Cum le-aţi spus copiilor

12 Oct 2010 by

Pentru că momentul se apropie, am nevoie de un sfat. Trebuie să-i spun Irinei. Cum să fac? S-o iau pe după plop? S-o anunţ pur şi simplu? Voi cum aţi făcut?

Anticipez o întrebare imediat următoare: mami, dar cum se fac copiii.

Explicaţia pe care am găsit-o acum doi ani e posibil să nu-i mai ajungă.

Cum procedăm?

Mulţumesc.

Related Posts

Tags

Share This

29 Comments

  1. http://www.ted.com/talks/lang/rum/julia_sweeney_has_the_talk.html

    asta e o varianta pentru 8 ani, da Irina ta e desteapta…

    • aaaaa… nu cred ca e o cale buna. Oricat de desteapta ar fi Irina, chiar sa-i arat catei si pisici pe net “doing it” nu e pregatita. Dar e amuzanta doamna si am retinut: only answer the questions they ask. Bun sfat!

  2. oana

    varianta necunoscatorului… Fa o prajitura, un soi de festivitate in familie, ca sa inteleaga bucuria si importanta momentului… Si apoi trebuie sa ii multumesti ca e un copil asa de bun si cuminte si va fi mare mare nevoie de ea in anii ce urmeaza pentru ca …bum!…

  3. Trebuie sa fie adevarul doar nu tot. Lui Vladut i-a placut mult ideea ca si el a crescut acolo dar prima oara..

    • 🙂 mi-amintesc replica asta a lui Vladut. Dar a fost o concluzie la care a ajuns singur.

  4. ioana

    Mandrulitza mea a avut prima curiozitate la 3 ani, asa ca am folosit-o pe cea clasica, ca eu si tati ne doream tare mult o fetita asa ca doamne doamne ne-a indeplinit dorinta si-ntr-o noapte mi-a pus o samanta in burtica din care a crescut ea,vreo doua zile ne-a mai intrebat cum a pus samantza ,pe unde…dupa care i-am cititi povestile d-rei Firicel si a fost tare incantata ca ea ne-a ales pe noi stand pe un norisor!!Eu zic ca ai putea adapta povestea cum ca bb a vazut-o pe ea si i-a placut asa de tare de ea incat a ales-o ca surioara!
    Acum la 6 ani, mandrulitza mea are alta dilema,vrea sa faca doi baieti gemeni,dar nu vrea sa nasca prin cezariana,nu vrea operatie ca a mea…asa ca sa-i spun cum sa nasca altfel,ca ea stie ca se poate si altfel dar nu stie exact cum!Recunosc ca inca nu am gasit curajul sa-i explic cum!pupicei

    • Da, povestea cu norisorul am tot reluat-o. Ea ne bate la cap de mai multa vreme pe tema asta. Si de fiecare data am spus da, o sa avem un bebe, intr-o zi, dar trebuie sa ai rabdare, sa ne gaseasca, stii tu, cu norul…

  5. Ma gandesc ca ai putea sa pornesti de la desenul facut de ea,cel cu tine avand un bebe in burtica si sa crosetezi o poveste pe marginea lui.Sunt convinsa ca ajutata de bunul simt,talentul si imaginatia cu care esti inzestrata o sa gasesti calea ideala de a ii da vesteasi de a raspunde intrebarilor sale.Oricum,problemele legate de intrebari incuietoare sunt doar in mintea noastra,ei iau informatia ca atare,nu fac caz,cel putin asta am observat la caprita mea.Nu m-a intrebat niciodata CUM a ajuns surioara in burtica,nu in mod direct,desi in general imi pune o mie si una de intrebari care mai de care mai ciudate si dificile.Oricum,eu am dat o nota de magie sarcinii si nasterii,si asta i-a placut,a multumit-o,nu a pus intrebari suplimentare.
    Succes iti doresc:)

    • Nu stiu cata magie mai poate percepe ea la mine, cata vreme de luni de zile mie tot rau imi e. Si ea vede. Aseara m-a invelit ea pe mine si m-a pupat de noapte buna, eu n-am mai fost in stare nici sa stau cu ei la cina. Sper sa treaca. Desenul din pacate l-a matrasit, nu stim unde e, desi are valoare de document nu mi l-a lasat, l-a luat inapoi si doar ea stie unde e.

