Cum să slăbeşti fără să înebuneşti

5 Mar 2010 by

Am promis mai demult că voi scrie acest post. Pentru că în noiembrie 2006 am hotărât că trebuie să schimb ceva la mine, m-am dus la nutriţionist. Nu doar vedetele pot să facă asta, probabil că nu ştiaţi, dar nutriţionistul nu e tot una cu chirurgul de la silicoane, deci, dacă vreţi cu adevărat să slăbiţi, pasul unu e să mergeţi la un specialist.

Lygia Alexandrescu mi-a dat de făcut o serie de analize şi m-a sfătuit să fac şi o ecografie pentru tiroidă. Aşa am aflat că duc pe picioare o boală de care nu se moare, dar cu care se trăieşte până la adânci bătrâneţe, ceva ce poate fi ţinut sub control şi trebuie monitorizat. Cu rezultatul analizelor în mână, m-am prezentat din nou la cabinetul Lygiei. Timp de aproape o jumătate de an, Lygia mi-a spus ce am voie să mănânc în aşa fel încât să nu mă înfometez şi totuşi să slăbesc. Şi chiar am reuşit. Am dat jos toate kilogramele de după sarcină, apoi încă o serie pe care le duceam cu mine din tinereţe. După un an de alimentaţie controlată, în octombrie 2007 arătam ca în poza din stânga. 2008 a fost anul în care am scăpat iarăşi caii în mirişte. Mult de lucru, puţină susţinere acasă, nici un orizont, noroc cu îngheţata Nirvana. Patetic, dar adevărat. Pentru că încă nu renunţasem complet la alimentaţia după program, nu s-a simţit prea tare, deci în 2008 arătam ca în poza din dreapta. Desigur, nu mi-a fost deloc de folos faptul că V. îmi declara senin că pentru el nu contează cum arăt. Pentru mine, oricât de ciudat ar părea, asta suna ceva de genul “Şi ce dacă de un an şi mai bine tu trăieşti cu grătar şi salată, pentru mine e tot aia.” Pentru mine conta al dracului de tare cum arătam, pentru asta muncisem foarte mult timp, făcusem un efort de voinţă extraordinar şi dintre toţi oamenii din lume, părerea soţului meu conta atunci cel mai mult. Pentru el încercam să fiu frumoasă? Aş fi ipocrită să spun că da. Pentru mine încercam să fiu frumoasă, să fiu slabă, să nu-mi fie ruşine de pozele cu mine, să mă plac. Pentru mine şi pentru Irina. Pentru că oricât ne-am ascunde pe după degete, contează mult cum arăţi. Contează şi cum stai, şi cum priveşti, şi cum te îmbraci, şi cât timp îţi aloci, şi dacă te fardezi înainte să ieşi din casă sau nu, şi dacă pui un pantof cu toc şi o rochie în loc de eternii adidaşi şi blugi. Contează. Nu vă mai păcăliţi că nu, realitatea este că da. De ce am renunţat la programul meu de alimentaţie corectă? Ar fi simplu să spun că mă săturasem să mănânc frunze. Nu mâncam eu doar frunze, dar masa mea principală consta în ceva la grătar cu salată. Verde sau de varză. Am trecut la salată de roşii. Cu brânză. Telemea. Apoi m-am plictisit de băut ceai. Apoi am renunţat să mai mănânc fructe. Apoi am redescoperit măslinele şi telemeaua. Îmi plac mult măslinele şi telemeaua.

În 2009 am divorţat. A fost un an greu, în care am muncit enorm şi am mâncat când şi ce am apucat. Deja nu mai conta, important era să treacă încă o zi. În vara lui 2009 am încercat să slăbesc cu fitomagra, o combinaţie de plante sub formă de pastile şi un sirop, care luate timp de două săptămâni ar trebui să facă minuni. Dar ştim foarte bine că orice minune ţine trei zile. Deci, în august 2009 arătam nici foarte rău, dar nici foarte bine. Cel puţin nu în comparaţie cu 2007.

2010… Au trecut Crăciunul, Revelionul, ziua Irinei, iarna… Cum mai merge dieta, mă întreba Tracey, binevoitoare. Care dietă?

Mâncam la fel de aiurea. La ore imposibile. Fructele făceau parte dintr-un trecut îndepărtat. Ceaiurile la fel. Nu că mă apucasem eu de gătit mâncăruri cu sos, dar şi pâinea cu caşcaval la cuptor are acelaşi dar de a se depune pe coapse ca şi mâncăricile ca la mama acasă pe care le găsesc acum la cantina instituţiei. Inutil de spus că au fost săptămâni în care nu am ajuns la cumpărături, fie din lipsă de timp, fie din cauza vremii, ori pentru că nu reuşeam să dezgheţ maşina, deci am trăit cu ce era prin casă: paste, conserve, pateuri, mămăliguţe cu smântână, croissante. Rezultatele, în această direcţie, nu se lasă niciodată aşteptate. Nu vă spun cât cântăresc dintr-un singur motiv: am aruncat trei cântare ultima oară când m-am mutat.

