Cum să-ţi convingi copilul să nu-şi mai scoată centura de siguranţă
Am avut recent problema asta cu domnişoarele. Şi pentru că Mariei i s-a părut ingenioasă metoda, m-am gândit să v-o împărtăşesc.
Avantajele de a avea un Tico în loc de maşină includ lipsa geamurilor electrice şi posibilitatea de a scoate manivela de plastic, ca şi spaţiul foarte restrâns de manevră, care permite luarea unor măsuri de urgenţă, în caz că persoana legată fedeleş de scaunul ei are accese de independenţă.
Motivele invocate pentru scoaterea centurii? Nenumărate şi variate.
– mă doare burtica.
– mă sufoc.
– mă strânge.
– mi-a căzut jucăria.
Don’ Costică are un set relativ rigid de centuri de siguranţă, detul de dificil de manevrat de degetele mici. Eu sunt un comandant de navă mai puţin tolerant cu pasagerii din spate, aşa se face că la mine în maşină (e maşină!) nu se merge decât cu centura de siguranţă. Din mai multe motive. Primul ar fi că nu porneşte Costică dacă nu are toată lumea centurile puse. Al doilea ar fi că tico având botul foarte scurt, aproximez uneori greşit distanţa faţă de maşinile din faţa mea, aşa că recunosc, pun frâne. D-alea cu scârţ. De zboară jucăriile pe jos. Vina mea! Admit.
Franţuzoaica de Floricica însă e o maşină care se respectă, are geamuri electrice şi clapete moi, uşor de manevrat până şi de către degeţelele mai mititele. Habitaclul generos împiedică aplicarea corecţiilor necesare, în special pe autostradă, când se merge cu mai mult decât 50 la oră.
Aşadar, într-una din excursiile prin Bucureşti,Irina a descoperit că poate să-şi scoată centura de siguranţă fără ca mămica Nataliei să aibă cum să ajungă la ea. Ceea ce a şi făcut. Apoi a descoperit că geamurile se deschid lesne, la simpla apăsare de buton. Şi dacă tot avem butoane, trebuie să apăsăm pe ele, că altfel la ce-s bune, nu? Ceea ce a şi făcut.
Irina e un copil cu un acut simţ al proprietăţii. Îşi doreşte un pian adevărat. De aceea strânge bani, să-şi cumpere pianul adevărat. Când am aflat cu ce se ocupă domniţa când circulă cu altcineva decât mama la volan, am trecut la aplicarea legii.
-Irina, am găsit în cutia de scrisori o amendă pentru tine.
– Amendă?
– Da. Ţi-ai scos centura de siguranţă şi un poliţist te-a văzut aşa că a trimis amenda acasă. Aşa că, trebuie să-mi dai bani.
– Câţi bani?
– Cinci bănuţi.
– Ciiiinci? Păi, eu nu am decât şapte!
– Asta e. Nu respecţi regulamentul, plăteşti.
– Şi dacă nu plătesc?
– Mergi cu autobuzul.
– Mie îmi place cu autobuzul.
– Ai bilet?
– N-am.
– Atunci nu poţi să mergi cu autobuzul.
– Da-mi cumpăr!
– Costă 13 bănuţi.
– 13?? Asta înseamnă mai mult?
– De trei ori mai mult, aproape.
– Plătesc amenda! Şi tu duci bănuţii la poliţie! Bine, mami?
– Bine.
I-am luat bănuţii. De atunci, nu-şi mai scoate centura. Ba-i spune şi Nataliei “Ai grijă, că te amendează poliţia!”.
Related Posts
Tags
Share This
bravo mami, BRAVO! 🙂
he, he…ce fain!
super idee :). Absolut geniala! Felicitari Ada.
Spre norocul meu, Deanna nu mi-a facut probleme, mai ales de cand are doar booster chair si se leaga singura cu centura de siguranta la fel ca noi. Butoanele cu care se deschid geamurile se pot bloca de catre sofer, la fel si usile, astfel inca poate domnisoara mea sa apese pe butoane si sa traga de clapete cat vrea ca nu se deschid.
Asha cum am spus si prin viu grai, geniala metoda de corectzie! Ada, cand nu voi mai avea idei, te pot suna pe tine sa ma scotzi din impas?
excelent, pun postul asta la bookmarks sa-l am pe cand fac copii 😀
wow, respectele mele doamna, ce persuasiva sunteti! am notat si eu ideea pentru cazuri de necesitate. deocamdata e mica si nu stam la negocieri, dar mai incolo…
genial. am să preiau și eu treaba cu amenda. n-avem mașină, dar ar putea fi amendat că merge prea repede cu trotineta și sperie oamenii, de exemplu 😉