  6. Sant tentat sa-i dau dreptate Simonei.

  7. … sau poti pur si simplu sa-i spui ca a avut dreptate! 😛

  8. direct, pur si simplu.

    Nu m-a itrebat cum se fac copiii atunci, ci mai incolo.
    Avea 4 ani si 5 luni, i-am spus ca Dumnezeu l-a pus in burtica 😛 nu suntem puristi, dar nu am considerat necesar sa rapesc deja misterul.
    Dupa aia n-a mai intrebat. Anatomia o cunoaste, fiziologia mai are de asteptat.

  9. Avem vreo 6 ani cand am intrebat-o pe mama cum se fac copiii, stiu sigur ca inca nu eram la scoala. Mi-a zis povestea cu samanta: cand mami si tati stateau destul de aproape si doreau tare un copil, atunci o samanta a calatorit de la tati la mami, si in mami la burtica a crescut un copil. Tin minte explicatia, si pozitia in care stateam amandoua in momentul ala, pentru ca mi s-a parut atat de ciudat raspunsul, fara legatura cu ceva ce as fi putut sa-mi explic logic. M-a lasat fara replica, ma uitam la mama si incercam sa diger informatia.
    Cand am ajuns apoi la bunica intr-o vacanta, am gasit in biblioteca cartile despre ginecologie si obstetrica (bunica era moasa), cu desene simple, si am aflat singura raspunsurile pe care le cautam. Am citit de multe ori pasajele in care erau explicate desenele, erau multe cuvinte noi. Am tot studiat cartile in multe vacante… Unele desene le-am copiat pe foi, le-am pus intr-un plic (secret, evident, ca toate la varsta aia), sa le pot lua si la Bucuresti sa le studiez.
    De asta as inclina mai degraba pentru un raspuns real, la obiect. Simplu. Fara sa intru in detalii daca nu le cere copilul. As vrea sa afle de la noi despre sexualitate, decat sa intrebe copiii din anturaj sau sa citeasca dintr-o carte. As vrea sa stie ca daca are intrebari pe tema asta, sa vina sa ne intrebe, si nu sa caute raspunsurile in alta parte, pe care nu o pot verifica. Sunt pana la urma lucruri firesti.
    Pentru piticul meu care asteapta un fratior acum ii citesc din cartea asta: http://www.amazon.fr/Attendre-petit-fr%C3%A8re-petite-soeur/dp/2070575721/ref=sr_1_5?ie=UTF8&qid=1286875381&sr=8-5. Are niste desene si texte foarte sugestive despre bebe din burtica, fara a da detalii tehnice. Nu stiu daca ar interesa-o pe fata ta, dar ma gandesc ca ar fi potrivite si niste desene cu evolutia lui bebe din burtica.
    Iar pentru a anunta sarcina, votez pentru ideea Carlei: sa-i zici ca a avut dreptate 🙂
    M-am cam lungit pentru primul comentariu pe blogul tau, dar e o tema la care m-am tot gandit cum s-o abordez.

    • Da, Lixa, o carte de-asta nu exista in limba romana. Asa cum nu exista nici carti despre divort, nici despre fratii care au probleme de sanatate de lunga durata.
      Nu-mi ramane decat sa ma apuc sa le scriu eu 😀

      • Sau macar sa le traduci! Din aceeasi serie am vazut si despre divort (vreo 3 carti cu diverse aspecte), si despre probleme de sanatate pe termen lung – dar nu stiu daca erau despre frati sau nu…

        Felicitari oricum pentru sarcina, si multa sanatate 🙂

        • Lixa, eu mi-am comandat cartile despre divort. Vreo trei. Din pacate nu se prea aplica la realitatile noastre. Inca ma mai gandesc cum sa fac una in care copiii romani sa se regaseasca. As putea scrie separat despre asta.

  10. de ce esti asa sigura ca exact asta o sa te intrebe? poate pentru ca iti este tie teama de intrebarea asta? si chiar daca te-ar intreba, spune ca pur si simplu copii se nasc din iubire. pentru ca asta e adevarul. un strop de iubire de la el se uneste cu un strop de iubire de la ea si se creaza o noua viata.

    altfel, vorba Sabinei, spune-i si gata. nu te mai pregati atata, pentru ca oricum reactia ei, oricare ar fi, te va lua tot pe nepregatite. iar copiii sunt mult prea destepti ca sa fie dusi cu zaharelul 🙂

    PS. pe mine fii-mea m-a intrebat cum se fac copiii, si i-am explicat la propriu varianta medicala, indulcita cu partea cu iubirea…. si a fost foarte satisfacuta. decat cum am auzit la gradi, ca sunt inca multi care chiar cred ca i-a adus barza…..

