Cu Lia la bibliotecă

1 Apr 2017 by Ada

De vreo trei săptămâni Lia are propria ei legitimație la biblioteca de la centrul comunitar. Când mergem la bibliotecă putem lua până la 50 de cărți de fiecare, pe care le putem ține 3 săptămâni. Mai putem împrumuta DVD-uri, jocuri și tablete speciale pentru copii, programate cu anumite aplicații, în funcție de vârsta celui ce împrumută. DVD-urile și tabletele nu le putem ține decât câte o săptămână.

Eu fac câte un mic atac de panică de câte ori mergem cu toții la bibliotecă pentru că și Lia și Irina își aleg câte un vraf de cărți, fără număr, fără număr, fără număr. Avem două sacoșe speciale pentru tipul ăsta de excursie, una care se pune pe umăr, una întărită, care se transformă într-un fel de lădiță. 

Toate conturile copiilor sunt legate de numărul meu de mobil și de adresa mea de e-mail. De fapt, al Irinei e legat de adresa ei de e-mail, dacă mă gândesc mai bine. 

Coșmarul maxim e că plecăm acasă cu o tonă de cărți și sigur rătăcim vreuna. Azi mi-am trăit coșmarul live. De dimineață am primit mesaj de la bibliotecă prin e-mail că sunt câteva cărți ce trebuie returnate. Una dintre ele nu era de găsit nicăieri. Au răscolit fetele toată camera Liei și nici urmă de Light the Lights, a book about Hannukah and Christmas. 

Am intrat în panică. Am căutat cartea pe Amazon, există, costă 7 dolari și ceva, o putem înlocui la o adică. Și-apoi am plecat la bibliotecă, find convinsă că azi e sâmbăta în care vin cățelușii. E un program intitulat Paws for Stories, în timpul căruia copiii le citesc cățeilor. Nu știu exact cum e, eu m-am bucurat că putem să mângâiem niște căței și să ne jucăm un pic cu ei, până vom avea unul al nostru la un moment dat. Ei bine… Nu era azi sâmbăta cu Paws for Stories, e pe 15 aprilie. Așa-mi trebuie dacă nu îmi citesc e-mail-urile cu atenție. 

Să mai spun că la bibliotecă sunt multe programe interesante pentru toate vârstele, dar numărul de locuri este limitat și există liste de așteptare destul de lungi. Noi eram pe una din aceste liste de așteptare pentru Paws for Stories și când am primit mesajul că e un loc pentru noi am zis da, fără să mă mai uit la date. Nu-i nimic, mergem pe 15. 

După ce am mai umplut o sacoșă de cărți ne-am dus la doamna bibliotecară să mărturisim crima. Lia e convinsă că a returnat cartea. Mai există o teorie potrivit căreia cartea de la biblioteca de cartier ar fi fost returnată la biblioteca de la școală. Irina va investiga această pistă luni, când sperăm să coopereze Madam McKim, profă de franceză și cerber la biblioteca școlii. Nu ne place foarte tare de ea, avem  noi motivele noastre. 

Revenind. 

– Știți, copila zice că a returnat cartea, puteți vă rog să verificați?

– Sigur, dați-mi cardul. 

Dat card, scotocit în sistem, uitat pe raft, nici filă de Light the Lights. 

– Păi și ce facem, zic, gata să înghit papara.

– Ei, ce să facem, întâi o prelungim vreo trei săptămâni, că poate apare. Și dacă nu-o găsiți până pe 22 aprilie, ne dați 10 dolari și rămânem prieteni. 

– Doamnă, îmi pare rău … copiii ăștia pleacă mereu cu o tonă de cărți, era clar că se va întâmpla și așa… Le-am făcut și cutie specială să pună doar cărțile de la bibliotecă în ea, dar așa se întâmplă când împrumută prea multe deodată.

– Dar noi ne bucurăm că împrumută! Nu-i nimic, se întâmplă să se mai rătăcească! Nu sunteți prima care pierde o carte. Mai căutați-o, poate totuși o găsiți. 

Încerc să îmi imaginez o scenă similară în România. Și-mi dau seama de ce m-am dus azi la biblioteca de cartier cu coada între picioare și cu capul bine băgat între umeri. 

Sigur, îmi pare rău de cartea rătăcită. Nu, n-o putem înlocui cu un exemplar nou-nouț. Plătim contravaloarea cărții și Biblioteca Centrală va hotărî dacă vrea să cumpere alt exemplar sau nu. 

Și-apoi am plecat cu Lia spre casă, și-am aflat că știe chestii despre Regina Elisabeta. Are coroană, zâmbește frumos și e cea mai frumoasă regină din lume. După Poppy, din Trolls. 

Week-end plăcut! 

PS am uitat să vă spun că ieri la școală, copiii din toate clasele au făcut avioane de hârtie și s-au jucat toată ziua cu ele. A fost Houses Day și nimeni nu voia să plece acasă. Lia s-a supărat foarte tare că am luat-o cu o oră mai devreme, e convinsă că a ratat ceva important.