Apoi, la ultima vizită la medic, doamna doctor m-a privit lung şi m-a întrebat: De ce aţi renunţat? Arătaţi atât de bine atunci, e păcat! Aşa e, mai ales că nici nu mă simt bine. Mâncatul aiurea şi te miri ce influenţează nu doar greutatea, ci şi starea generală, fizică şi psihică. De ceva vreme multe persoane apropiate mă tot întreabă “Ţi-e rău?”. Nu mi-e rău, le zic, sunt doar obosită. Foarte obosită. Nici nu mai are importanţă că ultimii blugi cumpăraţi sunt mărimea 14, spre deosebire de astă vară, când purtam 16… Adevărul e că nu mi-e bine. Nici fizic, nici psihic.

Aşa că, gata. Am printat vechile mele diete. Am luat salariul. Am fost la cumpărături. Nu am mai cumpărat pentru mine decât ce e pe listă. Am multe fructe, am multe ceaiuri, am în frigider doar mâncărurile pe care am voie să le mănânc, plus ce serveşte domnişoara la micul dejun  şi la cină. Irina are trei mese asigurate la grădi, dar nu iese din casă fără să ia micul dejun, iar la cină e uşor să-i fac altceva decât am eu în dietă.

Au trecut deja trei zile şi se spune că acestea sunt cele mai dificile. Eu ştiu din experienţa anterioară că, dacă trec de prima lună, apoi chiar nu va mai fi o problemă. Până la urmă, dietele sunt un exerciţiu de voinţă, de disciplină şi de autocunoaştere. Orice femeie care e în stare să îi ofere bebeluşului său cinci mese pe zi, trebuie să poată să înţeleagă că şi organismul ei are nevoie de trei mese principale şi de două gustări de fructe, de lichide din belşug şi de ceaiuri, de supe, de mâncare caldă. Nu putem trăi doar cu covrigi calzi şi cafea şi un hamburger înfulecat în grabă. De fapt, putem, dar ştim rezultatele.

Am înţeles că dacă vreau să slăbesc din nou, trebuie să-mi reprogramez obiceiurile alimentare şi, mai ales, să încerc să nu dau în psihoze. De aceea am şi intitulat acest articol “Cum să slăbeşti fără să înnebuneşti”.  Am să vă spun acum ce am învăţat prima dată când am reuşit să dau jos 20 de kilograme.

1. Nu există diete minune. Orice dietă care promite că vei slăbi 7 kile în 5  zile nu are cum să funcţioneze pe termen lung.

2. Organismul are nevoie şi de pâine (fibre) şi de proteine (carne şi lapte) şi de carbohidratii de care fugim toţi pentru că aşa am auzit la televizor. De aceea, dietele disociate vă fac ficatul praf dacă vă încăpăţânaţi prea tare cu ele.

3. E ok să vă placă zahărul şi dulciurile. Dar dacă la 10 si la 16 aţi mânca măcar un fruct, aţi descoperi că nevoia de zahăr e acoperită.

4. Aveţi nevoie de lichide. Beţi ceai şi apă, cât de multe. Lichidele fac minuni şi pentru ten (un pahar de apă călduţă dimineaţa, cu puţină lămâie stoarsă vă poate lumina tenul mai bine decât orice cremă din lume).

5. Orice dietă e un exerciţiu de respect faţă de sine. Dacă respectaţi dieta, vă respectaţi pe voi înşivă.

6. Ca să nu o luaţi razna, îngăduiţi-vă ca o dată pe săptămână să mâncaţi ceva ce vă lipseşte foarte tare din dietă. Oferiţi-vă o trataţie.

7. Orice poftă durează maxim 20 de minute. Dacă mori de poftă după ceva, bea un pahar cu apă şi aşteaptă 20 de minute. E posibil să-ţi treacă sau să uiţi.

8. Fructele nu se mănâncă la desert, ci la două ore după ultima masă. E bine să nu le amestecaţi. Mâncaţi un măr sau două la zece şi o portocală la 16.

9. Cafeaua îngraşă. O singură cafea pe zi ar trebui să vă fie de ajuns. Cafeaua face foame şi dacă puneţi şi zahăr în ea (două linguriţe în cazul meu) e destul ca să se depună.

10. Alcoolul îngraşă. Se poate trăi şi fără un pahar de vin pe zi.

11. Lipsa de somn îngraşă. Dacă vreţi ca dietele să funcţioneze, aveţi nevoie de minim 8 ore de somn pe noapte.

Vă urez succes. Pentru că se poate slăbi, eu ştiu, reuşisem. Şi ca să vă motivaţi şi mai tare, citiţi ce spune Lygia aici.