    • Nu mi-e teama, dar incerc sa am un raspuns pregatit, fiindca intrebarea sigur va veni. Si e delicata. Asta cu stropii de iubire e o idee buna.

  11. In primul rand FELICITARI! M-am bucurat nespus cand mi-a spus ieri Ruxi in parc ca SI tu esti insarcinata. N-am apucat sa-ti scriu nimic, pe mess nu te-am zarit, asa ca ti-o spun acum: sa fii fericita in sfarsit, sa ai o sarcina usoara si un bebe cel putin la fel de sanatos, frumos, destept si intelept cum este Irina.
    Referitor la intrebarea ta, si eu zic sa-i apui adevarul asa cum este el, fara povesti nemuritoare si, intr-adevar, as pleca si eu tot de la desenul ei. Asa ii acorzi si ei importanta cuvenita. “A simtit inainte ca tu sa stii!”
    Asa cum ai observat si tu, copiii simt si asa cum a simtit ca esti insarcinata si ca va avea un fratior, simte si restul. Asa ca povestile nemuritoare nu-si au rostul in contextul asta dupa parerea mea. Irina e o fetita desteapta, suficient de matura si va intelege, fara sa-i invaluiesti un lucru atat de firesc, de natural in mister. Intrebarea aia de care de fapt te temi tu, s-ar putea sa nu apara. Iar daca va aparea, vei fi spontana si ii vei raspunde asa cum crezi in momentul ala. Cum iti va veni. Aranjamentele, planurile astea dau de obicei gres si copilul, de cele mai multe ori, te surprinde. Si nimic nu-ti mai iese conform planului.
    Eu i-am spus lui Rayan totul de la bun inceput si a reactionat mult mai bine decat ma asteptam. Nu m-a intrebat cum a ajuns Philip in burta. Niciodata.
    Spune-i cum simti tu si ce crezi tu, dar parerea mea e sa mergi pe varianta cea mai apropiata de adevar. Irina nu-mi pare genul de copil care sa inghita povesti cu barza sau mai stiu eu ce alte aberatii similare.

    • Nu se pune problema de povesti cu barza:) I-as insulta inteligenta si ea ar reactiona ca atare. Multumesc pentru felicitari si ma bucur sa aflu ca Ruxi mai trece pe aici. Cine mai e insarcinata recent?

  12. alina

    Cred ca ai citit pe la mine cum i-am explicat Mariei, nu stiu daca-ti mai aduci aminte, Maia avea o curiozitate deosebita fata de cartea mea de pe noptiera la vremea aia “Mama si copilul”, era fascinata de bebelusi si tot ce tine de ei. Asa ca i-am povestit exact cum se intampla lucrurile, cu bucatelele mici din noi, ca niste seminte, care se intalnesc, din iubire, una cu alta si fac impreuna o samantuca mai mare, care creste mai mare si mai mare la mami in burtica. Desenele din carte au ajutat fantastic, desi Maria avea numai vreo 4 ani a inteles cam totul. Fireste fiziologia procesului ca atare a fost omisa, insa, daca ar fi insistat, as fi spus, cum zice Sabina, a aia e o magie de-a lui Doamne Doamne, sa se intalneasca ele, semintele. 🙂
    Iar vestea eu i-as da-o direct “tu stii ce e aici, in burtica la mami?”, cu mentiunea, buna ideea Andreei, de a-i da creditul necesar banuielii si intuitiei ei. Oricum Irina va intelege, nu-ti face griji, si ca e un bebe acolo si cum a ajuns el in burtica la mami.
    Iti dai seama ca eu astept poze cu “dovada”, respectiv burtica, daa? Daca nu aici, macar in privat, eu de la distanta nu ma pot bucuria de privelistea fericirii voastre live … 🙂

    • Poze, draga babei, tre sa mai astepti, nu ma simt in stare de sedinte foto acum.

      • alina

        astept, cuminte, dar … astept! 🙂 big hug. stii tu … trece! si finalul e mai mult decat minunat!

css.php
Privacy Policy