Cum ne-a primit Clujul si ce bine ne-am simtit
Avantajul librariilor mici e ca se umplu repede, mai ales cand incaperile lor sunt pline cu carti minunate. Am ajuns la 6 fara cateva minute, brigada de soc: Eu, Iri si strabunicii. Locul era deja ticsit. Erau mamici cu copii mai mari si mai mici, erau copii in carucior si copii la purtator. Erau din nou fete prietenoase si copii care tare s-au bucurat de bomboanele de la Mama Lia. Introducerea facuta de doamna librareasa a fost calda si cu zambetul pe buze. Doamna a prezentat cartea ca fiind o Mare Lucrare.
Spre deosebire de cititorii de la Bucuresti, ardelenii sunt ceva mai hotarati. Am treaba, va zic de acum. Mi-au fost comandate trei povesti: Una cu o mie de dinozauri, una cu zece masini albastre si una cu 10 animale cu pene, despre care am dedus ca totusi sunt pasari. Toate aceste povesti trebuie sa mearga la o singura adresa: Familia Marta din Cluj, pentru Ionatan, Beniamin si sora lor, al carei nume nu pot sa bag mana in foc ca este Sara. Am un deadline foarte strans, e vorba de doar o saptamana. Le-am propus o poveste cu 1000 de dinozauri care se intalnesc cu 10 masini albastre conduse de 10 pasari si incep sa se lupte, dar publicul meu nu poate fi dus cu zaharelul. Deci, trei bucati povesti, pentru baietii familiei Marta, incoming. Ce atatea printese, e vremea sa scriem si povesti baietesti. Mara a Milenei mi-a comandat o poveste cu Pokemoni, dar asta deja ma sperie putin asa ca sper sa ma ierte…
Lansarile astea se consuma foarte repede, de fiecare data. Plec la drum cu un plan, am in cap un mic speech, dar sunt lansari pentru copii si copiii fac cum vor ei. Azi, de exemplu, copiii au vrut sa le citesc o poveste. Speech-ul meu despre Ziarul Copiilor, Mafia Mamicilor si excelenta colaborare cu Calin Grigorovici s-a dus pe Apa Sambetei, mi s-a sters complet din minte si abia cand l-am vazut pe Calin mi-am dat seama ca toata regia construita in tren a fost, ca de obicei, inutila.
Dar e minunat sa scrii pentru copii. E minunat sa fie ei in centrul intalnirilor si nu speech-urile adultilor.
Sigur ca nu am poze, aparatul a ramas cuminte pe birou, a facut Irina poze cu casa strabunicilor. Dar daca are cineva, poate imi trimite si mie.
Multumesc ca ati venit. Multumesc ca ne-ati primit.
Related Posts
Tags
Share This
Bine ai venit la noi. Esti la fel de faina ca si posturile pe care le scrii. Sa mai vii pe la noi. Maine…
Erata: “la de de faina” trebuia sa fie “la fel de faina”
Andreea, maine mai suntem aici. Inca nu am ajuns la Mozart. Vii?
Spune-mi la ce ora mergeti si ma straduiesc sa ajung :).
Andreea, scuze, n-am mai ajuns la computer sa-ti raspund. Next time?
Felicitari Ada! Ma gandesc ce mandra trebuie sa fie si Irina s-o vada pe mami a ei primita atat de frumos si calduros de atata lume …
Sa aveti parte de o mini vacanta pe cinste!
Multumesc, a fost frumos:) Trebuia sa mai fi stat…
bine c-ai venit :D. ma bucur tare mult ca am ajuns sa va cunosc si, desi nu am pici pentru care sa cumpar cartea, cred ca mi-o voi cumpara pentru mine. sa va simitit bine maine la mozart si sa mancati goffre.
Felicitari 🙂
Multumesc!
Ma bucur foarte tare ca ai venit si te simti bine primita la Cluj. E minunat ce scrii pentru cei mici. Aduci un pic de magie in viata lor, ii faci sa viseze si asta e foarte important.
Esti la fel de minunata ca in posturile tale. Irina poate fi mandra de tine si tu de ea.
Felicitari
Orianna, ma bucur ca ne-am vazut!