Cum să scapi de ultimii bani din portofel
Nu există satisfacție mai mare pentru Lia decât să dea iama în camera Irinei. E acolo un fel de peștera lui Ali Baba, tot felul de chestii colorate, sclipitoare, mărunte, numai bune de tras jos și molfăit în tăcere deplin-înfricoșătoare.
Azi a venit fericită din camera Irinei cu un pahar portocaliu în mână. Ah, Doamne, de câte ori să-i mai spun Irinei să NU mai ducă pahare cu apă în cameră, că uite, piticii umblă, umblă, umblă…
Lia era udă din cap până în picioare, dar bucuroasă că a reușit să bea direct din pahar. M-am așezat în genunchi în fața ei și am lăudat-o. Bravo, Lioara, ai reușit, bravooo! Dar uite, ești udă leoarcă, hai să-ți dea mama hăinuțe uscate.
I-am luat paharul din mână și l-am aruncat la budă. Apoi am schimbat-o și am uitat de incident.
Nu pentru mult timp.
Pe la șase a venit și Irina de la școală. Bucurie mare, cum intră pe ușă soră-sa, Lia uită de mine, se duce în camera copiilor și se chirăie cu voie bună. Și cum stam noi și răsuceam diverse variante de medici și ne sfătuiam încotro s-o apucăm, numai ce se aude un plâns încetișor, dar hotărât.
– De ce plângi, mămico?
– Cineva mi-a aruncat apa din pahar!
– Păi de ce lași, măi, mamă, pahare cu apă în cameră, ce-am vorbit eu?
– Am pus în el dintele pentru Zâna Măseluță!
– Și unde e dintele acum?
– Nu știu. Nu mai e nici dintele, nici apa.
Grav. Nu știu ce e mai grav. Că e posibil ca Lia să fi înghițit dintele? Că s-a vărsat brusc Zâna Măseluță la budă, cu tot cu apa din pahar? Că nu mai am bănuți de ciocolată? Că dacă îi zic că eu am aruncat apa, e clar că din cauza mea nu mai vine Zâna și iar nu-i aduce nimic?
– Păi l-o fi luat zâna, mamă, și Flori o fi văzut paharul gol și l-a aruncat, hai că o sun să o întreb.
Flori e în post, dar înțelege chestiile astea așa că, senină, i-a confirmat Irinei că în pahar nu era nici un dinte când a aruncat ea apa.
– Și de ce nu mi-a lăsat nimic zânaaaaa? Aaaaaaa!
– Știi ce, ia du-te și spală-te pe dinți…
– Pe dinți?
– Pe ochi am vrut să zic. Spală-te pe ochi și hai să ne uităm pe aici, ți-o fi lăsat totuși ceva…
Aveam deja ultima bancnotă de 10 lei din portofel în căușul palmei. I-am strecurat sub perna Irinei și apoi am făcut pe niznaiul.
S-a bucurat Irina. Eu mai am 3 lei. Rămâne misterul: a înghițit Lia dintele ori ba?
Și, vorba Păpădiei, dacă l-a înghițit, o să mă muște data viitoare când îi schimb pampersul?
Noi nu ne plictism niciodată.
Related Posts
Tags
Share This
Oh, dar ce cunoscute imi par scenariile astea, Ada… Si eu fac de-astea si nu mai stiu pe unde sa scot camasa uneori… Chiar aseara m-am prins ca fi-miu citea blogul familiei si ajunsese la cele doua postari despre zana maseluta. Eu am fost subtila si n-am dezvaluit adevarul gol golutz, dar daca citesti printre randuri te prinzi. Asa ca am redirectionat atentia lui Luca imediat spre altceva. Tre sa fiu atenta ce mai scriu pe blog…
Si nu cred ca Lia a inghiti dintisurul, cred ca l-ai aruncat tu sau, si mai rau, e cazut pe undeva prin camera Irinei si o sa-l gaseasca si o sa te intrebe de ce a primit 10 lei si totusi a gasit si dintele pe jos :))
Daca va gasi dintisorul, o sa-i spunem ca zana e o babatie cam ramolita care-si pierde lucrurile pe unde se duce, dar nu si-a uitat, totusi, menirea, aceea de a lasa copiilor un banut, ceva… 😉
Laur, fix asta i-as explica si eu, ca e batrana si uituca si-i tremura mana si-i cad lucruri din mana 🙂
Chiar că nu vă plictisiţi niciodată! 🙂