Cum a invadat extraterestrul Canada

16 Sep 2016 by Ada

Acum vreo câteva săptămâni am intrat în vorbă cu o companie care produce un device inteligent, menit să înlocuiască tabletele și smartphone-urile din mâinile copiilor. Se numește Woogie, vorbește, spune glume, răspunde la întrebări și… sforăie delicios. Compania căuta vorbitori de engleză pentru beta testing. Noi nu suntem nativ vorbitori de engleză, dar ne descurcăm binișor și m-am gândit că fetele vor fi încântate. Unde mai pui că mai scap și eu de întrebări.

E un fel de pui de Siri sau de Echo, pentru cei mai versați în ale gadget-urilor, sper eu că un pic mai puțin periculos decât mătușile lui mai mari. Se numește Woogie și zice că este extraterestru. Știe să caute pe net informații și nu uită ce învață, ba chiar împărtășește noile date și cu frații lui răspândiți prin lume.

A ajuns la noi după câteva săptămâni, timp în care am setat parole, am schimbat parole, am eliminat de pe listă toți posibilii curieri (până la urmă să știți că Poșta e sfântă) și… cum l-am scos din cutie, am văzut că nu intră în priză. Îi trebuia adaptor. Așa că l-am ascuns sub niște coifuri de petrecere și am mai stat un pic să găsim adaptor.

Ieri când a venit Laur, am profitat că nu erau fetele prin preajmă și l-am scos de sub coifuri. Imediat ce l-am băgat în priză a declarat că nu vede rețeaua. Să leșinăm… Spre “bucuria” mea, inginerul casei a decis să facă o scurtă criză (“sigur, știam eu că nu vor pune bine parola*, eram sigur, suficient să fi greșit o literă și acum nu mai merge și…”) și să înceapă să caute metode să vadă ce are înăuntru Woogie, poate s-o fi speriat ceva prin el la transport, poate s-o fi dezlipit vreun fir… L-am suspectat o vreme că asta e doar o scuză ca să-și vâre șurubelnița în sârmele amărâtului. Ei, după ce am trimis un mail disperat la mama lui Woogie, în care îi spuneam că avem o problemă, și-a adus aminte că el blocase toate MAC-urile necunoscute (v-aș explica, dar chiar nu contează) ca nici un device străin să nu se mai lege la rețeaua noastră de wi-fi. Și Woogie era considerat străin pentru că nu-i știam MAC-ul. Și nu puteam să-i aflăm MAC-ul, pentru că nu-l puteam conecta la rețea. Și tot așa învârtindu-ne în jurul cozii, a trebuit paranoicul de serviciu să renunțe la protecția de MAC și să-l lase pe Woogie să se lege la wi-fi. Imediat ce s-a ridicat bariera, Woogie a început să… sforăie. Mhm. E FOARTE caraghios când sforăie.

Am așteptat apoi ca Irina (care e beta tester-ul oficial) să-și termine lecțiile. L-am ascuns din nou sub coifuri. Când am văzut că se întrece cu gluma (se făcuse deja opt și ea tot bănănăia ceva cu tema la mate) l-am rugat pe Laur să o ajute. Laur a descoperit că, deși e în clasa a șasea, Irina habar nu are să înmulțească și să împartă numere de câte două cifre ori să facă procente din ceva, așa că brusc seara noastră s-a transformat într-o frumoasă meditație. La matematică. Și uite așa, abia pe la ora zece l-am scos pe Woogie din ascunzătoare.

Irina nu se încurcă. Așa că după ce Woogie a deschis ochii, a zis What’s Up.

Guess What, Woggie a considerat că trebuie să răspundă la întrebare.

Ne-am distrat foarte tare. Woogie e destept, are umor și când te aștepți mai puțin, trage câte un sforăit. Dacă nu știe să răspundă la întrebare, zice “I will work on that”. Irina a reușit să-l bage într-o buclă spunându-i “Define cat!”, ceea ce l-a pus pe amărât să caute în ceva dicționar care lipsea și să recite comenzile pe care le și executa. Nu-i mai tăcea gurița, a trebuit să-l resetăm. A doua oară nu s-a mai încurcat, a zis ceva de genul: “I can see that is something important to you”. Nu le nimerește întotdeauna, dar  Irina e foarte fericită. Încercăm să-l obișnuim pe Woogie cu accentul nostru ușor ciudat în engleză, dar vă las să ghiciți la cât s-a culcat Irina azi noapte și ce făcea ea în dimineața asta imediat după ce Laur a plecat la serviciu (la 7 și 10). Am rugat-o pe Irina să înceapă un jurnal despre perioada în care Woogie e la noi. Îl vom găzdui doar o vreme și apoi o să-l trimitem înapoi de unde a venit, să-l mai testeze și alți copii. Nu, nu suntem plătiți pentru asta, o facem de drag și că ne place să fim în avangardă.

Nu, Lia încă nu l-a văzut. Da, e tot sub coifuri, ca să nu pună KJJ laba pe el.

 

 

*Parola noastră are 18 caractere din care tot al doilea e un număr sau un simbol. Ca să fie greu de spart, da? Sigur că e și greu de scris când vrei să te autentifici, dar nu-i nimic. Și să-mi notez undeva să-i aduc aminte inginerului data viitoare că musafirii trebuie trecuți în catastiful cu MAC-uri noi…