Cum a învățat Irina să meargă pe bicicletă

27 May 2011 by

Stătea în mijlocul aleii și țipa ca din gură de șarpe. Ai fi zis că o bate cineva cu lanțul ud. Lacrimile i se înodau sub bărbie și sfârșitul lumii clar o pândea de după vreun trunchi de copac.

– Nu vreaaaau!

– Ce nu vrei?

– Să merg cu bicicleta! Eu vreau cu roleleeeee!

– Dar de ce?

– Pentru că nu-mi place cu bicicleta!

Accentul pe NU era mai apăsat decât pe “bicicletă”

– Dar de ce nu-ți place?

– Pentru că nu poooot.

– Ce nu poti?

– Să merg pe bicicletă.

– Irina, ai încredere în mine, poți, deja ai mers pe bicicletă de atâtea ori. Bicicleta merge unde o duci tu, nu merge singură.

– Dar am să caaad!

– Și? Cum te-am învățat? Te ridici, te scuturi și pleci mai departe. În cazul ăsta, te urci înapoi în șa după ce te scuturi.

– Dar nu vreaaau?

– Ce nu vrei?

– Să merg cu bicicletaaaaaa.

– De ce?

– Pentru că nu poooot.

Circul era total.

– Ba poți. Haide, nu-ți fie frică, mama te ține, nu te las să cazi. Haide! Pune amândouă picioarele pe pedale.

– Dar  nu poooot.

– Hai, că poți. Uite, întoarcem șapca așa șmecherește, cu cozorocul la spate și ai să vezi că poți. Poți! Acum că e întoarsă șapca, să vezi ce poți!

– Dar nu-mi Place pe bicicletăăăă.

– Irina, crede-mă, ai să mă iubești mai târziu că te-am învățat să mergi pe bicicletă. Ai încredere în ce-ți spune mama. Șterge-ți ochii și hai să mergem.

– Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Cinci minute mai târziu pedala tacticoasă pe aleile parcului, strigând în urmă:

– Dar trebuie să mă țiiiiii!

– Te ține mama.

– Păi, cum mă ții, că ai rămas în urmă.

– Am un fir invizibil! Între noi e un fir luuung, ia vezi, cât se întinde?

Zece minute mai târziu știa să pornească, să-și mențină echilibrul, să frâneze…

– Mami, am învățaaat! Mami! Pot să merg!

– Auzi, da’ tu cine ești?

– Irina.

– Noooo, Irina nu știe să meargă pe bicicletă, pentru că nu poate și nu vrea și nici nu-i place pe bicicletă.

– Ba daaaa, mie îmi place.

– Eu ce zic, tu ești altă fetiță. Cum te cheamă?

– Ioana. Ia-mă pe mine, că eu pot să merg pe bicicletă!

Trecuse de opt și jumătate când am intrat în casă. Și azi vrea iar să iasă cu bicicleta.

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. La noi, tatal a fost mai curajos si i-a scos rotile ajutatoare inainte sa implineasca 4 ani. Noroc cu el, ca dupa mine, mergea frumos pe jos, ca e mai sigur:))

css.php Privacy Policy