Cu ce se hrănesc scriitorii
Nu se poate trăi din scris, pe cuvânt, nu când scrii lucruri mici și un pic cam prea filosofice pentru ziua de azi. De-aia zic, nu, autorii de povești nu fac asta full time, le trebuie altă sursă de venituri. Dacă publică pe cont propriu, e greu și scump și complicat. Dacă publică la o editură, primesc bani cândva la sfântul Așteaptă, după ce se fac rapoartele de vânzări pe ultimele șase luni. Mai nimic.
Și atunci, cu ce se hrănesc scriitorii?
Cu senzația asta că le pocnește pieptul de drag și de iubire.
Doamnelor și domnilor, v-o prezint pe Iris. Are trei ani și jumătate și cartea ei preferată este “Poveștile domnișoarei Firicel”.
Aici, Iris “vă citește” povestea “De ce merg copiii la grădiniță”.
Mulțumesc, Iris. Am acum combustibil pentru o vreme.