Cum să crești rădăcini în pământ străin
Găsește un petic de pământ.
Împrejmuiește-l. Sapă-l, răscolește-l, curăță-l de rădăcini vechi și uscate, de pietre și de buruieni. Seamănă iarbă și flori care să înflorească din primăvară până în toamnă.
Fă din grădina ta un loc cu umbră și soare, un loc pentru copii, pisici și căței, fluturi și albine.
Găsește copii prin vecini și leagă-i de ai tăi. Hrănește-i cu mâncare făcută de tine, obișnuiește-i cu gusturile, mirosurile și obiceiurile casei tale, asumă-ți-i, pune-i pe lista cadourilor de Crăciun, scrie-ți zilele lor de naștere în calendar, ia-i în concediu cu tine.
Găsește bunici, mătuși și verișori de împrumut, construiește un sat surogat.
Întoarce-te la școală.
Deschide cât de multe uși poți.
Adoptă sărbătorile locale, îmbrățișează-le, onorează-le.
Învață din fiecare faux-pas pe care îl faci printre adulți. Nu confunda politețea cu interesul real. Încearcă să-i înțelegi pe cei din jur, cu limitele și ne-limitele lor. Nu pune la inimă fiecare stângăcie culturală.
Rămâi fidel propriei tale persoane. Adaptează-te mediului dar nu uita de unde vii și ce te face persoana care ești. Ține cu dinții de ființa ta interioară.
Fii ca o apă ce ia forma vasului în care curge. Îmbrățișează spațiul dinspre interior spre afară.
Adoptă un câine.
Intră într-un club.
Adoptă o pisică.
Găsește un hobby nou.
Ieși din zona ta de confort.
Lasă-te dus de val.
Relaxează-te.
E nevoie de timp pentru toate.
Dar există speranță că într-o zi vei scrie aceste rânduri, dintr-un cerdac acoperit, pe malul unui lac cu ape liniștite, în zgomot de greieri, privindu-ți copiii de la o distanță sigură, în timp ce ei își văd de treburile lor, cu prietenii pe care i-ai târât în vacanță după tine.
Nu stiu ce impuls m-a făcut să-ți caut blogul…probabil toamna. Și, scrii din nou! Preț de câteva lecturi s-a intors vara.
Iti multumesc pentru postarea aceasta. O asteptam. Ma bucur ca esti in punctul asta. Sunt si eu in Canada de aproape 5 ani si inca vaslesc spre casa de pe malul lacului cu ape linistite…
Voiam sa iti spun ca, in momentele mele in care imi simt acut dezradacinarea, ma gandesc la postari de-ale tale de-a lungul timpului, uneori le recitesc. Ma ajuta sa ma apuc din nou de “vaslit” si sa vizualizez momentul in care o sa prind si eu radacini. Multumesc