Cum m-a curtat Pisica Neagră

11 Nov 2010 by

Am intrat întâmplător în biroul unor colegi, unde de mai bine de o lună locuieşte şi o pisică neagră. Un motan, ca să fim mai exacţi. E un birou destul de mare, motanul are apă, mâncare, tăviţă şi pe stăpână câteva ore pe zi. N-are o istorie prea fericită. Un ex îl bătea. A avut şi probleme cu un ochi, dar a fost tratat. A ajuns să locuiască la stat pentru că stăpâna şi copilaşul ei au dezvoltat amândoi alergie la pisici. Ex-ul bătăuş de pisici a plecat. Şi bine că s-a dus.

Motanul e castrat şi are personalitate. E genul care pune stăpânire pe casă şi dictează când şi în ce condiţii vrea să fie mângâiat. Mi-aminteşte de Mitz. Eu nici nu m-am apropiat de el, evit pisicile, pentru că mă fac să plâng. Şi pentru că nu e bine să te joci cu pisici când ai şi un bebe la purtător. Sunt unele pe care nu am cum să le ţin la distanţă. Bella lui Ale, de exemplu, m-a simţit imediat că-s cu pui şi a dat să se tolănească pe sau lângă mine. N-a avut voie.

Motanul ăsta negru, la care doar m-am uitat de la distanţă, s-a dat jos de pe scaunul pe care îşi făcea siesta şi a venit la mine glonţ. Nici Mitzul nu se bucura aşa de tare că mă vede. M-a umplut zdravăn de păr, când să plec s-a pus în calea mea, m-a mirosit, s-a alintat, doar, doar…

Eu nu ştiu în ce măsură animalele sunt conştiente că devin “de dat” ori pot înţelege că stăpânii nu-i mai pot ţine acasă. Dar motanul ăsta a făcut tot ce ştia ca să mă ţină pe loc.

Am strâns din dinţi şi am plecat. Nu l-am mângâiat, nu i-am spus mai mult de trei vorbe, nu i-am promis mai mult decât o conservă. Nu-l pot lua acasă, deşi ne lipseşte o pisică. Dar nu am loc şi nu am inimă destulă să mă reîndrăgostesc de un motan, fie el şi negru şi cam Don Juan, aşa, cu posibilii stăpâni. O să trec să-l mai văd. Poate-i duc şi nişte boabe.

Related Posts

Tags

Share This

12 Comments

  1. Raluca

    Ia-l, ia-l!

  2. alina

    Of! Cam asa am patit eu cu un motan portocaliu, cand eram insarcinata cu Maria. Aici pisicile sunt foarte prietenoase, insa eu aveam un lipici fantastic la ele – si inca mai am, chiar si fara pui in burta! 🙂 Se tin dupa mine pe strada … :). Dar asta de care vorbeam venea sa ma pupe si sa ma alinte in fiecare dimineata, ma striga daca nu ieseam, dormea pe masina noastra ca sa ma intampine … si acum regret ca nu l-am luat (desi avea stapan, vecinii) si era si bine ingrijit. Imi rupea inima amintirea motanului portocaliu pe care il lasasem in tara, caci in Australia nu poti aduce nici un fel de animal din alte tari (sau poti, din anumite, privilegiate – cu carantina de sase luni, adica … nu, de fapt). 🙁

  3. heh. Io zic ca va potriviti, give it a try!:D

  4. Nu pot, zau!

  5. o am pe pisica mea, a lui Matei acum, de cand eram gravida in luna a saptea si suntem toti fericiti cu ea tare. Atunci am deschis usa si a intrat pur si simplu in casa si nu a mai plecat. Nu m-am gandit sa o dau afara pentru ca eram gravida, desi citisem despre toxoplasmoza cu o luna inainte, cand am gasit SASE pisoi in fata blocului si i-am salvat, le-am gasit stapani la toti in cateva zile. Eu zic ca, daca ai vrea, ai putea sa il iei, mai ales ca e motan de apartament si nu vagabond de pe strada. Totul e sa se ocupe altcineva de ladita lui…

    • Raluca, nu de toxoplasmoza e vorba, cat de faptul ca pe Mitz l-am avut 8 ani, a fost primul meu copil paros si anul trecut a murit. Irina inca plange dupa el. Nu mai pot. E mai mult decat o bariera psihica e vorba si ca avem o casa mica, o baie mica si nici un loc unde tavita pisicii sa incapa plus ca nu cred ca pot convinge restul familiei sa se ocupe de curatat tava.

  6. Ale

    Nu vreau sa-ti stric cumva bucuria, dar eu sunt convinsa ca si motanul negru te-a simtit ca esti cu pui. Nu stiu ce simt ele sau vor sa faca, dar asa cum Bela a dat sa ti se aseze pe burta, probabil si Don Juan asta (ca n-ai zis cum il cheama) a vrut sa faca la fel. Nu stiu daca instinctul lor e de protectie sau altceva.

    Totul e in mintea ta 😀

    • Nu, draga, e vorba de charisma aici. Da? Plus ca era marti si stii ca martea dau autografe.

  7. Ada, daca nu ti-e frica de toxoplasmoza, si crezi ca ai acceptul familiei, fa-ti pomana si ia animalul ala. Oricum sanse de adoptie ca animal adult are aproape de zero. 🙁 incearca sa-i gasesti prin cunoscuti un stapan.
    Nici un animal viitor nu-l va inlocui pe Mitz- nimeni nu va face asta – isi va gasi locul lui.
    Eu am adoptat un animal adult – in februarie face un an de cand e la noi. Cred ca a avut stapani inainte, s-a adaptat imediat la noi acasa si ma iubeste la fel de mult cum ma iubesc cei pe care i-am crescut de mici. Nu credeam nici eu ca ma leg atat de tare de el, dar … s-a intamplat 🙂 un animal adult se comporta dupa alte reguli decat un pui.

  8. uite, i-ai gasit si nume… 🙂

  9. 😀 Poate-ti fac vreo surpriza. Domnul meu credea [si crede in continuare dar nu la fel de convins] ca pisicile sunt animalele diavolului si ca lumea era mai frumoasa fara ele. Dar stia si ca eu le iubesc mult asa ca intr-o zi m-am trezit cu “Daca vrei sa iei pisica, sunt de acord, dar avem niste conditii de respectat” [am zis ca nu aud bine; stia cat de mult imi doresc si a facut MAREA concesie]; din fericire am nimerit un fel de clovn cu coada care s-a prins din prima de mare parte din regulile by default. Cine stie :))
    Oricum, eu plecasem sa iau tot un drac negru, ca-l stiam de mult, si disparuse de la doamna de unde l-am luat pe Mish de 2 zile. Mai era asta, gri si cam prostanac. Norocul lui; si-al nostru

css.php Privacy Policy