Cu rața-n gură

23 May 2012 by Ada

Nu-i așa că vă așteptați ca asta să fie o figură de stil? Un eufemism? O aluzie la ceva care sigur nu e kosher? Ei bine…

În dimineața asta, când stăm la uscat și cald și discret luminat, la doar jumătate de metru de perdeaua de apă de-afară, când e 8 și 16 și eu tocmai am terminat prima cafea a zilei iar Lia, pe jumătate băgată în bibliotecă, încearcă (a câta oară, Doamne) să-nfigă mufa usb în priza de sub scaunul meu, îmi place cum curg cuvintele din degetele mele. Limba română, vă zic eu, e minunată, e suplă, e seducătoare, e-n stare să jongleze cu nuanțe, dar nici cu engleza nu mi-e rușine și de franceză încă nici nu m-am reapucat…

Ei bine, nu, e chiar Lia, cu rața în gură. Rața mică de cauciuc, când cea roz, când cea verde, când cea portocalie, dar cel mai des cea galbenă. She’s a sucker for classics, cum ar zice francezul.

Lia ne învață limba ei. Ne conduce acolo unde vrea ea să meargă, știe să ne arate că vrea de mâncare, că îi e somn sau vrea s-o dăm în leagăn. E-n stare să facă lucruri din cele mai ciudate cu telecomenzile pe care pune mâna doar când nu e Flori de față. Ieri a pornit televizorul cu telecomanda de la amplif. A fost interesant. Nu știu cum a nimerit combinația de taste, dar a nimerit-o. Pe Flori o ascultă. Cu Flori nu-i merge. Când e cu Flori nu pune mâna pe telecomandă, nu trage lucruri de la locul lor, nu atinge aspiratorul, ba chiar se așează binișor în scaun. Când e cu mine, îi trebuie tot ce e cu butoane și nu e viu colorat, tot ce e pe biroul lui Tati, tot ce are cablu și mufă. Aspiratorul e bun de călărit, tăvița de la scaunul de masă e doar o rampă spre infiniiiiiiit, maaaaaaaaaaammmmmmmmmmmmm. Da, mă privește și e suficient s-o înțeleg. “A” poate să însemne extraordinar de multe lucruri. “Papu” e “capul” “tot” e chiar “tot”, “pac” e parc.

De câteva dimineți Irina se strecoară lângă mine. Se întinde cât e de lungă (și e lungă) și dă să se facă mică, dar nu-i prea iese, n-o mai ajută picioarele. Hai să ne luăm o zi liberă, zice, să nu mai mergem la școală, e prea greu, mi-e somn, să stăm acasă, mami, te rog, te rog, te rog, te rog.

Încă puțin, Irina, încă vreo lună și pe urmă te așteaptă o vacanță Maaaare…