mi s-au lungit urechile sa tot astept, il aman din primavara, de cand am luat-o pe Firicel.
M-a intristat partea cu vandut cartile … as vrea sa ajunga si la tine mai multi bani din vanzarea lor, cred ca a fost o lectie foarte dura pentru Irina, pacat!
Data viitoare … of, nu pot sa zic in public, vizitez pusculita, curand.
Curcubeul meu se vinde cu un leu????
Nu mai, in nici un caz!
Curcubeul e 16 lei parca, si as fi dat si de doua ori mai mult pe ea, sau mai ales tie in mana ti-as fi dat.
Ma intrebam si eu ce o mai ajunge la autorii cartilor care costa acum 1 leu! (am presupus -intr-o anumita masura- ca sunt carti ai caror autori … nu mai sunt)
Nu stiu ce motive au sa le dea atat de ieftin, nu stiu ce costuri de productie are o carte, de la prima asternere pe hartie, pana la ajuns in posesia beneficiarului … cu un leu abia mai iei doua suluri de hartie igienica(ma scuzati!) …
Atat mai valoreaza scrisul nostru – ce ajunge in capetele copiilor nostri(aceia care mai acceseaza asa ceva) … pe cand cate o porcarie urlatoare/sclipicioasa/ne-educativa, eventual si toxica si care se poate strica dupa ce un singur copil o utilizeaza cateva zile, poate fi de cel putin 20 de ori mai scumpa.
E trist, dar trebuie sa recunosc, personal m-am bucurat, nu imi permit sa cheltui constant, pe carti de ordinul zecilor de lei, chiar daca mi-as dori. Acum … vedem si ce o sa primesc de banii astia, revin cu povesti curand.
PS: si eu sunt membru de FanClub … cred 🙂 n-am mai primit vesti dupa ce am expediat mail-ul cu foto.
La cat mai multi!
Esti esti, dna presedinte e la mare. vine ea:)
Ne bucuram pt dumneaei, sa-i fie de bine! 🙂
Iar dumneavoastra … ia mai nani noaptea, macar in vacanta, butonatul la 1 noaptea nu e foarte sanatos! 😀
asa nopti frumoase cu stele si noi sa dormim?
ai reusit sa ma faci sa ma simt acolo, in cercul tau de ascultatori. 🙂
Sesiuni de citit povesti nu faci si in Bucuresti? Vrem si noi!
Multumim mult Ada pentru povesti. Ai o voce fermecata!
si ce daca limonada avea miere? 🙂 😛 am inteles totusi ironia 🙂 lasa tu, ca-i sanatoasa: de cand beau unul sau doua ceaiuri cu miere pe saptamana n-am mai avut gripa de ani de zile 🙂
iar Lia nu mai e bebe mic 😀