Related Posts

Tags

Share This

18 Comments

  1. Iti multumesc, Ada. Postul tau vine ca din cer pentru decizia mea de a nu ma mai complace cu “lasa mama ca esti inalta si proportionata”.
    Sunt sfaturi de bun simt si cred ca si cei care nu vor sa slabeasca ar trebui sa le urmeze.
    Sunt convinsa ca o sa reusesti performanta de acum 3 ani si sper sa iti pot da de veste ca am reusit si eu:)

    Te pup.

    Monica

  2. Eu te citesc de mult, dar am mai comentat cred o singura data.
    Si citindu-te azi, mi-am adus aminte de reteta de budinca de avocado pe care am descoperit-o acum cateva saptamani.
    In paranteza fie spus, mie nu-mi ajunge un fruct ca sa-mi tina de dulce, si asta aproape ca e mai buna decat cea instant. Daca-i pui destula cacao, chiar tine loc de ciocolata. 🙂

    Reteta am gasit-o pe blogul Sideris:
    http://sideris.ro/blog/bucataria-organica/budinca-sanatoasa/

    Mama a slabit 12 kg, in aproape un an, fara vreo reteta minune, doar avand grija cum si ce mananca. Bafta!

  3. Asa e, ai dreptate, cand te ingrasi pur si simplu nu te mai simti bine. cel putin asa s-a intamplat si la mine. eu am oricum un istoric luuung de ups & downs psihice combinate cu deviatii de greutate. Dar niciodata nu am fost fericita cand am fost overweight. Pentru standardele mele. Pentru ca niciodata nu mi-am impus sa fiu slaba pentru “x”sau pentru “y”ci doar pentru mine. Iar eu sunt cel mai al naibii critic posibil din lume!

    So, bafta acum te admir pentru stilul sanatos pe care vrei sa il adopti ca stil de viata, sper sa am si eu puterea sa fac asta o data, candva, cand nu va fi prea tarziu!

  4. prin 2006 reusisem sa ajung la vreo 70 de kilograme. incet incet, adunasem mai bine de 15 in plus, fata de greutatea mea ideala. nu ma deranjau, mancam toate prostiile pamantului, snitele, prajeli, nimic nu ma putea opri. nu mai tin minte de ce m-am apucat de slabit, pentru ca sincer nu eram foarte deranjata la momentul respectiv. am ajuns la 58, am stat acolo vreun an si ceva, pana am ramas gravida. le-am pus la loc pe cele 15, mai am acum unul si ceva spre doua. ce e trist e, cum spui tu, ca iar mi-am stricat bunele obiceiuri alimentare. iar paine la greu, iar cascaval, iar telemea, iar prajeli. asa ca din aprilie mi-am propus sa o iau de la capat cu imbunatatirea stilului de viata. de ce din aprilie- ca sa inceapa sa iasa fructele si legumele si sa fie mai usor. bafta, ada, sunt alaturi de tine 🙂

    • Maria, bravo! Hotararea ta e inteleapta. Eu am inceput de acum pentru ca am mai mult de dat jos. Adevarul e ca se gasesc si acum fructe si legume dar sunt cam nasoale la gust. Cel putin legumele… Dar salate se gasesc deja relativ bune. Ne tinem la curent cu progresele, da?:)

  5. Maria

    O fi o chestie de… astre?
    Nu de alta, dar iti “impartasesc” zodia 🙂 si am inceput si eu o dieta de saptamana trecuta. Vestea buna e ca functioneaza (deja!). Recunosc insa, nu-ti impartasesc simpatia pentru Lygia A.; am fost si eu pacienta ei, si nu ne-am potrivit deloc. Orgoliul meu, deh…
    Mult succes, sigur o sa-ti iasa ce-ti propui!

    PS Stiu ca nu asta isi doreste sa auda o doamna care incepe dieta, dar sa stii ca te prinde foarte bine si statura un pic mai “voluptoasa”.

    • Maria, eu sunt convinsa ca nimeni nu are doar admiratori. Eu m-am potrivit cu dansa, poate si unde ii sunt recunoscatoare ca m-a ajutat sa aflu de ce imi venea sa ii strang pe toti de gat la un moment dat.
      Nu esti singura care mi-a zis asta. E normal:) Pana la urma important e ca ne-am apucat, da? Ia, sa ma tii la curent. Cat despre PS. daaa dar sa ma vezi ce frumoasa sunt mai slaba!

  6. Bafta Ada! Sa nu uiti de cele 8 ore de somn… Cred ca acolo o sa-ti fie totusi cel mai greu. Ma alatur si eu galeriei.

  7. ceska777

    Mie mi se pare unfair urmatorul fapt: exista persoane care pot manca ce si cat vor fara sa se ingrase. Iar altele se ingrasa si numai mancand din priviri.
    Faci un grup de suport aici pe blog? Am nevoie mai mult decat orice sa pot sa slabesc!

css.php