Cum s-a întors lumea cu susul în jos
Azi Raluca a venit în parc cu Pavel. Ocazie cu care ea a încercat Manduca, mie a reușit să-mi pună copilul în sling (eu n-aveam curaj, nu întrebați de ce, nu există motiv logic) și pe aleile parcului am dat și peste Anca (în sfârșit) cu bebe în wrap. Am făcut, deci, parada babywearing-ului, spre mărirea ochilor multor trecători. 
Pe la jumătatea plimbării copiilor li s-a făcut foame, așa că a avut loc o mică demonstrație demnă de un videoclip La Leche League. Și imediat după ce s-a terminat realimentarea lui Pavel și a Dianei, a venit momentul re-montării copiilor în Manduca, respectiv wrap. (Lioara dormea, așa că eu am avut timp să fac poze). Pe rând, Pavel și Diana au ajuns pe iarbă. Primul, ca să poată Raluca să-și pună la loc Manduca, a doua, ca să fie schimbată. Pavel direct pe iarbă, Diana pe un scutecel.
Pe lângă noi treceau niște țigani. Un el și două ele, cu fuste lungi (doar ele, el cu pălărie) și colorate. Se uitau cu milă la Diana lăsată pe scutecel în iarbă.
– De ce e pe jos? Nu e bine! De ce ați lăsat-o acolo? s-a interesat una dintre ele.
– O schimbă, le-am explicat eu, zâmbind.
Atunci au văzut-o pe Lia în sling.
– Ce e asta? Tu ți-ai făcut-o? a întrebat a doua.
– Nu, e de cumpărat.
– N-am mai văzut! Eu am avut d-asta (zise, arătând spre Manduca în care atârna deja Pavel) dar d-asta n-am mai văzut.
Sacrebleu! vorba lui Petreanu. Apăi, dacă nici doamnele cu fustă lungă nu-și poartă copiii, nu știu cine-i mai poartă. Raluca a remarcat și ea aceeași denaturare (într-un alt sens decât cel din dex) a femeilor.
Ne-am continuat plimbarea, printre zâmbetele altor mămici (adevărul e că nu poți să nu zâmbești) până la terasa cu înghețată, unde s-a și spart gașca. Nu înainte ca doi băieți înalți, tipul cu mușchi și lanț, să remarce cu voce tare:
– Ia uite, bă, trei gagici cu copiii după ele la terasă.
Culmea tupeului, zic… Mi-a rămas mintea la încruntătura țiganilor când au crezut că Diana doarme pe jos și-n fundul gol, la zâmbetele ce le-au înflorit pe față când s-au prins că nu, nu e un copil abandonat acolo, ci dimpotrivă, la mirarea față de sling și la privirile pe care nu și le mai desprindeau de la noi. Și mi-am amintit cum acum vreo câteva zile, când am ieșit cu Lia în wrap să aștept restul familiei în fața blocului, a-nceput un vânt puternic ce a răscolit tot praful de pe Aleea Circului. Stăteam pe bancă și mă tot uitam după Minnie. Un alt țigan (să tot fi avut 13 ani) a trecut pe lângă mine, bătând din palme un ritm de manea. M-a privit lung și nu s-a putut abține să nu zică:
– Du-l, bre, acasă, că vine ploaia.
Eu eram acasă, dar el n-avea de unde să știe. A avut dreptate însă, chiar a venit ploaia.
Related Posts
Tags
Share This
Maaai da ce frumoase suntetiiii! Ptiuuu sa nu va deochi!:)
E de la inghetata.
Frumos. Si si mai frumos iti sta cu slingul. Este cu adevarat cel mai frumos din lume.
Da’ vezi ca e prea pe gat pus. Mai pe umar, asa…
Mai treceti pe la noi, Ionele draga, sa ne mai ajustati. Ca asa, teoriea o stim si noi.
:)arata f dragut mijloacele alternativele de purtat bebelusii.
Chiar sunt dragute si foarte utile! Sa nu uiti de ele cand ti-o veni randul.
La primul copil am avut un marsupiu…acum ca il vreau si pe al doilea ma inteb…ce e mai comod?Wrap, sling, manduca? Ma lamuriti si pe mine? 🙂
Nina, vino sa le incerci.
As veni, sarumana!….dar sunt din Cluj 🙂
Exista trenuri… 🙂
Si mie mi-a fost frica de sling, prima oara cand am pus-o pe Iulia era sa ne cada, sau asa am avut eu impresia, am mai lasat sa treca ceva timp pana sa o punem din nou, dar am folosit sling-ul cat timp a vrut sa stea in el. Si, da tiganii nu-s oameni de speriat, nu toti.
Da, inca nu mi-a trecut tremuriciul cu slingul, trebuie sa mai exersez.
Am avut recent o experienta asemanatoare:
– eu cu puiul in pouch (sling fix), trupa de tigani cu carucioare
– eu cu tzatza, ele cu sticlele cu lapte si cu sticla de 2 L de mirinda, din care le mai dadeau din dop
– eu il lasam sa se joace pe unde voia el, ele strigau la juniori sa nu puna mana pe jos ca e murdar (!?)
Nina, eu personal le recomand toate :D. Wrapul a fost o minune in primele luni, SSC-ul a fost iar mana cereasca, dar si slingurile (fixe sau cu inele) sunt minunate pentru noi acum cand vrea pe sold. Eu sunt din Baia Mare, dar vizitez regulat Clujul, daca vrei iti fac o demonstratie :D.
Ai vazut, Nina, where there is a will, there is a way!
Sunteti niste dragutze 🙂
Ce dragute sunteti toate 3! De la soare si de la inghetata, pun pariu!
Si de la babywearing, of course. Endorfinele fac tenul luminos.
Pai deh! daca erati 3 gagici misto, cu bebei misto, cu sisteme de prindere misto… e si normal sa fiti remarcate 😉 :))
Foarte frumos scris articolul, vesel si insorit ca si ziua respectiva! Ne-am simtit tare bine cu voi, abia astept sa repetam!