Cum a fost la Atelierul de azi

16 Mar 2013 by Ada

Extraordinar de frumos! Mulți copii, unii noi, alții veterani.

Covorul fermecat a avut mare succes la grupa mică, dar Sebi trebuie să mai exerseze aterizările. Davide a venit a doua oară. A deschis gura și a povestit frumos. Chiar a și zburat cu covorul. David a venit și el a doua oară, dar nu stă decât cu mama. Nu se joacă, nu vorbește, însă este atent. Soarbe cuvintele, imaginile, ar vrea să se joace dar încă nu e gata. Nu-i nimic, îl aștept.

Cei mari s-au jucat cu mare plăcere cu pietrele mele de poveste și și-au ales fiecare un petic din covor, pe care l-am folosit cu ei pe post de hartă.

Nici nu știți ce frumoase sunt mințile copiilor și ce povești sunt capabili să spună.

Maria cea cuminte și lipicioasă și-a făcut din proprie inițiativă un caiet de povești și a venit cu povestea scrisă. E a doua poveste pe care ne-o citește. E un burete gata să absoarbă orice unealtă de imaginație pe care i-o ofer.

Filip n-a împlinit încă 6 ani, dar vine la grupa de avansați. Vorbește cel mai mult. Poveștile se înghesuie să iasă, e nerăbdător să le scoată din minte, să le spună, să le lase în lume. Dă-i un ac de gămălie și va ști toată istoria acelor de gămălie din lumea lui. Instant, ca și cum “ac de gămălie” era tot ce trebuia să audă ca să-și aducă aminte. Filip e uimirea mea de fiecare dată. Pe Filip l-aș lua acasă să-l descos. Să aflu tot, să-l ușurez un pic de povara asta pe care o poartă zâmbitor, e ca un vulcan care scoate un firicel subțire de fum, dar când va erupe…

Vlad are opt ani. N-a lipsit decât la un singur atelier și abia la cel de azi a început să povestească. Ar povesti multe, dar e clar că audiența numeroasă nu îl stimulează. E genul one on one, are ce spune, dar nu vrea să le spună tuturor.

Sofia are toată răbdarea și înțelegerea din lume. Știe multe povești. A auzit până și de Regele Midas. Sofia ne scoate mereu din încurcătură.

Mara și Mara au venit mai devreme, au frați mai mici și cât m-am jucat eu cu piticii, au explorat librăria. Sunt frumoase pe dinăuntru, poveștile lor sunt cu flori și oameni buni și sclipici. Știu să citească hărți. S-au înțeles foarte, foarte bine.

Maria-cea-tăcută e ca Vlad. Ca să vorbească are nevoie mai întâi de un spațiu în care să se simtă în siguranță. N-a lipsit la nici un atelier. Azi a vorbit pentru prima oară și ea. La pietrele de povești a găsit una care a inspirat-0 să deschidă gura. Orașul ales de pe covorul magic e cel albastru, în care locuiesc pitici ce au căsuțe în scorburi și animăluțe prietenoase.

Tinerețe fără bătrânețe…