Cu-o floare nu se face primăvară

1 Mar 2017 by

Nu știu cum de n-am văzut pachetul mic, bine îndesat în cutia mea de scrisori de ieri. Dar presupun că a ajuns ieri, altfel n-ar fi putut fi acolo la prima oră a dimineții. 

L-am deschis în mașină, pe drum spre biroul lui Laur și din el am scos semne neașteptate. O farfurioară mică de ceramică, de la Predeluț. O păpușică îmbrăcată în culoarea mea preferată. O piatră de la 2 Mai, cu șnur, s-o port la gât. O scoică pentru Irina. Două agrafe și un Mickey Mouse mic pentru Lia. Trei șnururi de mărțișor, ce sigur au trecut Oceanul puse cu grijă în vreun plic, acum cine știe câți ani. 

Pe toate le-am primit de la Ruxandra. Și s-a făcut o lumină mare pe dinăuntru, nici nu știam dacă să râd sau să plâng, că într-o cutie încape atâta acasă și atâta drag și atâta atenție și atâta efort, cât să împrăștie toți norii cenușii ce atârnau peste autostradă. Am ajuns acasă la timp să le pun fetelor în piept mărțișoarele de la MȚR, cu personajele din povești și să le leg de mânuță brățările de la Flori. Anul trecut le-am dat fire de mărțișor pentru toată clasa. Anul trecut am dus eu însămi mărțișoare multor românce din apropiere. Anul ăsta n-am mai fost în stare să mă organizez. N-am trimis nimic, nimănui, nici măcar Ruxandrei, care atâta de tare m-a iubit, că din puținul ei mi-a trimis și mie o bucățică de Mare Neagră, o bucățică de Bran. Iartă-mă, Ruxandra, și mulțumesc. 

Plouă la Mississauga, sunt multe bălți pe jos, am luat-o pe drumul cel lung și asfaltat, că mustește de apă câmpul spre școală. Înainte să plec, am scos câteva fire de mărțișor, nou-nouțe, luate anul trecut din România și trimise la timp pentru acel 1 Martie. Le-am legat de clanțele familiilor de români din vecini. Nici nu știu dacă le vor observa. Eu sper că da, pentru că sunt importante semnele de acasă. Mai ales când totul în jur e cenușiu și știi că primăvara o să fie într-o joi după jumătatea lui Mai. 

Cu o floare nu se face primăvară, când primăvara ta e după colț. Dar când știi că mai ai două luni de frig și gri, te agăți de orice piatră, de orice fir alb-roșu, de orice ciripit mai vioi și strângi din dinți și zici hai că se poate, hai, încă un pic.

Și-ți ștergi ochii și pleci mai departe, cu 2 Mai-ul la gât.

E atât de important Mărțișorul! Vă mulțumesc tuturor celor ce v-ați gândit să ni-l trimiteți, virtual, în plic, în gând. 

O primăvară frumoasă, de la noi. 

Drag, 

Ada

 

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Mariana

    Buna, Ada! Ma bucur sa vad cum scrii mai des. E terapeutic,mai ales pentru tine, dar si pentru mine,si probabil si pentru altii care te citesc. Nu gasesc modul in care sa te incurajez indejuns, pentru ca viata e cam grea peste tot in lume, mai putin la altii care par a fi reusit sa traiasca o viata normala, cu realizari si stres minim. Probabil platesc alt pret sau pur si simplu s-au nascut in alt context. De fapt vreau sa iti spun sa continui sa speri si mai ales sa crezi in steaua ta. Chit ca pare pueril, trebuie sa crezi si sa nu pui la indoiala reusita voastra ca familie. O primavara luminoasa!

  2. Cristina

    O primavara insorita iti doresc! Iti trimit si un martisor virtual, un trifoi (ca tot vine St Patrick’s Day), sa iti aduca noroc!
    Sper sa pot sa trimit mesajul. Am incercat sa raspund si la alt topic, dar nu am reusit nicicum. O fi fost mesajul cam mare?

    • Ada

      La fel si tie, Cristina! Multumesc pentru trifoi, primeste si de la mine un cosar 🙂
      Hmmm mesajele nu au limita de caractere…

css.php